Cadre conceptuale ştiinţifice aflate în competiţie (simbolice, conexioniste, reprezentaţionaliste, ale cogniţiei active, corporale şamd.) furnizează abordări divergente ale “cogniţiei”, ceea ce face problema înţelegerii cu atât mai presantă acum, odată ce modele AI au output-uri ce sugerează că acestea trec teste de tip False Belief Task, standarde şi scări de măsurătoare ale empatiei, unele dintre acestea fiind deja folosite în terapie (therapy bots) sau în rezolvarea de probleme ştiinţifice. Toate acestea readuc în prim plan probleme filosofice clasice şi reconfigurează dezbaterile cu privire la dacă performanţa de testare exprimă sau nu o înţelegere autentică a ceea ce este testat. 

Mai multe detalii despre conferinţă sunt disponibile la: https://philevents.org/event/show/148501 Iată secţiunile şi temele sale principale: 

Înţelegerea ştiinţifică în ştiinţele cogniţiei

• Pot ştiinţele cogniţiei produce o explicaţie ştiinţifică a înţelegerii? Anticipăm că aceasta va fi o explicaţie mecanistă, calculatorie (computational) sau reprezentaţională, una bazată pe sisteme dinamice, sau ar trebui mai degrabă să avem în vedere o abordare bayesiană? 
• Avem nevoie în ştiinţele cogniţiei de o teorie unificatoare a minţii, sau ar trebui să ne mulţumim cu pluralismul (la nivelul explicaţiilor, modelelor şi practicilor ştiinţifice)?
• Ce avantaje ar aduce o mare teorie unificatoare în ştiinţele cogniţiei, avantaje de care pluralismul e lipsit?
• Ar trebui să năzuim la o explicaţie unificatoare (una care să dea seama de aspecte cognitive, neuronale, fenomenale şi comportamentale deopotrivă)? 
• Dorim integrare la nivevelul explicaţiilor? Ar fi nevoie de integrare şi la nivelul modelelor (ar fi aşa ceva fie şi posibil)? Avem nevoie de explicaţii sau modele pentru a concepe aspectele fenomenale ale înţelegerii? Dacă da, ce implicaţii are pluralismul explicativ cu privire la fenomenologia înţelegerii? La ce bun o teorie unificatoare atunci când o pluralitate de analize parţiale, la mai multe niveluri de o granularitate mai fină, ar putea fi explicativ superioare?
• Ce deziderate epistemice satisfac modelele cognitiv-ştiinţifice – adevărul aproximativ, puterea predictivă sau explicativă, simplitatea, adecvarea empirică, altele? Care dintre aceste deziderate contează mai mult, şi în ce contexte cognitiv-ştiinţifice? 
• Dacă rezultă modele cu impact diferit asupra unor ramuri diferite ale ştiinţelor cogniţiei, cum poartă această diversitate asupra unităţii interdisciplinare a domeniului ca întreg?

Înţelegere ştiinţifică şi interdisciplinaritate

• Presupune integrarea mai multor niveluri de analiză noi forme de explicaţie şi, dacă da, care? Care sunt limitele integrării? Este integrarea dezirabilă oriunde poate fi realizată? 
• Ce roluri joacă modelele în înţelegerea interdisciplinară? Cum funcţionează aceste modele ca să poată integra asumpţii din domenii cu ontologii diferite?
• Cum pot experţii să-şi comunice înţelegerea unui public de novici? Oare “traducerea” dintre discipline multiple afectează înţelegerea? Se pierd sau se schimbă aspecte, nuanţe sau proprietăţi ale conceptelor care “migrează” între domenii?
• Dacă expertiza interactivă (interactional expertise) este o precondiţie a abordărilor interdisciplinare, conduce aceasta şi la abilităţi de expertiză contributorie (contributory abilities)? Este de ajuns ca experţii unei comunităţi interdisciplinare să fie gânditori detaşaţi de obiectul lor de studiu (spectatorial cognizers)? Cine se bucură de înţelegere ştiinţifică: individizii ce iau parte la un efort interdisciplinar, echipele de cercetare în cadrul cărora înţelegerea este distribuită, poate chiar unilateral în funcţie de specificul monodisciplinar al problemelor studiate?
• Sunt standardele epistemice transferabile între domeniile unor studii interdisciplinare, sau sunt ele ancorate în domenii specifice? 
• Presupune cercetarea interdisciplinară noi virtuţi epistemice sau norme (cum ar fi toleranţa faţă de ambiguitate, cunoaşterea transferabilă sau intertraductibilă)?
• Poate înţelegerea la un nivel de analiză să substituie o alta la alt nivel? Dacă da, în ce condiţii?
• Care este valoarea epistemică a interdisciplinarităţii? Creşte mereu combinarea modelelor din domenii diferite înţelegerea ştiinţifică, sau uneori o ocultează?

Evaluarea înţelegerii ştiinţifice

• Cum poate fi operaţionalizată înţelegerea ştiinţifică?
• Este înţelegerea (ştiinţifică) mai mult decât o performanţă exemplară? Putem evalua (benchmark) înţelegerea (ştiinţifică) şi, dacă da, ar trebui incluse şi sisteme AI? Dacă unele sisteme AI înţeleg, este acest fapt relevant felului cum concepem înţelegerea umană?
• Ce deosebeşte înţelegerea de un simplu succes predictiv?
• Ce rol joacă explicabilitatea în evaluarea înţelegerii?
• Putem compara înţelegerea umană şi cea AI? Dacă da, care ar fi bateriile de teste care să se aplice entităţilor vii şi celor artificiale deopotrivă?
• Poate înţelegerea ştiinţifică interdisciplinară să fie evaluată unitar? Dacă da, după ce standarde?
• Oferă modele aflate în competiţie avantaje şi dezavantaje diferite? Dacă da, cum influenţează pluralitatea lor evaluarea înţelegerii bazate pe aceste modele?

Conferinţa va avea loc în datele de 22-24 mai 2026 la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Prezentările din paneluri vor ţine 30 minute şi vor fi urmate de 20 de minute de discuţii.

Evenimentul este organizat de Sandra Brânzaru (Şcoala Doctorală de Filosofie, FPSE, CELFIS) şi Andrei Mărăşoiu (Departamentul de Filosofie Teoretică, ICUB, FPSE). Afişul este realizat de Lena Roşu (masterand ‘Mind the Brain’, program în ştiinţele cogniţiei).