CFP: The Philosophy of the Philokalia, at The Annals of the University of Bucharest. Philosophy Series

The Faculty of Philosophy, University of Bucharest is calling for papers on the Philosophy of Philokalia for an issue dedicated to this topic.

Philokalia is a collection of spiritual edification texts compiled by Sts Makarius of Korinth and Nikodemus the Hagiorite (first publication: Venice, 1782; started being published in Romanian in 1946). The collection, which is still used today in private and in public readings, especially during communal gatherings in Orthodox Christian Monasteries, is of specific interest to philosophers not only because it relates to some of the key texts in Orthodox Patristic literature on the soul, the heart and the unification of body and soul, but also because it illuminates key metaphysical issues in Orthodox Philosophy of Religion, such as the nature of divine energeiai and how they differ from ancient Greek and medieval concepts of illumination and union with God.

The list of potential related topics below is indicative of the breadth and scope of potential contributions (and is by no means restrictive).

-Metaphysics and the Philokalia (nature of heart and nous, energeiai, God, process of deification; Nature and Mysticism in Philokalia; soul and death in Philokalia- the artificial and the natural in Philokalia)

-Epistemology and the Philokalia (ways of knowing God in Philokalia; ways of knowing the true self; relation of Freedom and Askesis to Knowledge; the role of the spiritual father in knowing God)

-Ethics and the Philokalia (ancient Greek Ethics and the Philokalic texts; Love and Eros in Philokalia; nepsis, compunction and freedom as preconditions of Ethics in Philokalia; the rope of spiritual father in doing good; protection of the Natural Environment and the role of Nature in salvation; Hesychastic Ethics ).

-Aesthetics and the Philokalia (ancient Greek aesthetic theories and the Philokalic texts; the Ethics and the Aesthetics of Philokalia; differences and similarities between Ethics and Aesthetics in Philokalia; Hesychastic Aesthetics).

-Political and Legal Philosophy and the Philokalia (ancient Greek political theories and monastic life and society in Philokalia; ways of transforming communities and social relationships through the Philokalic texts; culture and civilisation in Philokalia; equality, social freedom and political liberty in Philokalia; legality and morality in the Philokalic texts).

The Philosophy of Philokalia special issue will be published in the journal „The Annals of the University of Bucharest – Philosophy Series” (which is indexed by Web of Science (WoS) Core Collection’s Emerging Sources Citation Index – ESCI, EBSCOhost, Philosopher’s Index with Full Text, ERIH Plus, The Central and Eastern European Online Library – C.E.E.O.L and DOAJ; see for further info This special issue will be edited by a committee of specialists in the field led by Professor Viorel Vizureanu (Faculty of Philosophy, University of Bucarest, Romania), Professor Dan Chitoiu (Faculty of Philosophy, University of Iasi, Romania) and Dr. C. Athanasopoulos (Open University, UK).

Contacts: Professor Vizureanu ( and Dr C. Athanasopoulos (

Deadlines: Send a short CV (of no more than 150 words) and an abstract (of no more than 300 words) of your contribution by February 1st, 2020. Full papers (of no more than 12,000 words) are due by 30.11.2020.

Call for Papers: International Conference “Cultural Heritage and Identities: Normative Perspectives, Sustainability and Global Governance”, 15-17 November 2019

We have the pleasure to announce you that the deadline for submitting the abstracts for the International Conference “Cultural Heritage and Identities: Normative Perspectives, Sustainability and Global Governance” is extended until 20th of October.

The Faculty of Philosophy of the University of Bucharest via the Research Centre for the Study of Rationality and Beliefs, the UNESCO Chair in Inter-Cultural and Inter-Religious Studies and Public Reason Journal of Political and Moral Philosophy are pleased to launch the Call for Papers for the International Conference “Cultural Heritage and Identities: Normative Perspectives, Sustainability and Global Governance”. The conference will take place between 15 and 17 November 2019 at the Faculty of Philosophy. [1] Its main goal is to provide a platform for academic debate on heritage studies from an interdisciplinary perspective.


