Marin Bălan, conferențiar univ. dr. la Facultatea de Filosofie a Universității din București, autor al cărții Cum să faci filosofie cu copiii? , consideră utilă și necesară filosofia pentru copii în școala primară în vederea dezvoltării personalității acestora.
Profesorul Marin Bălan dezvăluie în interviul ce urmează cum contribuie filosofia la modelarea gândirii critice a copiilor și la dezvoltarea personalității lor.
Ce este filosofia și ce rol are ea în viața omului?
Filosofia nu mai este privită doar ca o disciplină academică rezervată unor intelectuali distinși, ci și ca ceva ce poate face și ar trebui să facă oricine, la diferite niveluri de competență, reflectând asupra semnificației pe care o au lucrurile, locurile, trăirile, evenimentele din viața sa cotidiană.
Există un interes din ce în ce mai mare pentru o formă de educație filosofică încă din primele clase de învățământ. Iar într-un mediu cum este școală primară, filosofia ar fi mai puțin despre speculații greu de înțeles sau înțelese numai de foarte puțini asupra naturii cunoașterii, ci mai mult despre stimularea gândirii critice și a creativității de la o vârstă fragedă; un fel de activitate prin care copiii pun întrebări referitoare la existență, la felul în care gândim, la valori, încercând să găsească sens în ceea ce fac. Copiii învață să pună întrebări filosofice nu atât pentru a obține răspunsuri, cât pentru a afla ce a devenit problematic în relația lor cu lumea, pentru a încerca un alt mod de a vedea lumea.
De la ce vârstă poate fi practicată filosofia?
Într-o tradiție care vine de la Platon, ar fi nevoie de ani și ani de pregătire, bazată pe studiul științelor, înainte să începem studiul filosofiei; acest model este urmat în țările în care filosofia figurează ca disciplină de studiu în ultima clasă de liceu. În sprijinul acestei abordări este invocată și psihologia dezvoltării cognitive a lui Piaget, potrivit căreia copiii n-ar fi capabili să opereze mental cu idei și cunoștințe abstracte decât după 12 ani.
Dar tot în Antichitate, un alt filosof, Epicur, spunea că nimeni nu este prea tânăr pentru a filosofa, el însuși începând studiul filosofiei la vârsta de paisprezece ani. În general, filosofii au considerat benefic contactul cu filosofia de la o vârstă fragedă. S-a stabilit că cel mai tânăr interlocutor al lui Socrate este un adolescent de unsprezece-doisprezece ani; dialogul De Magistro, ar fi o transcriere a discuției purtate de Augustin cu fiul său, Adeodat, în vârstă de șaisprezece ani; despre Kant, știm că a intrat în universitate la vârsta de șaisprezece ani, iar exemplele pot continua.
În prezent, prin programele de filosofie pentru copii, legătura între filosofie și copilărie are loc mult mai devreme, pe la 3-4 ani, când, cel puțin unii copii privesc lumea cu mirare şi pun întrebări filosofice.
Este problematic accesul copiilor la filosofie?
Copiii, ca și femeile și alte categorii de persoane, au fost excluși, până nu de mult, de la studiul filosofiei.
Este adevărat, mulți filosofi au pledat pentru o educație filosofică a copiilor: Michel de Montaigne recomanda alegerea unui preceptor capabil să formeze propria judecată a copilului, folosind filosofia; John Locke oferea sugestii părinților pentru o educație axată pe curiozitate și întrebări referitoare la lume; Immanuel Kant recomanda educatorilor să ajute copilul să gândească, prin conversații socratice; Søren Kierkegaard credea că nu este posibil să faci filosofie cu copii în sala de clasă, ci numai trăind atent la trăirile lor, pentru a surprinde acele sclipiri care vin pe neașteptate; iar Karl Jaspers vede în întrebările puse de copiii dovada clară a sensibilității noastre filosofice, un semn al dispoziției înnăscute a ființelor umane pentru filosofie.
Dar acești filosofi se bazează, în mare parte, pe experiența în educația unui singur copil la un moment dat și au în vedere elemente de filosofie academică. Nimeni până la Matthew Lipman și Ann Margaret Sharp nu a prezentat problema introducerii filosofiei pentru copii în școala primară ca ceva necesar, ce trebuia să demonstreze diferențele pe care le poate face în rândul elevilor. De altfel, Lipman era gata să renunțe, dacă filosofia pentru copii nu se dovedea a fi o bună educație.
Filosofia pentru copii este disciplina filosofiei reproiectată și reconstruită anume pentru copii, lăsând deoparte textele filosofice clasice și folosind povestiri și având drept ancoră pedagogică comunitatea de cercetare filosofică. În filosofia pentru copii, filosofia funcționează ca un fel de educație, pentru a angaja mintea copilului și a încerca să satisfacă foamea lui de sens.
Cu ce îi ajută pe copii filosofia?
Epicur credea că filosofia este necesară pentru o viață de succes și fericită. Într-un dialog al lui Platon, găsim ideea că filosofia ar trebui practicată doar în timpul tinereții, dincolo de o anumită vârstă, cei care acordă prea mult timp filosofării riscând să se facă de râs. Jaspers, însă, deplânge faptul că pe măsură ce nu mai suntem copii, intrăm într-o „închisoare a convențiilor și opiniilor curente, a disimulărilor și prejudecăților” și pierdem tendința de a pune întrebări și de a ne mira.
