Atelierul „Provocări structurale contemporane în filosofia politică” – 15 septembrie 2023

Vă invităm la atelierul „Provocări structurale contemporane în filosofia politică”, ce va avea loc (hibrid) la sediul Facultății de Filosofie (Splaiul Independenței nr. 204). Evenimentul se va desfășura în amfiteatrul Mircea Florian, între orele 15-20 vineri, 15 septembrie 2023.

Tematica este vastă, selectând dintre temele centrale dezbaterilor sociale de astăzi: starea democrației în contemporaneitate, schimbările climatice, problemele puse de terorism, reconceperea patriotismului în idealuri naționaliste și populiste, vocile marginalizate și ignorarea lor în discursul public despre moralitate, felurile în care munca ne schimbă viața și cum putem găsi sens în aceasta.

Iată programul:

14.50 deschiderea evenimentului
15.00 Laurențiu Gheorghe (Centrul pentru Studierea Raţionalităţii şi Credinţelor, CSRC), „Despre criza democrației” / „On democracy in crisis”
15.30 Constantin Stoenescu (Centrul pentru Logica, Filosofia și Istoria Științei, CELFIS), „Schimbări climatice și regândirea cooperării globale” / „Climate change and rethinking global cooperation”
16.00 Maria-Luiza Medeleanu (online; Centrul pentru Studiul Imaginii, CESI), „Romii – veșnicul migrant/străin în societatea românească” / „Rromani – the eternal migrant / stranger in Romanian society”
16.30 Elena Costea (online, doctorand al Facultății de Filosofie UB), „Dizabilitate și dreptate socială” / „Disability and social justice”
17.00 Miruna Barnoschi (Northwestern University), „Terrorism and its definitional issues, institutional dilemmas and the international counterterrorism regime complex in progress” / „Probleme de definire a terorismului, dileme instituționale și dezvoltarea unui regim internațional al contraterorismului”
17.30 Mircea Toboșaru (Universitatea Politehnica București), „Communities to live and die for” / ” Comunități pentru care merită să-ți dai viața „
18.00 Nora Grigore (Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”, Academia Română), „Gilligan on different voices in morality” / „Gilligan despre voci diferite în moralitate”
18.30 Anda Zahiu (Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, CCEA), „Meaningful work – a distributive good?” / „Munca plină de sens – un bun distributiv?”
19.00 masă rotundă, încheierea evenimentului

Pentru a dobândi acces online la atelier, nu ezitați să-i scrieți lui andrei.marasoiu@filosofie.unibuc.ro

Vă așteptăm!

ERC Starting Grant „avataResponsibility: Influența avatarurilor bazate pe inteligență artificială asupra comportamentului moral individual și colectiv”

Știri media

Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA) al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București găzduiește proiectul de cercetare avataResponsibility, câștigător al prestigioasei competiții europene ERC Starting Grant – ediția 2023. Finanțarea în valoare de 1,5 milioane euro este oferită pentru 60 de luni (ianuarie 2024 – decembrie 2028) de European Research Council, prin programul HORIZON-ERC, în urma unei competiții cu o rată de succes de numai 15%.

Proiectul Avatar agency. Moral responsibility at the intersection of individual, collective, and artificial social entities in emergent avatar communities (acronim: avataResponsibility) explorează influența utilizării avatarurilor care integrează sisteme de inteligență artificială asupra comportamentului și practicilor morale. Cele mai promițătoare avataruri sunt cele digitale, augmentate și robotice, cu potențiale utilizări în realitatea fizică, virtuală și augmentată. Toate aceste medii vor deveni convergente odată cu expansiunea metaversurilor, a lumilor virtuale imersive bazate pe simulare și/sau augmentare a experienței și a infrastructurii Internet of Things (IoT). Tot mai mulți experți estimează că separarea tradițională dintre spațiul fizic, virtual și augmentat se va estompa progresiv. Utilizarea avatarurilor digitale, augmentate și robotice va deveni tot mai comună în activitatea cotidiană, fie că avem în vedere profesii și socializare, sau educație și medicină.

