În cadrul celei de-a șasea Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2022, programul „Psihologie-Științe Cognitive”, fondat și coordonat de prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, cadru didactic la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, a fost desemnat „Cel mai inovator program universitar/ postuniversitar” la categoria Științe Sociale, câștigând, totodată, și Marele Premiu al secțiunii.
Disponibil atât în limba română, cât și în limba engleză, programul – fondat în anul 2021 – este unul interdisciplinar și pune la dispoziția studenților materii din toate domeniile care contribuie la științele cognitive: psihologie (psihologie cognitivă, neuropsihologie, psihopatologie), filosofie (filosofia minții, logică), inteligență artificială (programare, algoritmi și structuri de date), lingvistică (dezvoltarea limbajului), sociologie (cogniție socială), medicină (genetică, neuroștiințe) etc. La aceste domenii se adaugă o serie de cursuri transversale, care au ca scop dezvoltarea gândirii critice și a deprinderilor interpersonale necesare în profesiile „de frontieră” celei de psiholog.
Despre activitatea sa ca profesor și inițiator al unui program universitar inovativ, interacțiunea cu studenții și necesitatea dezvoltării unor competențe specifice de către viitorii specialiști în domeniul științelor cognitive, ne va vorbi în continuare chiar laureatul prof. univ. dr. Dragoș Iliescu.
Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cel mai inovator program universitar/ postuniversitar”, la categoria Științe Sociale și, totodată, și Marele Premiu al secțiunii. Ce înseamnă pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Dragoș Iliescu: Sigur, eu am câștigat căci trebuia să fie cineva care primește nominal premiul (BTW: eram plecat din țară la momentul decernării și l-a ridicat colega mea Ioana David, directorul de departament), dar în mod cert nu este premiul meu – și nu o să reproduc aici mantra modernă a lucrului în echipă, dar o să redau pe scurt povestea nașterii programului.
Ideea înființării programului de Științe Cognitive aparține mai degrabă profesorului Mircea Dumitru; împreună cu mai mulți colegi ai domniei sale de la Facultatea de Filosofie au înființat în urmă cu ceva ani un program masteral în acest domeniu, al Științelor Cognitive.
Programul a avut recenzii extraordinare, dar nu neapărat o tracțiune grozavă în volumul de candidați atrași, din păcate.
Cu toate acestea, programul acesta masteral a marcat o colaborare foarte bună între specializările filosofie și psihologie, sau poate într-un sens mai larg între Facultatea de Filosofie și cea de Psihologie și Științele Educației.
Mai mult decât orice, a făcut posibile discuții despre aceste teme, discuții interdisciplinare pe care nu prea obișnuiam să le avem în Universitatea din București. Din discuții rezultă idei și colaborări și ele sunt probabil „scânteia” din care se nasc astfel de proiecte. Unul din forurile de discuție rezultate din aceste tatonări colegiale a fost generat de Școala Interdisciplinară de Studii Doctorale, unde profesorul Bogdan Murgescu ne-a motivat să înființăm un grup de cercetare numit Mind, Language and Cognition – care fără să fie dedicat științelor cognitive în mod explicit, prin etichetă, observăm că este dedicat în mod implicit. Și care a generat oportunitatea aceasta de a avea mici proiecte de cercetare comune, asociate cu doctoranzi co-coordonați etc.
Toate aceste contacte și colaborări ne-au dat curaj să mergem un pas mai departe – pasul cel mai important a fost acela de a visa un program de licență.
Spun asta pentru că a existat pentru mult timp o reținere instituțională în a gândi un program de licență în științe cognitive. Domeniul este evident inter- sau multidisciplinar: avem elemente din psihologie, filosofie, lingvistică, matematică, biologie etc. În care facultate ar trebui să fie găzduit – și, ca să refrazez, în care domeniu de studiu? Și cum ar trebui să se reflecte el în ansamblul educației oferite la acest moment în acel domeniu de studiu? Fiind un domeniu nou, el trebuie consacrat și la ARACIS – și știm cu toții cât de complicată e o asemenea grozăvie, să implementezi un nou (sub)domeniu de studiu.
Oricum, am reușit să trecem de această barieră mentală, iar psihologia a fost locul cel mai bun unde la acel moment i se putea găsi o casă programului.
Pe de o parte pentru că, fără a clama că are mai mult de jumătate din acest domeniu interdisciplinar, probabil că psihologia are totuși o bucată mai solidă decât orice alt domeniu contributor. Pe de altă parte pentru că psihologia este teribil de dorită astăzi de candidați – în fiecare an la admitere (o admitere care nu e deloc ușoară) respingem sute, uneori 6-700 de candidați din care cel puțin jumătate sunt foarte buni.