Apariția filosofiei pentru copii a generat și discuții despre beneficiile pe care le-ar aduce în actul educațional. Studiile pe termen lung efectuate în diferite țări, pentru a evalua rezultatele programelor de filosofie pentru copii la nivel de școală primară, au arătat că elevii implicați în aceste programe au obținut rezultate mai bune la matematică și literatură și au dat dovadă de un comportament mai social decât cei neimplicați.
Dar există și alte motive pentru care copiii ar trebui să facă filosofie. Căci filosofia promovează cele trei tipuri de gândire: gândirea critică, încurajând copiii să pună la îndoială presupozițiile, să examineze dovezile și să evalueze argumentele; gândirea creativă, aducând o îmbunătățire a imaginației; gândirea grijulie, făcând copiii să aprecieze valorile și le pese mai mult. Filosofia aduce o extindere a cunoștințelor și a înțelegerii, atât prin propriile ei domenii (epistemologie, metafizică, etică etc.), cât și prin reflecția asupra altor domenii de studiu (știința, literatura, arta, istoria, religia etc.). Un rol foarte important joacă filosofia în dezvoltarea personală a copiilor: ei ajung să-și înțeleagă mai bine gândurile, emoțiile și comportamentele; sunt încurajați să reflecteze asupra valorilor, convingerilor și ipotezelor lor. Acestea sunt aspecte care nu pot fi măsurate fel de bine ca rezultatele la matematică sau literatură, dar îi ajută pe copii să-și înțeleagă locul lor în lume. De exemplu, în cadrul discuțiilor filosofice, nu sunt ocolite dezacordurile; acestea permit elevului să devină conștient că există o diversitate de puncte de vedere și îl ajută să se descentreze față de răspunsul său inițial, să descopere informații interesante, neașteptate sau deja cunoscute, poate false, în răspunsurile celorlalți.
Unde pot face copiii filosofie?
Programul filosofiei pentru copii creat de Lipman și Sharp era menit să introducă filosofia în școlile publice din S.U.A. În acest scop, ei au realizat un curriculum pentru toate ciclurile de învățământ, inclusiv cel preșcolar. Iar primele experimente de filosofie pentru copii, folosind povestirile scrise de Lipman, au avut loc în școli.
Dar evoluția filosofiei pentru copii de la un simplu program educațional pentru S.U.A. la o mișcare mondială a adus și schimbări importante sub aspect instituțional. După 1990, au apărut asociații și fundații care promovează filosofia pentru copii, organizând ateliere și în afara școlii, în biblioteci publice sau în librării, în foaiere ale teatrelor, în cafenele, muzee sau spitale.
În România, extrem de puține școli au introdus filosofia pentru copii în planul de învățământ.. Dar nici în afara școlii nu sunt organizate prea multe ateliere de filosofie pentru copii. O excepție este Clubul de filosofie cu copii condus de doamna profesoară Mihaela Frunză de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.
An de an, organizez școli de vară la Facultatea de Filosofie, cu elevi provenind din diferite școli. În timpul pandemiei, atelierele au avut loc în format online, având posibilitatea să participe copii nu doar din București, ci din toată țara, precum și din Republica Moldova. De asemenea, merg în școli de câte ori am ocazia, mai ales în săptămâna „Școala Altfel” și de Ziua Mondială a Filosofiei.
Cine poate să facă filosofie cu copiii?
Disciplina Filosofie, la clasa a XII-a, este predată de profesori cu licența în filosofie; vorbim, însă, de o formă de filosofie academică, specifică adulților, ca un „corp de cunoștințe,” ca „filosofie învățată.”
Filosofia pentru copii nu poate să devină din oficiu sarcina profesorilor care predau deja filosofia elevilor din clasa a XII-a și nici a celor care predau în școala primară. Primii posedă cunoștințe de filosofie de tip academic, dar nu au și pregătirea specifică în filosofia pentru copiii. Ceilalți, profesorii care predau în școala primară, nu au beneficiat de pregătire filosofică în cadrul formării inițiale, dar nici nu au avut posibilitatea să urmeze un program postuniversitar de filosofie pentru copii.
În țările unde se face filosofie cu copiii, pregătirea în vederea practicării filosofiei cu copii este asigurată, pe de o parte, de universități, în cadrul programelor de formare inițială sau prin programe postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă; pe de altă parte, de asociațiile și fundațiile care promovează filosofia pentru copii.
În România, nu există un corp profesoral calificat în practica filosofiei cu copii. Iar universitățile noastre nu sunt pregătite să asigure pregătirea în vederea practicării filosofiei cu copii în cadrul formarea inițiale, neavând specialiști. Soluția care se întrevede este organizarea unor programe postuniversitare, cum este cel de la Facultatea de Filosofie, pentru profesorii din învățământul primar și preșcolar: Inițiere în practica filosofiei cu copii.
Sursa: tvr.ro