Pornind de la aceste predicții, avataResponsibility evaluează în ce măsură utilizarea avatarurilor va amplifica sau diminua responsabilitatea morală individuală și colectivă, cu implicații la nivelul politicilor publice. Cercetarea exploratorie urmărește întrebări precum: Suntem mai mult sau mai puțin responsabili moral atunci când acționăm prin intermediul avatarurilor? Ce criterii etice putem aplica pentru evaluarea efectelor produse de avataruri dotate cu inteligență artificială? Pentru a răspunde acestor întrebări sunt aplicate metode de investigare diverse, de la analiza conceptuală specifică tradiției filosofiei analitice, la instrumente de cercetare dezvoltate recent de filosofia experimentală și teoria rețelelor. Obiectivul principal al proiectului este dezvoltarea un cadru normativ de atribuire a responsabilității morale, care ține seama de interacțiunea dintre oameni, organizații și sisteme de inteligență artificială în comunități avatar emergente.

Coordonatoarea avataResponsibility, Mihaela Constantinescu, a condus anterior proiectul CoMoRe (Responsabilitate morală colectivă: de la organizații la sisteme artificiale. O re-evaluare a cadrului Aristotelic), derulat în perioada 2020-2022 și finanțat de UEFISCDI în cadrul competiției de proiecte pentru stimularea tinerelor echipe independente (TE). Proiectul avataResponsibility continuă și extinde agenda de cercetare a proiectului CoMoRe de la atribuirea responsabilității morale agenților artificiali (sisteme IA) către comunități emergente de avataruri.  Mihaela Constantinescu este lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București și director executiv al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA).

Echipa de proiect

Director de proiect (Principal Investigator):

  • Mihaela Constantinescu – Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA), Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

Cercetători seniori:

  • Constantin Vică (CCEA, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)
  • Emilian Mihailov (CCEA, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)
  • Mihnea Dobre (ICUB Humanities, Universitatea din București).

Tineri cercetători:

  • Cristina Voinea (CCEA, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)
  • Radu Uszkai (CCEA, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București & Academia de Studii Economice)
  • Anda Zahiu (CCEA, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București).

Instituția gazdă: Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA), Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Durata: 60 luni (ianuarie 2024 – decembrie 2028)

Buget: 1.494.688 €

Finanțator: European Research Council – ERC Starting Grant / HORIZON-ERC

Colegul nostru, Conf. univ. dr. Bogdan Mincă, va conferenția la Sandwich Library – After Hours!

***

Organizatori: SANDWICH Gallery

Parteneri: F-Sides Cineclub, Romanian Mental Health Film Festival, Centrul Ceh

Adresă: Calea Plevnei nr. 137C (Atelierele Malmaison, etaj 2, camera 26)

Colegul nostru, Conf. univ. dr. Bogdan Mincă, va conferenția pe 30.09.2023 la Sandwich Library – After Hours!, având o prelegere cu titlul „M. Heidegger – Originea operei de artă. O interpretare”. În cadrul aceluiași ciclu de manifestări organizate de Sandwich Library – After Hours! vor mai conferenția foști studenți ai facultății noastre – Raluca Bujor, Remus Breazu și Ioan Suhov.

Programul complet al seminariilor poate fi accesat aici https://www.facebook.com/sandwichlibrary/posts/122107381346016876 

La Sandwich Library nu se face liniște, cel puțin nu în perioada 1 septembrie – 28 octombrie! Urmează o toamnă plină de seminare interactive, filme, poezie și chiar și niște dans, unde sunt așteptați toți cei interesați să afle mai multe despre filosofie, arta contemporană și nu numai!

Gândit ca o continuare firească a Sandwich Library, ciclul After Hours, parte a programului București acasă 2023 al ARCUB,  își propune să popularizeze spațiul bibliotecii prin inițierea unui dialog între invitații la workshop-uri și participanți, în jurul unor teme atinse de cărțile de pe rafturi. Ceea ce rezultă este o experiență nouă a sălii de lectură, unde e loc și de cărți, și de întrebări și, de ce nu, taclale.

Pe parcursul celor opt săptămâni, biblioteca va avea o funcție dublă. Pe de o parte, va fi, bineînțeles, un loc care pune cărți la dispoziția celor care îi trec pragul. Adică, deocamdată, în jur de 350 de titluri din domeniile artă, istoria artei, film, filosofie, studii critice și curatoriale, multe dintre ele greu de găsit în librării, care pot fi împrumutate gratuit, pe baza unui permis.