Restul a fost mai complicat din punct de vedere administrativ, dar a curs natural după ce decizia a fost luată – ceea ce demonstrează că limitele sunt întotdeauna mai degrabă cele mentale și că e mai greu să visezi decât să implementezi apoi.
Eroii înființării programului au fost Mircea Dumitru, Sorin Costreie, Lucian Ciolan (decanul FPSE la acel moment) și mulții mei colegi din departamentul de Psihologie și Științe Cognitive, primul dintre ei colega Ioana David, directorul de departament, care continuă să ducă greul implementării efective a programului.
R.: Cum s-a conturat ideea acestui program universitar și care sunt elementele de noutate pe care le aduce?
D.I.: Ce este nou în acest program? Sunt mai multe, dar două sunt marcante. În primul rând, este primul program interdisciplinar de licență implementat în România – adică în mod real interdisciplinar: domeniul este profund interdisciplinar și asta se reflectă în planul de învățământ și în corpul profesoral, o parte foarte mare din cursuri fiind ținute de specialiști arondați altor domenii și facultăți decât cea care îl găzduiește.
În al doilea rând, programul este organizat și în engleză și în română, complet în oglindă – aceleași cursuri, cu aceleași cerințe, cu aceiași profesori: este un experiment interesant care contribuie la formarea de expertiză în Universitatea din București relaționată cu planurile serioase de internaționalizare pe care pare să le aibă.
R.: Vă rugăm să ne oferiți câteva exemple de cursuri studiate în cadrul programului de licență și să ne spuneți ce presupun acestea.
D.I.: Avem câteva filoane de cursuri, fiecare filon cu tipicul său. De exemplu, avem un filon de cursuri de filosofie – introducere în științe cognitive, logică, gândire critică, conștiința, judecată morală – în care studenții sunt provocați în primul rând la documentare și dezbatere, în cea mai bună tradiție a educației în filosofie. Poate cursul de logică să fie din toate acestea cel mai prescriptiv, e în natura logicii (în mod special a celei formale), dar acestea cursuri de principiu cer de la studenți să citească masiv, inclusiv în afara celor predate direct la curs, și să integreze lucrurile citite în argumente lucide.
Avem apoi un filon de cursuri de matematică aplicată – de la programare, algoritmi, structuri de baze de date, la inteligență artificială și ajungând până la lingvistică computațională.
Avem evident un filon de cursuri transversale de psihologie – în zona de metodologie a cercetării și statistică, evaluare psihologică etc. Și un filon de cursuri fundamentale de psihologie aplicată – psihologie clinică și psihoterapie, teorii ale personalității, psihologia muncii și organizațională, psihologie educațională etc.
Și, în fine, filonul care ne dă cel mai mult de furcă, pentru că nu avem suficienți specialiști în Universitatea din București care să ducă toate aceste cursuri, cel de neuroștiințe – unde avem cursuri și introductive, dar și de neuropsihologie a dezvoltării sau de neuropsihologie cognitivă.
După cum vedeți, sunt teribil de diversificate și dau studenților un orizont intelectual și profesional care, după părerea mea, este superior oricărei alte formări pe care o pot primi în aria psihologiei oriunde altundeva în România anului 2023.
R.: Pornind de la premisa că cel mai bun argument în favoarea programului de licență „Psihologie-Științe Cognitive” îl reprezintă părerile studenților, le-ați solicitat acestora să vă ofere feedback? Sunt receptivi și entuziasmați de ceea ce învață?
D.I.: Cu siguranță că da – suntem în dialog constant cu ei. Orice început este dificil – în mod special, un început într-un domeniu care nu a mai existat. Am avut nenumărate sincope, cu unele decizii care s-au dovedit greu de implementat în structura planului de învățământ, uneori decizii greșite în ceea ce privește colaboratorii pe care i-am atras pentru un curs sau altul (căci suntem obligați să atragem colaboratori externi pentru acele zone unde nu avem teribil de multă competență; aceasta e și o modalitate bună de a ne forma această competență). Deci da, e un rollercoaster cu multe suișuri și coborâșuri și studenții sunt pe rând atât entuziasmați, cât și frustrați. Dar am reușit până acum, cu ei împreună, să trecem peste toate hopurile – cred că cel mai important este că ne văd ca parteneri implicați și că buna credință, pasiunea pentru domeniu și interesul pentru educația lor sunt evidente.
R.: Având în vedere că acest program universitar a debutat în pandemie, dincolo de inconvenientele de natură tehnică, ce alte dificultăți au întâmpinat elevii, studenții și profesorii odată cu trecerea la sistemul de predare online? Din perspectiva dumneavoastră, cum a fost revenirea la cursurile față în față?