Over the course of the last few decades, heritage studies became a field of interdisciplinary research in its own right, with specific concepts and practices reflecting both its theoretical complexity, and the evolution of the legal and institutional landscape.

The notion of heritage is closely related to culture and identities, as individuals and social groups have a central role in selecting representative elements of tangible and intangible heritage to be safeguarded by national and international bodies. Heritage is, therefore, a normative concept, which combines cultural, spiritual, philosophical, political, national and economic values. In the context of globalization, as well as emerging new technologies and communication paradigms, the very notion of heritage is being constantly reconsidered and its approaches diversified. A noteworthy initiative is the 2003 UNESCO Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage which has established new standards for the definition of heritage and its protection. Moreover, not only is the representational dimension of heritage being reconsidered, but the social and political values attached to it become more and more prominent. Thus, policy-making with regard to heritage conservation and protection emphasises the importance of heritage for the sustainable development of communities by fostering tourism, creative industries, which, in the long run, impact on demographics, political institutions, social mobility and intergenerational solidarity. Last, but not least, the educational dimension of heritage conservation is equally important, since it is related to the transmission of values which legitimize various layers of identities.

Conference Topics:

General areas of interest include (but are not limited to) the following topics:

  • Normative Perspectives: political values and cultural heritage;
  • Ethics and heritage: cultural appropriation, intellectual property, sustainable development, societal impact of new medias and emerging technologies;
  • Local and global perspectives on heritage: national, regional, trans-national identities, spiritual values and the challenges of globalization, evolution of identities;
  • Philosophical implications and dilemmas generated: the social ontology of heritage definition, the phenomenology and ethics of identity formation in relation to elements of tangible and intangible heritage, social justice and heritage;
  • Challenges of global governance in the field of heritage conservation and protection;
  • Tangible and intangible heritage: conceptual maps, symbolic geographies, and the role of collective memory;
  • Education and heritage: intergenerational value transmission, patriotism versus cosmopolitanism, metamorphoses of traditional museums;
  • Digitisation and digitalization of cultural heritage: interactive creative industries, digital storytelling.
Information for Participants:

Contributions are expected from various areas of social studies and humanities, with a focus on interdisciplinary approaches, ethics and political philosophy. Both established researchers and PhD students are invited to send their presentation proposals in the form of abstracts not exceeding 500 words by 20th October 2019 at Along with the abstract, please send us your contact details: current affiliation, address and telephone number. Notifications of acceptance will be sent by 25 October 2019.

The organizers intend to publish a volume including articles inspired by the papers from the conference. Acceptance of the paper for the conference does not guarantee the inclusion of the article in the volume. We kindly remind you that by submitting the paper you implicitly agree to allow its publication in the conference proceedings.

For easier post-conference editorial work, it would be best if you would format your paper using Chicago 15style of reference, but this is not a formal condition for the publication.

Participation costs are not covered by the organizers. There is no participation fee.

Working languages of the conference: English and Romanian.


[1] This conference is organized with the occasion of the 20th anniversary of the UNESCO Chair in Inter-Cultural and Inter-Religious Exchanges. Within the Conference, there will be a special workshop dedicated to the topic “Cultural Heritage: New Forms, New Actors, New Identities. National, European and Cosmopolitan Perspectives”, under the framework of PATCULT („Platforma pluridisciplinară complexă de cercetare integrativă și sistematică a identităților și patrimoniului cultural tangibil și nontangibil din România”, PN III-P1-1.2-PCCDA-2017-0686, 52PCCDI/2018, funded by UEFISCDI).


Call for Papers





De-a lungul istoriei, arta a constituit teritoriul reprezentării dimensiunilor deopotrivă reale și ideale asupra vieții. Dacă orizontul artei clasice, preponderent asociat reprezentării mimetice, este dominat de teme precum raportul dintre individ și divinitate, dintre om ca parte a societății și comunitate ca organizare rațională a cetățenilor, prelucrând diferite ipoteze metafizice sau teologice, arta modernă va recurge la mijloacele transgresiunii pentru a surprinde formele prin care reprezentarea artistică poate contribui la reformarea societății. Modernitatea artistică, specifică secolului XIX, devine intervalul epocal în care „viața imită arta”, asumată ca sursă de inspirație a cotidianului, a noii ordini sociale și valorice.