After Hours înseamnă însă că biblioteca va funcționa în paralel și ca spațiu de dezbatere și formare. Cei și cele interesate vor putea să stea de vorbă cu specialiști din câmpul cultural și universitar, în cadrul unor ateliere săptămânale, la care se adaugă un atelier special, cu componente de performance, dedicat poeziei. Invitații sunt Remus Breazu (profesor universitar), Raluca Bujor (cercetătoare), Bogdan Mincă (profesor universitar), Miruna Moraru (muzeografă), Victor Morozov (critic de film), Maria Persu și Irina Bobei (curatoare) și Ioan Suhov (cercetător). Împreună, aceștia vor acoperi un inventar bogat de teme și metadologii, din care toți cei prezenți vor putea pleca cu câte ceva, fie că vorbim despre informații și perspective noi sau pur și simplu despre chef de citit și discutat.

Nu în ultimul rând, Sandwich Library – After Hours aduce și un mini-festival de film. Desfășurat între 22 și 24 septembrie, în spațiul SANDWICH Gallery din incinta Combinatului Fondului Plastic (Strada Băiculești 29), acesta propune trei titluri pe subiecte care ar merita mai multă atenție în spațiul public al momentului: female gaze, sănătatea mintală și sentimentul de apartenență în interiorul comunității urbane. Proiecțiile sunt oferite F-Sides Cineclub, Romanian Mental Health Film Festival și Centrul Ceh, partenerii-invitați ai proiectului, și vor fi urmate, și ele, de discuții tematice.

Intrarea este liberă. Participarea la evenimente se va face pe baza înscrierii unui formular pus la dispoziție de către organizatori. Proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB, în cadrul Programului București acasă 2023.

„Nobelul e pentru viziune, nu pentru pastilă. Obsesia cantității, aberanta piramidă și sufocanta impostură din universități” – interviu cu Conf. univ. dr. Sorin Costreie

Premiul Nobel nu se dă pentru o nouă pastilă, ci pentru viziunea din spate, prin care eu detectez și înțeleg niște mecanisme biochimice care duc după aceea la o pastilă. Dacă mă focalizez pe ce pot să obțin repede, în ciclul electoral, închidem șandramalele, scoatem niște pastiluțe. Nici autostrăzi nu putem să facem așa, afirmă prorectorul Universității București, prof. univ. dr. Sorin Costreie.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, profesorul Costreie a explicat motivele complexe pentru care România nu mai are nicio universitate în Top 1000 Shanghai. “Când în 4 ani tu ai patru premieri, șapte sau opt miniștri ai Cercetării și tot atâția ai Educației, poţi să îi aduci pe cei mai buni din lume, nu au cum să facă mare lucru. (…) La ministru media e sub un an și am rectori care stau 22 de ani”.

Prof. Sorin Costreie vorbește în interviu despre fenomenul maculaturii, chiar mai rău decât plagiatele, despre impostura și birocrația sufocante, despre “schizofrenia” din Educație și lipsa de viziune, dar și despre soluții.

Ce măsoară topul Shanghai, in care Romania nu mai are nicio universitate?

Topul Shanghai este în special centrat pe cercetarea care se face în universități. Marea majoritate sunt indicatori care privesc cercetarea de performanță.

Sunt și topuri internaționale care scanează și celelalte dimensiuni importante ale universității: predarea, relația cu societatea, internaționalizare…etc. Încă mai avem universități românești în aceste topuri. (Times Higher Education, Quacquarelli Symonds…)

Interesant este că la vârf, indiferent ce indicatori folosim, sunt cam aceleași universități: Harvard,  MIT, Oxford, Cambridge…etc Deci oricum ai măsura sistemul, vârful e același.

De ce suntem în situația asta?

Noi, ca universități românești, rămânem cam tot pe-acolo. Acesta este tipul de abordare, de viziune, de finanțare pe care îl avem acum și, în raport cu noi înșine, nici nu creștem foarte mult, nici nu scădem.

Problema este că sunt alte sisteme naționale care investesc masiv în cercetare, inclusiv din universități, iar în raport cu ele, noi scădem.

În Europa avem programe strategice naționale în Franța, în Germania, în Polonia. Dar avem marea competiție cu Asia. Sunt în Top 1000 Shanghai mai multe universități chinezești decât americane, ori asta ar trebui să ne pună pe gânduri în mod serios.

