Conferința națională „Stările generale ale filosofiei”, ediția a II-a, 8-10 noiembrie 2024

Stările generale ale Filosofiei este un proiect inițiat de profesori de la departamentele de filosofie din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, cu scopul de a reuni profesori de filosofie din toate centrele universitare din țară pentru o întâlnire periodică axată pe dezbateri, prelegeri, bune practici și agende de lucru. Scopul proiectului de lungă durată este să susțină promovarea cunoașterii filosofice și a educației filosofice la nivelul societății. Totodată, iniţiativa are în vedere crearea unei platforme reale de interacțiune între profesorii de filosofie şi logică din mediul universitar și cei din mediul preuniversitar, un cadru deschis tuturor studenților şi absolvenţilor de la facultățile de profil din România.

După prima ediţie, organizată în primăvara anului 2023 de Departamentul de Filosofie de la Universitatea Babeş-Bolyai, ediţia a doua este organizată și găzduită de Facultatea de Filosofie a Universității din București, în perioada 8-10 octombrie 2024. Evenimentul este plasat sub egida celebrării a 160 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, ca şi a 330 de ani de învăţământ filosofic superior la Bucureşti. Facultatea de Filosofie este facultate fondatoare a Universității din București, iar ediția specială a proiectului Stările generale ale Filosofiei din acest an coincide cu celebrarea a 160 de ani de când Universitatea din ❤️ Bucureștiului  animă o tradiție academică marcată de inovație și creativitate, într-un spațiu al incluziunii și diversității.

Obiectivul principal al acestei serii de întâlniri rămâne acela de a realiza o dezbatere națională periodică vizând situația filosofiei în România – înțeleasă ca profesie, ca domeniu de studiu și de cercetare, ca materie de reflecție și ca instrument de înțelegere a crizelor și devenirilor lumii actuale. Participanții vor discuta despre valoarea cercetării în filosofie, dar și despre ce anume se predă din domeniul filosofiei în școlile românești, despre poziția mereu fragilă a Filosofiei şi Logicii printre disciplinele școlare și cele academice, cât și despre rolul filosofului în spaţiul public. Alte teme importante de discuţie vor fi popularizarea mediatică a filosofiei pe platforme digitale și rețele sociale, importanța gândirii critice și nevoia de a cultiva dialogul rațional și argumentat în societate. Evenimentul include şi o adunare având ca miză reorganizarea Societăţii Române de Filosofie.

Proiectul Stările generale ale Filosofiei urmează formatul meselor rotunde tematice, însoțite de dezbateri critice și dialog creativ. Deschiderea celei de-a doua ediții e marcată printr-o masă rotundă dedicată „Viitorului Filosofiei în Universitate”, cu participarea Prof. Univ. Dr. Marian Preda, rectorul Universităţii din Bucureşti; Prof. Univ. Dr. Daniel David, membru corespondent al Academiei Române, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; Acad. Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române şi preşedinte general CNATDCU.

Moderatorul acestei dezbateri este Conf. Univ. Dr. Constantin Vică, prorector al Universității din București, iar tematica dialogului este inspirată de cadrul mai larg al evaluării crizei științelor umaniste și relevanței disciplinelor socio-umane în spațiul public.

Tot în data de 8 noiembrie, va avea loc o masă rotundă tematică menită să reunească, la București, academicieni ai secției de Filosofie din întreaga țară. Acad. Mircea Flonta, Acad. Gheorghe Vlăduțescu, Acad. Ilie Pârvu, Acad. Mircea Dumitru, Prof. Univ. Dr. Ștefan Afloroaei, membru corespondent al Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Aurel Codoban, membru corespondent al Academiei Române, care dezbat împreună despre „Condiţia filosofiei: presiuni, provocări, perspective”.

A doua parte a zilei de 8 noiembrie este rezervată dialogului privind statutul disciplinelor din aria științelor socio-umane, în mod particular al Filosofiei, în urma proceselor intense de restructurare curriculară. „Filosofia, o victimă a reformelor educaționale? Viitorul Filosofiei şi Logicii în educația preuniversitară.