Pentru Oscar Wilde, peisajele metropolitane ale Londrei au început să apară în picturile și operele literare ale artei moderne într-un nou joc de umbre, arhitecturi și emoții care indică faptul că „până și felul în care urmărim ceața s-a schimbat din pricina artei”, că „toate acestea parcă nu existau până când arta nu le-a inventat”. Artistul se insinuează, în acest context, ca „om de lume” și ca veșnic „copil” al societății sale, după observațiile lui Baudelaire, ca observator atent al realității imediate, cucerită de neliniștea războiului și marcată de antagonismul claselor sociale. Cultura modernității va germina, plecând de aici, agenda revoluționară, în plan social, a mișcărilor artistice subsumate avangardelor. Complicitatea artei față de evoluția culturii capitaliste; apariția culturii de masă și triumful kitschului ca expresie a culturii mecanizate, industriale, seriale; teoretizarea diferențelor dintre cultura înaltă și cultura joasă prin prisma obiectelor de artă aferente trasează, simptomal, tendințele asumării misiunii sociale pe care arta o are de îndeplinit în modernitate.

Cât din stilurile de viață ale individului modern s-au pliat pe exigențele culturii industriale ridicată pe ruinele eșecului „iluminist” (Adorno, Horkheimer)? Cât din noile specii de artă emergente „epocii reproducerii mecanice” (Benjamin) satisfac cerințele „artei autentice”? Cât din trăsăturile „societății spectacolului” (Debord) ne indică manifestările unei culturi decadente? Sunt întrebări care sintetizează, de fapt, multiple răspunsuri la o interogație filosofică directoare demersului reflexiv inițiat de conferința de față: care este raportul dintre artă și societate în modernitate? Cu alte cuvinte, în ce măsură arta oferă, individului modern, instrumentele necesare pentru a reforma, radical, societatea, în direcția standardelor de viață și a valorilor morale și estetice deopotrivă, ori în sensul deschiderii, întemeierii și propagării criticii la adresa modurilor de viață și a normalizării unor conduite sau practici sociale? Maniera în care arta modernă a creat rupturi între diferite etape ale modernității privită în sens larg a făcut posibilă distingerea utopiilor și a distopiilor modernității, ori a solidarizat reformatorii societății ca revoluționari, agenți responsabili, critici angajați sau „autori” ai produselor culturale ne indică posibilitatea de a gândi lumea socială plecând de la lumile artei.


Provocarea celei de-a VII-a ediții a Conferinței Naționale de Estetică și Filosofia Artei „Ion Ianoși” este aceea de a investiga particularitățile moderne ale relației dintre artă și societate plecând de la temele și direcțiile sugerate mai sus. Vă invităm să răspundeți apelului nostru folosind resurse interdisciplinare pentru a explica în ce măsură arta generează, susține, destituie și reformează diferitele chipuri ale societății moderne: societatea deschisă /  închisă (Bergson; Popper), societatea de clasă (de la observațiile lui Marx la moștenirea neomarxistă), societatea birocratică (Baudrillard), societatea bazată pe cunoaștere (Habermas), societatea unidimensională (Marcuse), societatea colaborativă, relațională (Bourriaud), societatea societatea de consum (în sensul lui Warhol sau al lui Lipovetsky).


Conferința este organizată de CCIIF-Centrul de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Prin tradiție, parteneri în acest demers sunt Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea de Muzică din București.


Data limită de înscriere / Deadline

Abstractele, în limita a 5-600 cuvinte, din care să rezulte tema și bibliografia propunerii de prezentare, însoţite de 5-6 cuvinte cheie, vor fi transmise la adresa de email

În cadrul propunerilor, va fi atașat CV-ul participantului, concentrat asupra lucrărilor activităților relevante din ultimii 3 ani menționând totodată și afilierea academică (în cazul masteranzilor, doctoranzilor şi cercetătorilor). Studenţii participanţi vor trimite, în perspectiva înscrierii, ataşată abstractului, o prezentare a activităţilor realizate de la începutul parcursului academic.