Cum s-a născut, de fapt, Top Shanghai? Acum peste 20 de ani,  președintele de atunci al Chinei a vrut să știe cum stăteau ca universități. N-au putut să-i răspundă și le-a dat sarcină de partid ca în câteva luni să facă o ierarhie cât se poate de exactă.

Ea a arătat o situație dezastruoasă pentru chinezi și atunci au selectat câteva universități în care s-a investit masiv și pe care le găsim azi în top.

Ce fel de investiție e necesară?

Aici este marea discuție. Nu e de ajuns să faci o simplă injecție de fonduri. Dacă mâine ni se triplează finanțarea, noi nu o să urcăm foarte mult.

E nevoie să vină bani mai mulți și să fie direcționați spre universitățile care au potențial de cercetare. Ministerul Educației ştie care sunt acestea, căci din 2016 avem un metaranking național care ia în considerație 9 rankinguri de tipul celor discutate de noi.

Și ar fi necesară o mai mare transparență a evaluării în cazul proiectelor. Știu, inclusiv din propria experiență, dezamăgirea pe care o ai când doi evaluatori îți dau aproape punctaj maxim și al 3-lea îți dă cu 20 de puncte mai puțin, pe același proiect.

Trebuie să ne uităm un pic și la ciudățeniile din specificul sistemului național. De exemplu, agenția mare de finanțare, UEFISCDI, ține de Ministerul Educației, dar finanțează lucrurile care se întâmplă sub cupola Ministerului Cercetării.

Și atunci se pune problema acestei spargeri între cercetare și universități și a relației care trebuie să existe între educație și cercetare.

E clar că nu poți să faci cercetare avansată fără să ai o masă critică bine educată, deci problema e a întregului sistem.

Trebuie voință politică și, din mica mea experiență administrativă, e nevoie de continuitatea politică pur și simplu. Când în 4 ani tu ai patru premieri, șapte sau opt miniștri ai Cercetării și tot atâția ai Educației, poţi să îi aduci pe cei mai buni din lume, nu au cum să facă mare lucru. Îți trebuie câteva luni numai să înțelegi sistemul și cum să acționezi.

Iar fragmentarea politică e dublată la nivelul universităților de o prea mare “continuitate”. Vom avea rectori care vor sta 22 de ani. Deci la ministru media e sub un an și am rectori care stau 22 de ani.

Revenind la finanțare, ce trebuie plătit mai bine, cercetătorul, îndrumătorul, dotarea? 

Dacă ne uităm pe partea de științe ale naturii, ai nevoie de laboratoare, de consumabile, de laboranți. Deci trebuie resursă umană și masiv infrastructură, dar lucrurile nu trebuie dublate.

După părerea mea, pe investițiile mari cel puțin, universitățile din același oraș ar trebui să colaboreze, nu să dublăm mai știu eu ce RMN sau alt aparat costisitor.

Dar marea problemă e resursa umană. Putem să avem cele mai bune manuale, cele mai bune programe școlare, degeaba am cele mai bune laboratoare cu mașinării în țiplă, dacă profesorii nu sunt buni. Dacă nu am cercetători inovativi, nu o să pot să împing cercetarea un pic mai departe.

Nu-i avem  pentru că nu-i formăm, nu-i plătim?

Cercetătorul cu adevărat cercetător, să zic așa, e un “nebun dedicat”. Lui nu-i trebuie mulți bani în sine. Are o bucurie a cercetării care trebuie hrănită și susținută la nivel social. Trebuie doar să-i oferi micro-sistemul în care el să evolueze.

O problemă națională este că noi prețuim foarte mult cantitatea. Vă dau un simplu exemplu, la finalul doctoratului, inevitabil prima întrebare în 99,99% din cazuri este “câte pagini a avut teza ta”? O chestie absolut irelevantă, nu contează. Nu se întreabă “ce impact a avut cercetarea ta” sau “care-i tema” sau “care îți este conducătorul”?

Mania cantității. Noi avem doctoranzi foarte mulți și foarte multe publicații. În toate topurile acestea, ele nu contează. Acolo contează factorul de impact, contează numărul de citări, relevanța.