Dezbatere cu profesorii din mediul preuniversitar”, masa rotundă moderată de Prof. Univ. Dr. Cristian Iftode, este un prilej ideal de dialog critic și constructiv pentru profesorii de Filosofie din mediul preuniversitar, care, de altfel, desfășoară și Ziua Metodică în aceeași zi.

Ziua de 9 noiembrie continuă cu două paneluri tematice, „Filosofia, între predare şi cercetare: aspecte scientometrice şi standarde valorice pentru evaluarea performanței în domeniu”, moderat de Conf. Univ. Dr. Emilian Mihailov, și „Filosofia în spaţiul public: promovarea disciplinei şi reconsolidarea statutului. Raportul UNESCO Filosofia, o școală a libertății”, moderat de Lect. Univ. Dr. Oana Șerban.

Primul panel vizează aspecte sensibile pentru creșterea performanței științifice în mediul universitar: finanțarea cercetării, presiunea criteriilor scientometrice, relația dintre cantitatea și calitatea livrabilelor în cercetările din aria științelor umaniste, dar și aspecte legate de recrutarea capitalului uman și creșterea cooperării instituționale dintre universitățile românești și cele din străinătate.

În ceea ce privește analiza raportului UNESCO privind recunoașterea Filosofiei ca disciplină prin care poate fi asigurată educația pentru viață, trebuie precizat că această masă rotundă vine în continuarea conferinței internaționale cu aceeaşi temă, organizată în luna septembrie, prin care Facultatea de Filosofie a Universității din București a celebrat aniversarea a 25 de ani de la înființarea Catedrei UNESCO pentru Interculturalitate, Bună Guvernare și Dezvoltare Durabilă.

Programul simpozionului este întregit de dezbateri studențești derulate de-a lungul celor trei zile, dar și de un eveniment de anvergură culturală: o ediție specială din „Scena gândirii – Conferințele Operei Naționale București”, avându-l ca invitat pe academicianul Mircea Flonta. Conferinţa domniei sale, „Despre foloasele și pierderile pe care ni le aduce progresul”, va avea loc în seara zilei de 8 noiembrie, la sediul ONB (Bulevardul Mihail Kogălniceanu, nr. 70-72), şi va fi urmată de un dialog cu coordonatorul seriei, Lect. univ. dr. Daniel Nica.

Parteneri media în organizarea ediției de anul acesta sunt: Radio România Cultural, Aleph News, Q Magazine.

Literatura pentru copii ca experiment de gândire, interviu acordat TVR de colegul nostru, Conf. univ. dr. Marin Bălan

Multe dintre cărțile de literatură pentru copii sunt un fel de experimente de gândire, dramatizând anumite ipoteze despre lumea în care trăim și făcându-ne să vedem mai clar implicațiile acestor ipoteze. Marin Bălan, conferențiar doctor la Facultatea de Filosofie a Universitărții din București, vorbește despre literatura pentru copii ca experiment de gândire și folosirea acesteia în școală.

Ce este un experiment de gândire?

Experimentul de gândire a fost prezentat ca un procedeu științific specific abia în jurul anului 1900. Fizicienii au oferit numeroase experimente de gândire înainte și după 1900, unele fiind considerate evenimente marcante în istoria științei: de exemplu, pisica lui Schrödinger, ascensorul și trenul lui Einstein. Retroactiv, au fost denumite experimente de gândire și unele construcții mai vechi, precum demonul lui Maxwell sau planul înclinat al lui Simon Stevin. Sintagma „experiment de gândire” a fost aplicată și în alte domenii ale cunoașterii, mai ales în filosofie, unde vorbim despre inelul lui Gyges al lui Platon, geniul rău al lui Descartes, camera chinezească a lui Searle, gândacul lui Wittgenstein etc.

Nu există o definiție consensuală pentru experimentul de gândire. Dar cei implicați în dezbatere agreează ideea că experimentele de gândire sunt instrumente epistemice, care solicită imaginația cu scopul de a testa o anumită teorie sau ipoteză.