Deadline: 26 aprilie 2019.


Comunicarea rezultatelor

In urma selecției realizată de o comisie specializată (alcătuită din cadre universitare de la Facultatea de Filosofie) se vor anunța rezultatele pe data de  4 mai 2019.

Conferința se va desfășura pe data de 17 mai în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București.


Echipa de organizare

  • Prof. Univ. Dr. Mihaela Pop
  • Asist. Univ. Dr. Oana Șerban
  • Dr. Rodica Ivan-Hainz


Comitetul științific al conferinței

  • Prof. Univ. Dr. Viorel Cernica
  • Prof. Univ. Dr. Vasile Morar
  • Conf. Univ. Dr. Cristian Iftode
  • Lect. Univ. Dr. Cornel Florin Moraru
  • Lect. Univ. Dr. Raluca Nestor Oancea





Conferința este dedicată studenților la licență și masteranzilor care fac studii de filosofie. Prezentările pot aborda teme de ontologie, metafizică, epistemologie, filosofia limbajului, filosofia minții, filosofia științei și a tehnologiei, filosofia logicii, filosofia religiei, filosofia acțiunii, etică teoretică ș.a. Sunt încurajate atât abordările specifice tradiției filosofiei analitice, cât și cele care se încadrează în tradiția fenomenologică.

A doua ediție a CNOFTS va avea loc în perioada 15-19 aprilie, având ca „loc virtual” de desfășurare Jurnalul Departamentului de Filosofie Teoretică (aflat la adresa:

Cel mult 3 prezentări (sub forma unor texte de maxim 5 pagini și/sau prezentări video de maxim 20 de minute) vor fi publicate în fiecare zi de conferință, autorii fiind rugați să răspundă la întrebările puse în comentarii în ziua respectivă (la începutul zilei următoare, comentariile la prezentările din ziua precedentă vor fi închise).

Dacă doriți să participați, vă rugăm să ne trimiteți până pe 25 martie 1 aprilie  un scurt rezumat (de cel mult o pagină) al prezentării pe care vă propuneți să o realizați, la adresa: filosofieteoretica[at]

În cazul în care numărul potențialilor participanți va fi mai mare decât numărul estimat al prezentărilor (maxim 3 pe zi, pe parcursul celor 5 zile ale conferinței), o selecție (după sistemul double-blind review) va fi realizată de către profesorii din Departamentul de Filosofie Teoretică al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, urmând ca programul conferinței să fie anunțat până pe 5 aprilie.

Participanții vor fi rugați să ne trimită prezentările până cel târziu pe 12 aprilie, urmând ca acestea să fie publicate potrivit programului conferinței.


CfP: CONFERINȚA ȘCOLII DOCTORALE DE FILOSOFIE „Realitate și aparență, evidență și probabilitate – direcții actuale de cercetare filosofică”


Realitate și aparență, evidență și probabilitate – direcții actuale de cercetare filosofică

10 mai 2019

În anumite contexte filosofice, se discută astăzi despre rosturile pe care le mai păstrează câteva noțiuni socotite fundamentale în istoria filosofiei, printre ele aflându-se și cele menționate în tema conferinței: realitate, aparență, evidență, probabilitate. Motivează încă aceste concepte experiențe semnificative de reflecție pentru cercetătorii din domeniile filosofiei? Tehnicile de filosofare definite recent și exersate în filosofia analitică, în hermeneutica filosofică, în câteva discipline filosofice aplicate: etică, estetică, antropologie, în legătură cu teme ”speciale” aparținând acestor discipline, pot atrage în orizontul lor aplicativ conceptele în cauză? Temele accentuat specializate pe care lucrăm în mod covârșitor astăzi le resping pe cele mai generale, legate, unele dintre ele, de aceste concepte? Nu cumva recunoașterea temelor filosofice mai generale și încercarea de a le aborda în conexiune cu cele ”speciale” ar trebui să constituie astăzi o dominantă a activității de cercetare filosofică? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care vom încerca să le punem în discuție la această conferință.