Am citit un articol acum câteva luni, în care aveam un personaj din România care a publicat peste 60 de lucrări pe an. Deci mai mult de unul pe săptămână. Asta e maculatură, nu faci nimic cu ea.

Dar pe baza acestei maculaturi, noi creștem intern, obținem titluri, suntem premiați, avem un mic joc și ceremonial academic, în care suntem foarte stimați, şi ne purtăm pompos egourile mega-umflate.

E nevoie să cuplăm cercetătorii care au potențial la rețelele de cercetare internațională prin conferințe, printr-o unire structurală, uneori conjuncturală, să-i încurajăm să participe la proiecte. Cercetarea nu are frontieră, ideile circulă.

Resursa umană de calitate din cercetare este sufocată și alungată de impostori?

Da, și asta, de impostori, de o mentalitate prăfuită și vetustă, în care contează cantitatea.

Eu cred că în facultățile noastre 20-25% dintre colegii noștri fac cu adevărat cercetare. Aceștia trebuie hrăniți și aduși și alții noi.

Avem o piramidă întoarsă, aberantă: intră cineva în sistemul universitar, el trebuie să predea masiv, norma lui este mult mai mare decât a conferențiarului sau  a profesorului.

Dar el trebuie, de fapt, să învețe cum să predea și ar trebui să i se dea, culmea, mai puține cursuri, să îi fie stimulat și hrănit potențialul de cercetare de care are nevoie ca să crească academic.

La noi ai normă de predare mică odată ce ai ajuns în vârf, când nu mai ai unde să înaintezi. Piramida aceasta întoarsă naște niște monștri.

Sistemul nu e îndeajuns de flexibil cu cheltuirea banilor. Dacă nu te omoară impostura, te omoară birocrația. Trebuie mai mult să justifici ceea ce ai făcut decât să faci.

Avem în același timp un număr impresionant de doctori în toate domeniile, dar și un fenomen spectaculos al plagiatului. Poate mai rău decât atât, e foarte mare numărul lucrărilor de o calitate nulă. Dispariția din Top Shanghai are, presupun, o legătură și cu acest fenomen al doctoratelor fără substanță.

Bineînțeles, este parte din ce vă spuneam, impostură. Ea se manifestă, aș spune, într-o mică măsură la nivelul plagiatelor, care sunt doar vârful vizibil al aisbergului.

Partea cealaltă este maculatura de care vorbeam, teze care nu sunt neapărat plagiate, dar care nu au mare relevanță sau substanță de cercetare sau științifică.

Unele nu sunt bune nici de teze de licență.

Da, există și lucrări importante și ar trebui să depunem toate eforturile împreună, universitar, preuniversitar, societate, să mărim plaja acestei părți de teze importante și substanțiale, pentru că ele vor aduce beneficii în cunoaștere. De acolo vor sări idei care vor îmbunătăți economia, societatea.

Noile legi ale Educației aduc ceva în această direcție, oferă o șansă de îmbunătățire?

Sunt niște modificări structurale care ar putea duce către această direcție, niște germeni, dar trebuie venit cu o voință politică coerentă. Legile Educației oferă un cadru pentru a veni cu intervenții punctuale.

Dar dincolo de legislație trebuie să avem o voință coerentă. Este nevoie să ai un ministru care să stea în funcție niște ani de zile.

De ce avem două ministere dacă vorbim de o viziune coerentă asupra unui sistem? Trebuie un singur minister care sa gestioneze acel sistem, nu să inventăm iarăși roata.

Cred că ar fi bun un minister, cum este în Franța, în Suedia, în Polonia, al Educației, de fapt al Învățământului Preuniversitar, şi un minister unitar al universităților și al cercetării, cu o viziune coerentă.

Avem un singur minister al Educației și două legi, preuniversitar și preuniversitar. Nu vedeți o chestie uşor schizofrenică aici? Dacă e același domeniu, de ce avem două legi?

E nevoie de viziune macro, de înțelegere a fenomenului. De la cine să vină ea? Avem politicieni si demnitari cărora, dacă le luăm actele de studii, vedem bacalaureate la 30 de ani, facultăți făcute te miri unde, doctorate absolut discutabile.

Într-adevăr, un om needucat nu va prețui Educația, după cum un om necultivat nu va prețui arta și cultura, nu va prețui, în general, această lume a ideilor.