În sens strict, un experiment de gândire se caracterizează prin contrafactualitate, adică prin presupunerea irealului. De exemplu, ne imaginăm că o persoană ar putea deveni invizibilă, contrafactualul, irealul și chiar imposibilul fiind tocmai faptul că pur și simplu nimeni nu se poate face invizibil. Totuși, este posibil să ne jucăm mental și să ne întrebăm ce s-ar putea întâmpla dacă o persoană invizibilă ar fi printre noi, de exemplu, dacă în condiții de impunitate absolută, ar acționa corect sau nedrept, etic sau neetic. Dar un experiment de gândire poate avea și premise fictive, care se referă la ceva ce este de fapt posibil în realitate. Este cazul utopiilor, unde idealurile unor comunități care nu există încă sunt abordate sub anumite aspecte realiste, precum munca sau proprietatea; ca exemple, Utopia lui Thomas More, Noua Atlantidă a lui Francis Bacon sau Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanella.

Prin ce se deosebesc experimentele de gândire de cele reale?

Problema relației dintre experimentele de gândire și experimentele reale este un subiect aprig dezbătut. Se reproșează experimentelor de gândire fie că sunt făcute „din fotoliu,” fără realizare concretă, fie că implică ceva doar asemănător experimentului real; oricum, nu ar fi de încredere și n-ar avea putere de justificare; de aceea, ar trebui folosite numai atunci când nu sunt posibile experimente reale.

Evaluarea negativă a dus și la folosirea altor denumiri pentru experimentele de gândire: „experimente fictive” (Pierre Duhem) sau „experimente imaginative” (Carl Hempel). Căci, dacă este folosit în mod obișnuit, adjectivul „imaginar” devalorizează într-un fel substantivul la care se referă; un prieten imaginar este înțeles ca ceva fictiv și nu poate fi un prieten adevărat. Cei care țin să sublinieze aspectul pozitiv al experimentelor de gândire folosesc adjectivul „ipotetic,” care nu exprimă o valoare negativă precum „imaginar,” ci păstrează o anumită prudență.

Experimentele de gândire sunt efectuate în minte, în „laboratorul minții”, cum spune James R. Brown în cartea cu titlu omonim, implicând o situație imaginară, ceea ce face imposibilă implementarea lor concretă, fie în principiu, fie din motive practice sau etice și politice. În aceste experimente de gândire se folosește narațiunea, fiind evidente convențiile asociate acesteia, cum ar fi formula de început „Să presupunem” ori „Să ne imaginăm,” prin care cititorii sunt implicați într-un spațiu fictiv, pentru a vedea ce se întâmplă dacă sunt conectate diverse posibilități. Aici totul este făcut din povești, ca în poemul The Speed of Darkness al lui Muriel Rukeyser: „Universul este făcut din povești, / nu din atomi. (The universe is made of stories, / not of atoms.)”, atomii fiind doar una dintre acele povești care îl compun.

Se poate spune că experimentele de gândire sunt ca niște povești?

În experimentul de gândire cunoscut de noi ca „Gândacul,” Wittgenstein pune sub semnul întrebării utilizarea limbajului privat și public: deși indivizii ar putea folosi același cuvânt, ei nu se referă întotdeauna la același lucru, căci nu poate exista o corelație directă între utilizarea sa privată și cea publică. „Să presupunem – scrie Wittgenstein în Cercetări filosofice – că fiecare ar avea o cutie și în ea ar fi ceva pe care-l numim «gândac». Nimeni nu poate privi în cutia celuilalt și fiecare spune că știe ce este un gândac doar privind  gândacul său.”

Psihologul american Jerome Bruner consideră că nu putem înțelege experiența noastră până când nu ne spunem o poveste. Dar ce înseamnă a spune o poveste? Cum ordonăm experiența despre lume într-o poveste? Noi creăm povești din informațiile cele mai banale, asemenea lui Wittgenstein, care aduce laolaltă un lucru, o insectă și un cuvânt.