Sunt invitați să participe cu lucrări doctoranzi ai Școlii Doctorale de Filosofie a Universității din București și ai altor școli doctorale, cercetători, cadre didactice universitare. Cei care doresc să participe trebuie să trimită, până la 15.04.2019, un rezumat al lucrării și un scurt CV, la adresa: Temele și rezumatele propuse vor fi evaluate, iar programul conferinței va fi comunicat pe 01.05.2019.

Lucrările prezentate vor fi publicate într-un volum la Editura Universității din București.


Comitetul de organizare

  • Prof. dr. Viorel Cernica
  • Prof. dr. Romulus Brâncoveanu
  • Conf. dr. Bogdan Mincă
  • Drd. Claudia Chireac
  • Drd. Cristina Cristea

Comitetul științific

  • Prof. dr. Mihaela Pop
  • Prof. dr. Constantin Stoenescu
  • Asistent dr. Oana Șerban
  • Drd. Gabriela-Paula Florea
  • Drd. Maria Racman

Doc.Eu Apel la contribuții nr. 4

Închisoarea: fenomen istoric, sociologic și psihologic

De la exilarea lui Ovidiu la Tomis și până la teroarea din temnițele comuniste, privarea de libertate a fost practicată sub diverse forme și aplicată atât pentru delicte penale sau de drept comun, cât și pentru opiniile politice. Dacă în Antichitate împărații cu vaste colonii preferau să își exileze opozanții în teritoriile locuite de barbari, pedepsindu-i prin suprimarea privilegiilor, în Evul Mediu se practică pedeapsa capitală. Pușcăriile nu au scop punitiv, ci sunt un loc de tranzit sau un adăpost temporar pentru cerșetori sau bolnavi psihic. Închisoarea, în accepțiunea de astăzi, este o invenție a secolului al XIX-lea și are drept model metodele de supraveghere și de pedepsire folosite în armată, în școli sau în mănăstiri. După sute de ani în care s-a practicat tortura ca metodă de constrângere pentru a smulge mărturisiri, secolul al XIX-lea, cel puțin în teorie, abolește supliciile și reformează sistemul penitenciar prin ideea reeducării deținuților. Conform lui Michel Foucault, schimbarea de paradigmă intervine ca urmare a faptului că legiuitorul conștientizează că, în unele cazuri, infracțiunile sunt provocate de dereglaje psihice. Evident, multă vreme corijarea comportamentului rămâne un deziderat, temnițele fiind doar niște locuri insalubre, unde indivizii suferă de foame, de frig sau capătă diverse boli. Pentru omul obișnuit, pușcăria este un loc al ororilor și al degradării morale.

Pe măsură ce societatea capitalistă începe să aplice pedepse pentru delicte ce țin de opinii, de morală sau pentru acte de corupție, în închisori ajung și elite financiare, politice sau culturale, iar statutul condamnatului se schimbă. Acesta nu mai este stigmatizat, deseori este chiar privilegiat: un regim alimentar mai bun, gardieni mai puțin vigilenți, dreptul de a fi vizitat de familie, dreptul de a citi sau de a purta haine civile. Tendința se menține până în perioada interbelică, atunci când o seamă de industriași, bancheri, spioni sau ilegaliști comuniști sunt condamnați și se bucură de clemența pușcăriei „burgheze”. Spioni ca G. G. de Chastelain sau Ivor Porter, militanți comuniști precum Gheorghiu Dej își continuă activitatea politică din temniță până la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, cu complicitatea autorităților. După ascensiunea nazismului, apare conceptul de lagăr de concentrare, construit după modelul experimentului spaniol din Cuba. Un loc al terorii și al morții, care se va perpetua în Europa de Est și după încheierea păcii. Ilegaliștii comuniști, care și-au făcut stagiul în închisoarea „burgheză” și au ajuns la putere prin sprijinul Armatei Roșii, organizează societatea după modelul penitenciarului. Dușmanii de clasă sunt urmăriți, li se înscenează procese, sunt hărțuiți și drogați în timpul anchetelor până când cei mai slabi cedează torturii și semnează declarațiile dictate de anchetatori. Oamenii liberi trăiesc cu spaima închisorii sau a denunțurilor, sunt epuizați de norma de lucru din uzine, copleșiți de activitățile propagandistice ale partidului sau de imixtiunea acestuia în viața intimă a familiei.