Dar putem avea oameni care să aibă o intuiție politică și să înțeleagă că, pe termen lung, o țară fie se duce în cap, fie se ridică în funcţie de investiția în Educație și Cercetare.

Oamenii aceștia trebuie să folosească și să aibă încredere în specialiștii din sistem și să-i întrebe: dacă fac asta ce se întâmplă?

Polonia a făcut o nouă lege a Educației și centrată pe universități de excelență, după 4 ani de consultări cu universitățile. Noi, și suntem o mână de oameni, în prima variantă a legii, nici nu știam cine lucrează la ea, era mai secretă decât legile securității. 

Deci, dacă am vrea, am putea.

Și mai e o problemă când vorbim strict de cercetare – o obsesie a politicului, indiferent de culoarea politică, pentru cercetarea aplicată. Dar ca să ai cercetare aplicată trebuie să ai în primul rând cercetare. Și, de obicei, cercetarea e teoretică, este vânătoarea unor idei, testarea unor ipoteze care ies sau nu.

Cercetarea aplicată stricto sensu, dacă de la bun început se face așa, este mai mult o căutare tehnică și tehnologică care nu ne va duce în Top Shanghai. Premiul Nobel nu se dă pentru o nouă pastilă, ci pentru viziunea din spate, prin care eu detectez și înțeleg niște mecanisme biochimice care duc după aceea la o pastilă.

Dacă noi ne focalizăm doar pe pastilă, nu vom obține cercetare de calitate.

Aruncăm la coș “umanioarele”, n-avem nevoie de așa ceva. Dar în secunda doi, noi ce facem? Ne pierdem memoria? Istoria este din “umanioare”. Ne pierdem orientarea, sistemul de drept, independența jurnalistică, conștiința, pragul acesta de metareflecție pe care ni-l dă filozofia…etc. Fara “umanioare” nu avem valori și principii și vom pluti în derivă ca societate.

Pentru a da o societate cât de cât normală, părerea mea este că viziunea conducătorilor trebuie să fie cu bătaie lungă. Dacă mă focalizez pe ce pot să obțin repede, în ciclul electoral, închidem șandramalele, scoatem niște pastiluțe. Nici autostrăzi nu putem să facem așa.

Demografic scădem, deci vom avea mai puțini studenți. Ca să supraviețuim, va trebui să ne reorientăm, să atragem studenți străini. Cei care vor școală pe bune se uită la topuri, nu doar la faptul ca în România poți să trăiești cu bani mai puțini.

Deci e nevoie de viziune și coerență, e nevoie ca finanțarea să urmeze calitatea, e nevoie de depolitizarea sistemului, de transparență și predictibilitate. Cercetarea fundamentală și de calitate nu se face pe ici pe colo și din când în când.

 

Sursa: https://spotmedia.ro/stiri/educatie/nobelul-e-pentru-viziune-nu-pentru-pastila-obsesia-cantitatii-aberanta-piramida-si-sufocanta-impostura-din-universitati-interviu?fbclid=IwAR2xqk4Bvr8BlmlueyB3Y0DRhI0Wwb6Ywr4YHxK1Gz-exHjY0p-f3WD9nhM 

LANSARE DE CARTE: „ESTIMP”, de prof. univ. dr. Romulus BRÂNCOVEANU

Am scris poemele din acest volum (Estimp. 4 poeme, Rocart 2023) cu ani în urmă. Ele sunt o meditație asupra timpului ca mod caleidoscopic al experienței ce defragmentează și recompune lumea amânându-i, până când?, sfârșitul. Când, la finalul lor, vorbesc de „singura și unica lume”, e vorba de lumea fiecăruia dintre noi în parte, în care cel din trecut, cel din prezent și cel din viitor se despart și se reunesc solipsist într-o clipă de față, singură și unică. Din păcate, acum și aici, cel din viitor pare să fie doar un prieten imaginar al nostru!” – ROMULUS BRÂNCOVEANU