Putem ordona experiența noastră despre lume în două moduri fundamental diferite: discursul și narațiunea. În discurs, ne bazăm pe raționamentul logic, liniar, având un principiu de funcționare asemănător silogismului categoric în care concluzia este dedusă din cele două premise: „Toți oamenii sunt muritori; Socrate este om; deci Socrate este muritor.” În acest caz, eficacitatea gândirii este măsurată, așadar, în raport cu legile logicii. În narațiune, în schimb, raționamentul logic nu va fi cea mai bună strategie, deoarece căutăm mai degrabă posibilități umane decât certitudini. Oare Creon ar trebui să o lase pe Antigona să-și înmormânteze fratele așa cum se cuvine? Desigur, se pot identifica și componente de discurs în raționamentul lui Creon, dar nu acestea motivează povestea și nici nu îi fac pe cititori să empatizeze cu Antigona. Creon ia decizii regale dificile, însă aceste decizii nu decurg asemenea concluziei că Socrate este muritor din premisele silogismului. Nu suntem preocupați să găsim condiții de adevăr universal, ci căutăm o formă de gândire în care povestea are sens.

Pot fi prezentate experimentele de gândire ca niște povești? Eventual ca povești pentru copii?

Fizicienii, matematicienii sau filosofii au apelat la genul narativ, pentru experimentele lor de gândire, dar nu cu scopul să producă literatură, ci doar să ofere niște instrumente de discuție între cei aparținând domeniului respectiv. Ei folosesc atât povestea, cât și argumentele, ambele fiind moduri legitime de a înțelege experiența despre lume, dar produse sub aspect cognitiv prin mijloace diferite. Deși cele două moduri de înțelegere sunt complementare, ele nu sunt nici reductibile unul la altul, nici traductibile unul în altul. Este adevărat că experimentele de gândire ar putea fi citite și de către nespecialiști, dar nu sunt scrise pentru nespecialiști și nu constituie un fel de lucrări de popularizare a unor teorii științifice sau filosofice.

Peter Worley folosește astfel de experimente de gândire în atelierele sale de filosofie pentru copii, dar  rescrise pentru a fi accesibile.

Însă, experimentele de gândire nu țin doar de domeniul științei și al filosofiei. Multe  povești science-fiction pot fi citite ca experimente de gândire; Călătoriile lui Gulliver, de Jonathan Swift, Frankenstein, de Mary Shelley, Anul 1984, de George Orwell, sau trilogia Fundația, de Isaac Asimov, sunt încercări de a produce reprezentări alternative ale circumstanțelor și incertitudinilor specifice unei epoci.

Există povești pentru copii care pot fi citite ca experimente de gândire?

Gareth Matthews este primul care a identificat povești pentru copii în care pot fi găsite nedumeriri filosofice autentice, altfel spus, cu potențial filosofic. Este discutabil dacă autorii acestor povești s-au gândit că există copii interesați în mod natural de întrebări filosofice; dar subiectele cărților scrise de ei stimulează copii să gândească. După Matthews, poveștile pot stârni gândirea filosofică a copiilor în mai multe moduri, printre acestea, și experimentul de gândire. Poveștile care prezintă un experiment de gândire pot constitui, pentru copii, invitații să exploreze un concept, să testeze un principiu ori să reflecteze dacă o atitudine este sau nu bine plasată.

Cum ne dăm seama că o poveste pentru copii introduce un experiment de gândire? Matthews indică trei criterii: fie acea poveste creează o problemă morală sau o dilemă care induce întrebarea „Cum ar fi corect să se procedeze în acest caz?” ori „Ce ai face în acest caz?”; fie creează o problemă conceptuală sau o dilemă cu opțiuni limitate, generând întrebarea „Care este cel mai bun mod de a înțelege acest concept?”; fie creează o situație imaginară ori contrafactuală ce provoacă întrebarea „Care ar fi consecințele probabile sau posibile ale acestei situații?”