În Uniunea Sovietică se dezvoltă un întreg sistem concentraționar, prin lagăre sau prin deportări. Stalin, care a studiat metodele lui Hitler, inovează în acest domeniu: scopul nu mai este uciderea imediată a individului, ci folosirea lui ca forță de muncă în mine, în colhozuri sau în uzine pentru construirea noii societăți.

Numărul 4 al revistei Doc.Eu își propune să reflecteze asupra conceptului de închisoare, privit ca fenomen istoric, sociologic și psihologic, prin următoarele axe de reflecție:

Literatură și artă – Tema închisorii nu este abordată doar în domeniul ficțiunii, ci și în așa-numita paraliteratură sau literatură de graniță (biografii, memorialistică), unde deținuții politici își povestesc experiențele carcerale. Spre deosebire de documentele oficiale, biografiile și memorialistica îi permit cititorului să pătrundă în intimitatea deținuților, să le înțeleagă angoasele și slăbiciunile atunci când cedează sub presiunea torturii sau să admire rezistența în fața reeducării. O altă direcție de cercetare ar putea fi reeducarea prin artă sau studiul activităților desfășurate în Secțiile Culturale și Educative, deschise în cadrul lagărelor.

Istorie – Până la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, sistemul penitenciar este mai relaxat, mai puțin vigilent, ceea ce permite deținuților să comită ilegalități (acte de spionaj, activități politice) chiar sub ochii autorităților. După instaurarea regimurilor totalitare și apariția lagărului, viața prizonierilor este organizată și supravegheată cu strictețe: naziștii formează comandouri pentru trierea, gazarea și arderea evreilor. Sovieticii își deportează dușmanii de clasă, foștii soldați sau funcționarii ineficienți ai NKVD-ului în vasta rețea a Gulagului, unde viața se desfășoară conform ritualurilor comuniste. Zekului i se cere să lucreze în mine sau colhozuri pentru a contribui la construirea societății comuniste, iar supraviețuirea lui depinde de abilitatea de a se strecura printre ochiurile rețelei formate din deținuți de drept comun, informatori, gardieni, aparat administrativ. De multe ori, informatorii și gardienii sunt învestiți cu puteri discreționare chiar de oficialități. Posibile direcții de cercetare: anchetele, tortura, rețeaua de informatori, viața în comun, deportarea etc.

Lingvistică – De îndată ce individul este condamnat sau deportat, acesta pătrunde

într-un sistem cu reguli proprii și trebuie să învețe argoul deținuților și al gardienilor sau limbajul propagandei oficiale, utilizate pentru cosmetizarea realității. Cercetătorii pot opta pentru analiza: argoului închisorilor, a memorialisticii sau a documentelor oficiale.

 Psihologie și medicină – Justiția feudală și regimurile totalitare se bazează pe tortură și pe eficiența călăilor, care  își adaptează metodele în funcție de profilul psihologic al victimei: dacă omul orânduirii feudale nu rezistă chinurilor fizice și sfârșește prin a mărturisi crime reale sau imaginare, în lagărele naziste tortura se practică mai mult la nivel psihic. Evreilor li se întreține iluzia supraviețuirii până în pragul camerelor de gazare. În sistemul imaginat de Stalin, gardienii se bucură de o mare libertate, ceea ce îi transformă în adevărați torționari. Prezenta axă își propune să studieze relația

victimă-călău care i-a fascinat pe cercetători și a generat experimente de tipul Standford, metodele de tortură sau fenomenul reeducării.