Romulus Brâncoveanu…foloseşte cu tâlc libertăţile suprarealismului încercând nu o restituire a dicteului, cât o reconsiderare a funcţiilor lui; poetul are multă imaginaţie, ştie să sugereze prin asociaţiuni lexicale şocante, are un debit de avalanşă şi cultul subtextului; textele lui fiind foarte lungi şi semnificative doar în integralitate nu am spaţiul necesar al unei ilustrări, deşi ar merita .” – LAURENŢIU ULICI
Romulus Brâncoveanu [este] remarcabil prin imageria uşor grotească, prin modalitatea de amplificare în plan poetic a ritualului domestic, a unei mişcări viclene ce asociază elemente din paradigme din cele mai incongruente.” – CRISTIAN MORARU

Acad. Mircea Dumitru și Prof. univ. dr. Viorel Vizureanu vor participa la Ziua Limbii Române, sărbătorită împreună de Academia Română şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei, la Bucureşti şi la Chişinău

31 august 2023, ora 11.00, București, Chișinău

Aula Academiei Române, Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei

Format mixt, Link la platforma ZOOM: https://us02web.zoom.us/j/82319016075?pwd=b1ZKS2oxV1ovY3I0ekpjc3I0R3d1UT09

(Meeting ID: 823 1901 6075;  Passcode: 310823)

Colegii noștri, Acad. Mircea Dumitru și Prof. univ. dr. Viorel Vizureanu, vor participa la Ziua Limbii Române, sărbătorită împreună de Academia Română şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei, la Bucureşti şi la Chişinău.

Deschiderea ședinței:

  • Acad. Ioan-Aurel POP, președinte al Academiei Române;
  • Acad. Ion TIGHINEANU, președinte a.i. al Academiei de Științe a Moldovei

Comunicări:

  • Acad. Ioan-Aurel POP, președinte al Academiei Române: „Limba română veche în viziunea lui Eugen Coșeriu
  • Acad. Mircea DUMITRU, vicepreședinte al Academiei Române: „Elogiu limbii române. La începuturile vocabularului filosofic; câteva remarci cu privire la experiența eminesciană a lecturilor kantiene
  • Acad. Mihai CIMPOI, președinte al Consiliului Consultativ al Academicienilor, AȘM: Limba Română – Casa Ființei Noastre
  • Acad. Gheorghe GHIDIRIM, AȘMLimba română – limba noastră a tuturor
  • Acad. Gheorghe CHIVU, președinte al Secției de Filologie a Academiei Române: „Vitalitatea limbii române
  • M.c. al AȘM, membru de onoare al Academiei Române Valeriu MATEI, director al Editurii Academiei Române: „Bătălia pentru legalizarea limbii române și alfabetului latin”
  • Prof. dr., m.c. al Academiei Române Rodica ZAFIU: Limba română în contextul globalizării
  • Prof. dr. Viorel VIZUREANU, decanul Facultății de Filosofie a Universității din București, directorul Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române: Valențele culturale ale limbii române în activitatea Sf. Antim Ivireanul
  • Prof. dr. Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU: „Este limba română o limbă sui-generis? Considerații istorice și comunicative

Deschiderea Congresului Mondial al Eminescologilor (ediția a XII-a)

„Eminescu, homo sapiens”

Cuvânt de deschidere: acad. Mihai CIMPOI

Mesaj de salut: Maria GRAPINI, Europarlamentar

Evocare: „Acad. Eugen Simion-90”:

Acad. Mircea MARTINEugen Simion, un om providențial pentru cultura română

M.c. al AȘM Ion HADÂRCĂ: „Eugen Simion – sfidarea contingentului

Ioan PAVĂL, primarul comunei DumbrăveniEugen Simion – prieten, îndrumător cultural, profesor

Lansarea cărților: Mihai Cimpoi – Eugen Simion, om al întregului cultural; Eugen Simion  – Texte despre Basarabia

Programul pentru ziua de 01.09.2023 poate fi accesat aici.

Evenimentul va fi transmis live stream de Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale la link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=0avA-ojBNoY și de Privesc.eu la link-ul: https://www.privesc.eu/Arhiva/103515/Sedinta-festiva-comuna-a-Academiei-Romane-si-Academiei-de-Stiinte-a-Moldovei-dedicate-sarbatorii-nationale–Limba-Romana–si-deschiderii-Congresului-M

Sursă: https://www.asm.md/sedinta-festiva-comuna-academiei-romane-si-academiei-de-stiinte-moldovei-dedicate-sarbatorii