O astfel de poveste este Morris the Moose, de B. Wiseman, în care problema de interes filosofic ar fi cum distingem între proprietățile esențiale și cele accidentale. Se presupune că un elan crede că toate animalele pe care le întâlnește, o vacă, o căprioară, un cal, trebuie sa fie, ca și el, elani, deși niciunul dintre ei nu este elan; în această situație, se ridică întrebarea „Ce este esențial pentru a fi un elan?”. Un alt exemplu este povestea How Big Is a Foot?, de Rolf Myller, experimentul de gândire de această dată cerând să ne imaginăm o lume în care nu există măsurători standard.

Plină de experimente de gândire este povestea Ozma of Oz, de Lyman Frank Baum: să ne imaginăm o lume în care cel mai banal dintre produse, prânzul în cutie, este un produs al naturii, crescând pe copaci; că în această lume vehiculele au forma unui om căruia la capătul brațelor și picioarelor îi creșteau roți compuse din substanța specifică unghiilor, deși, nicăieri în natură nu există o roată; că este posibil să construiești un robot care ar putea gândi.

Folosind criteriile lui Matthews, putem identifica numeroase povești care conțin experimente de gândire. În Jean de la Lune, Tomi Ungerer ne invită să ne imaginăm că „omul din lună” ne vizitează; „Care sunt consecințele acestei vizite imaginare?”. Un alt exemplu, este povestea Yakouba, de Tierry Dedieu: să ne imaginăm că, într-un sat din Africa, un băiat trebuie să ucidă un leu pentru a deveni luptător; dar leul fiind grav rănit, el renunță, iar consecințele sunt dezastruoase, fiind trimis să păzească cireada de vite; „Ce era corect să facă Yakouba?”, „Ce ai face în acest caz?”.

În încheiere, ce le-ați spune profesorilor privind utilizarea experimentelor de gândire în școală?

Experimentele de gândire pot fi folosite în cadrul multor lecții și, cu siguranță, elevii vor deveni mai interesați de subiectul predat. Dar ar fi bine ca multe lecții de fizică, biologie, chimie să se desfășoare în laboratoare, astfel încât elevii să participe și la experimente reale. Numai că mulți directori au decis să desființeze laboratoarele din școli ori să le folosească drept săli de clasă. Oare au considerat că experimentele reale pot fi înlocuite cu experimente de gândire? Sunt convins că nu au gândit astfel, ci au înlocuit responsabilitatea cu oportunismul și obediența, așa cum este specific unui „yesman” de succes.

Să presupunem că John Dewey, care în 1896 înființa școala experimentală simbolic numită The Laboratory School, ar veni din timpul lui în timpul nostru și ar vizita școlile noastre rămase fără niciun laborator…

 

Surs: http://www.tvr.ro/lifestyle/literatura-pentru-copii-ca-experiment-de-gandire_48590.html 

 

Prof. dr. Cristian IFTODE și Lect. dr. Ionuț MĂRĂȘOIU invitați la emisiunea „Izvoare de filosofie” din 01 noiembrie 2024

Ediția din 01 noiembrie, ora 21.10

Locul și rolul filosofiei în societatea contemporană

La finalul săptămânii următoare va avea loc în București, la Facultatea de Filosofie, cea de-a doua ediție a simpozionului național „Stările generale ale filosofiei”, un eveniment de amploare ce va reuni academicieni, profesori universitari, cercetători și studenți din toate marile centre universitare din România. Subiectul general de dezbatere va fi acela al locului și rolului filosofiei în societatea românească contemporană, de la sistemul de învățământ până la mass media, din primii ani de școală, până la studiile doctorale.

Acesta este și prilejul dezbaterii noastre de vineri seară din cadrul emisiunii Izvoare de Filosofie, în care vom încerca să facem o radiografiere succintă a stării actuale a filosofiei în societatea noastră, precum și o punere în dezbatere a rolului pe care această disciplină ar trebui să-l aibă într-o societate matură a secolului XXI. Astfel, vom privi dincolo de filosofie văzută ca profesie și disciplină academică, pentru a vedea care sunt abilitățile esențiale pe care aceasta le poate oferi omului contemporan, în vederea unei mai bune înțelegeri a lumii în care trăim.