Doctoranzii, cercetătorii și profesorii sunt invitați să facă propuneri folosind formularul de mai jos:

Articolele în română, engleză sau franceză, redactate conform normelor revistei, vor fi expediate pe adresele de email, până pe data de 10/06/2019.


Articolele în limbi străine (engleză, franceză) vor fi trimise pe următoarele adrese:, Data limită 10/06/2019.


N.B. Articolele neredactate conform normelor revistei vor fi respinse automat!


Bibliografie orientativă:

APPLEBAUM, Anne (2003), Goulag. Une histoire, Paris, Gallimard.

BOROWSKI, Tadeusz (2015), Le monde de pierre, Paris, Libella.

CONSTANTE, Lena (2013), Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România, București, Humanitas.

CORBIN, Alain (coord.) (2009), Istoria corpului, vol. III, pp. 376-401, București, Art.

CZAPSKI, Joseph (1978), Terre inhumaine, Paris, L’Age d’Homme.

FOUCAULT, Michel (1975), Surveiller et punir, Paris, Gallimard.

IERUNCA, Virgil (2013), Fenomenul Pitești, București, Humanitas.

PANDREA, Petre (2011), Memoriile mandarinului valah, București, Vremea.

PORTER, Ivor (1991), Operațiunea autonomous în România în vreme de război, București, Humanitas.

STEINER, Jean-François (1994), Treblinka. La révolte d’un camp d’extermination, Paris, Ed. Fayard.

TOMAZIU, George (1995), Jurnalul unui figurant, București, Editura Univers.

ANTON, Fabian; CARAMAN, Marius, Torționarul Franz Țandără,

[]- consultat la data de [25/01/2019].

MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford: sommes-nous tous des bourreaux en puissance?  [] – consultat la data de [25/01/2019].








Indicații pentru autori: Articolele trimise spre publicare trebuie să fie originale, nepublicate parțial sau integral în altă revistă cu caracter științific, în format tipărit sau online. Întreaga responsabilitate asupra originalității lucrării revine autorului.

Evaluarea articolelor se va face conform unei grile stabilite de recenzori.

Articolele primite după data limită nu vor fi luate în calcul pentru numărul în curs de publicare. Termenul pentru confirmarea de primire este de 10 zile lucrătoare.

Toate corecturile cerute de recenzori vor fi evidențiate prin culoarea roșie.

În cazul în care cercetătorul refuză să facă modificările cerute de recenzori, articolul nu va fi acceptat spre publicare. Regula se aplică atât colaboratorilor externi, cât și membrilor comitetului de redacție.

Comanda revistei se face contra cost, iar autorii au obligația de a cumpăra revista.

Informații generale:

  1. Se acceptă lucrări în limbile Română, Engleză și Franceză.
  2. Revista se adresează în special stundenților și doctoranzilor, însă sunt acceptate și articole ale profesorilor sau ale cercetătorilor.
  3. Articolele nu vor fi mai lungi de 5 pagini (spațiere la 1 rând), inclusiv bibliografia.
  4. Articolele în format Word, compatibil docx, vor fi expediate pe adresele, Fișierul va fi denumit după cum urmează: NUME.Prenume.Titlu.
  5. Rezumatele vor fi așezate doar la ÎNCEPUTUL articolului.
  6. Afilierea instituțională a autorului, funcția ocupată și adresa de email vor fi trecute în prima notă de subsol. Revista își rezervă dreptul de a suprima prezentările biografice prea lungi sau redundanțele, fără a cere acordul autorului. Prin trimiterea articolului, autorul acceptă condițiile impuse de revistă.

Norme de redactare:

  1. Titluri:


  1. Titlul articolului, fără majuscule, va fi aliniat la dreapta și va fi urmat Prenume NUME (Ionel POPESCU).
  2. Afilierea instituțională (universitatea, facultate, departament și oraș), precum și adresa de email, vor fi date ca notă de subsol.
  3. Font titlu: Cambria, 14.
  4. Font subtitlu: Cambria, 12.
  5. Subtitlurile nu vor fi numerotare.
  6. Articolele vor fi însoțite de un rezumat în limba engleză sau franceză de maxim 10 rânduri.


  1. Text:


  1. Paginile nu vor fi numerotate.
  2. Font: Cambria, 12.
  3. Spațiere: 1.
  4. Aliniere: Justify
  5. Versurile vor fi aliniate stânga și centrat, după cum urmează:

Lu nasiddu paria cira chi adduma;

La vucca, si la guardi, tu nni spinni;

Li masciddi cchiù ghianchi di la scuma;

  1. Dacă versurile sunt într-o limbă străină, alta decât engleza sau franceza, în mod obligatoriu vor fi traduse într-o notă de subsol.
  2. Recomandăm evitarea oricărui tip de evidențiere a cuvintelor sau a conceptelor vehiculate în texte (italice, bold etc.).


  • Imagini:

Numărul maxim de imagini per articol este de 3. Pentru imaginile supuse drepturilor de autor, articolul trebuie să fie însoțit și de dovada plății (pe numele revistei și al editurii, pentru 50 de exemplare), precum și de contractul încheiat de autorul articolul cu instituția de la care se preia fotografia. Dimensiunea pentru imagini: 600×400 px/ 400×600 px.

Imaginile vor fi trimise separat, în format JPEG (denumite NUME.prenume.foto1, NUME.prenume.foto2 etc.). În text va fi marcat locul unde trebuie inserată fotografia, după cum urmează: Foto1, Foto 2 etc.     Legendele foto vor apărea în text, sub Foto 1, Foto2.

  1. Note:


  1. Notele vor fi date la finalul citatului după modelul (Blecher, 1970: 7) și nu în subsolul paginii. În subsol, se vor reda doar comentarii ale autorului sau orice altă informație ce are relevanță pentru articol. Font pentru note de subsol: Cambria- 10.
  2. Citatele mai mari de 3 rânduri vor fi trecute într-un paragraf distinct, font 10, aliniere la 1 cm, fără ghilimele, cu italice.
  3. Citatele ce nu depășesc 3 rânduri vor fi date în text și vor fi marcate prin ghilimele „…”.
  4. Orice observație privitoare la citate va fi marcată prin paranteze pătrate [ ].
  5. În cazul în care se lucrează pe manuscrise, orice completare/propunere de descifrare sau lipsă în manuscris va fi marcată prin […], [propunere lecțiune/explicații].
  6. Titlurile de cărți sau de lucrări științifice vor fi scrise în italice.
  7. Doar autorii și lucrările din note se vor regăsi în bibliografie.
  8. Dacă citatea este indirectă, ea va fi precedată de apud.
  9. Pentru articolele în limbă străină se vor adopta normele de redactare specifice limbii române, fără spațiere înainte de semnele duble (: ; ! ?). De asemenea, se vor folosi ghilimele limbii române: „Arhiva digitalizată funcționează de ani buni în țări ca Franța…”

Bibliografie :

  1. Numele și prenumele autorului vor fi date complet (PETRESCU, Camil), exceptând cazul când autorul însuși își prescurtează prenumele.
  2. Font : Times New Roman, 10, hanging.
  3. Pentru cărți: CASSIAN, Nina (1972), Lotopoeme, București, Albatros.
  4. Pentru antologii :

se trece numele coordonatorului urmat de an, titlu etc.

GRUNBERG, Laura (coord.) (2010), Introducere în sociologia corpului, Iași, Polirom.

  1. Pentru ziare/reviste:

CESEREANU, Ruxandra (2009), „O aniversare întârziată:  M. Blecher. Corps, os, piele, sânge”, în Steaua 12, pp. 7-9.

  1. Surse web:

Bibliografia web este acceptată DOAR pentru interviuri, documente din arhive, imagini sau cărți (nepublicate în format letric). Trimiterea se va face sub forma :

NUME, Prenume, an, Titlul [online], accesat la data de [data].

Ex: MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford : sommes-nous tous des bourreaux en puissance ? [] – consultat la data de [25/01/2019].