Care este starea actuală a filosofiei? Cum poate fi aceasta promovată și mediatizată pentru tinerele generații? Cum poate fi stimulat învățământul filosofic din România?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care vom răspunde vinerea aceasta, alături de invitații noștri din studioul Radio România Cultural. Este vorba despre doi dintre organizatorii „Stărilor generale ale filosofiei, anume Cristian Iftode, director al Departamentului de Filosofie Practică și Istoria Filosofiei, profesor universitar și conducător de doctorate al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, precum și despre Andrei Mărășoiu, prodecan și lector universitar al aceleiași Facultăți de Filosofie.

Vă invităm și pe dvs. să vă alăturați discuției noastre, ca de obicei, vineri seară, începând cu orele 21.10, pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromâniacultural.ro

Realizator: Cornel-Florin Moraru

Conexiuni:

Blog – http://izvoaredefilosofie.blogspot.ro

Pagină de Facebook: https://www.facebook.com/IzvoareDeFilosofie

Premiul Uniunii Cineaștilor și al Asociației criticilor și istoricilor de film decernat colegei noastre, asist. univ. dr. Veronica Lazăr, pentru cartea „Beyond the New Romanian Cinema: Romanian Culture, History, and the Films of Radu Jude”

Colegei noastre, asist. dr. Veronica Lazăr, i-a fost decernat premiul Uniunii Cineaștilor și al Asociației criticilor și istoricilor de film pentru cartea „Beyond the New Romanian Cinema: Romanian Culture, History, and the Films of Radu Jude”, scrisă împreună cu Andrei Gorzo și apărută în 2023 la Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu.

Cartea s-a bucurat de recenzii în revistele „Sight and Sound” (editată de British Film Institute), „Cahiers du Cinéma”, „Film”, „Studies in Eastern European Cinema.”

Premierea celor doi autori a avut loc luni, 28 octombrie, în cadrul Galei Premiilor UCIN, la Opera Națională București.

Emilian Mihailov, ales Președinte al Comitetului de Recrutare al Young Academy of Europe

Young Academy of Europe (YAE) anunță cu entuziasm alegerea lui Emilian Mihailov în funcția de Președinte al Comitetului de Recrutare pentru identificarea talentelor în cercetare. Această poziție reflectă recunoașterea competențelor sale remarcabile și a viziunii sale inovatoare în domeniul cercetării etice și a impactului tehnologiilor emergente asupra societății.

Young Academy of Europe reprezintă o inițiativă dinamică și inovatoare, având misiunea de a recunoaște și sprijini tinerii cercetători din Europa care se disting prin realizări științifice deosebite și leadership academic. Fondată în decembrie 2012, în cadrul unei reuniuni constitutive la Bruxelles, YAE colaborează strâns cu Academia Europaea (AE) și este sprijinită de programul COST Horizon Europe. Obiectivele YAE includ consilierea în materie de politici științifice dintr-o perspectivă „mai tânără”, implicarea în strategia de cercetare europeană, promovarea politicilor bazate pe dovezi și dezvoltarea unei rețele puternice de tineri cercetători în toate disciplinele.

În calitate de Președinte al Comitetului de Recrutare, Emilian Mihailov va coordona eforturile YAE de a atrage și susține cei mai promițători tineri savanți din Europa, contribuind la dezvoltarea lor profesională și la consolidarea rețelei europene de excelență științifică.

Emilian Mihailov este un cercetător recunoscut la nivel internațional, publicând numeroase lucrări în reviste de top despre etica inteligenței artificiale, bioameliorare, psihologia judecăților morale și aplicarea tehnologiilor de realitate virtuală în dezvoltarea empatiei. În prezent, Mihailov este director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și colaborează cu instituții de prestigiu precum Universitatea Oxford și Universitatea Basel, contribuind activ la domeniul eticii aplicate și al neuroeticii.

Pentru mai multe informații despre Young Academy of Europe și proiectele susținute de organizație, vă rugăm să vizitați site-ul YAE.

Young Academy of Europe