D.I.: Cred că toată lumea aștepta reîntoarcerea la cursurile față în față – a fost evident și pentru studenți și pentru profesori că pur și simplu nu poți vorbi de educație de calitate în acest fel. S-a pierdut contactul uman, aspectul de mentorat al relației educaționale în universitate și transmiterea de valori și modele care ține de acest rol etc. Acesta e și motivul principal pentru care observăm acum că generația cea mai puțin aculturată la normele și cutumele universitare din toate generațiile de studenți pe care eu le-am întâlnit este generația care a început în pandemie – nu din cauza lor, ci din cauza noastră, sau a situației dacă vreți.
Cred că cea mai mare dificultate comună dată de reîntoarcerea la educația față în față a fost dată de faptul că educația online a fost comodă. Ne-am complăcut în ea și în ciuda faptului că știm că nu e de calitate poate am vrea să dăinuiască.
Pentru studenți a însemnat că nu mai pierd timp cu drumul și că pot lucra în timpul cursurilor, iar pentru profesori înseamnă o abordare teribil de comodă a relației cu studenții și a relației cu angajatorul (cu UB). Eu simt că și unii și alții s-au dezangajat în acea perioadă de universitate – nu de clădire și de venitul la program, ci de instituție și de menirea și valorile ei. Și simt că dacă studenții au revenit mai ușor, profesorii sunt cei care au dificultăți să renunțe la lucrurile comode aduse de pandemie.
Așadar, ce să spun: revenirea a fost dificilă, iar dificultățile asociate nu s-au terminat încă.
R.: Considerați că acest program de licență este reprezentativ în condițiile actualei piețe a muncii?
D.I.: Cu siguranță că da! Pe de o parte, programul pune în piața muncii în mod ostensiv psihologi – cu toate drepturile pe care le are și un absolvent de psihologie al programului „clasic” de psihologie. Și e o nevoie teribilă de psihologi la acest moment; ar fi nevoie probabil de un număr cel puțin dublu decât cel existent pe piața muncii, iar o dublare a acestui număr e imposibilă în următorii 15 ani chiar dacă toate facultățile de psihologie ale României ar lucra ore suplimentare.
În al doilea rând, acest program a fost gândit pentru a genera o resursă cu capacități interdisciplinare și competențe transversale care o fac extraordinar de angajabilă.
Combinația dintre înțelegerea comportamentului uman și înțelegerea concomitentă a tehnologiei este foarte rară și cu atât mai dezirabilă. În fine, în felul alert în care evoluează piața muncii, nu știm cum vor arăta ocupațiile peste 15 sau 20 de ani – știm doar că vor arăta altfel decât acum. Și ce mai știm (sau avem o așteptare rezonabilă) este că anumite competențe transversale legate de gândirea critică, alfabetizarea științifică, capacitatea de cooperare, competențele de rezolvare a problemelor – ceea ce se mai găsește în literatură sub denumirea de „competențe pentru secolul 21” sau, la OECD, „competențe legate de angajabilitate” – vor fi critice. Ei bine, aceste competențe sunt dezvoltate intenționat în acest program educațional. Deci suntem pregătiți nu doar pentru piața muncii actuală ci și pentru ce știm că va veni în viitor.
R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București altfel, decât prin inițiative precum Premiile Senatului?
D.I.: Premiile Senatului reprezintă o inițiativă excelentă, că performanța trebuie și recunoscută: pentru a genera un climat de performanță e nevoie să semnalăm suficient de des că performanța e importantă și nu este trecută cu vederea atunci când apare.
În același timp, Premiile Senatului nu încurajează în mod direct (probabil nici măcar indirect) performanța în cercetare – nu cred că cineva a zis vreodată: „voi face acest studiu pentru a lua Premiul Senatului!”. Cercetarea avansată este făcută de oameni competenți și competitivi din motivații care sunt mai degrabă intrinseci decât extrinseci. Deși, indubitabil, sunt multe lucruri care pot fi făcute pentru a încuraja mai multă cercetare la actualul capital uman al Universității, eu cred că nimic nu va impulsiona cercetarea mai mult pe termen mediu și lung decât selecția bună.
Mai multe informații despre coordonatorul programului
Proeminent specialist recunoscut în psihologie aplicată, cu precădere în evaluarea psihologică și comportamentală, psihologia muncii, organizațională și psihologia consumatorului, cu o solidă activitate academică, o bogată experiență practică și cu o largă recunoaștere în comunitatea internațională de specialitate, prof. univ. dr. Dragoș Iliescu este autor și co-autor a peste 150 de lucrări publicate în jurnale și cărți de specialitate, precum și membru al unor asociații profesionale internaționale: SIOP – Society for Industrial-Organizational Psychology, EAWOP – European Association for Work and Organizational Psychology, IAAP – International Association of Applied Psychology (actual președinte al Diviziei 2) și ITC – International Test Commission (fost președinte și Fellow).
Totodată, în cadrul celei de-a doua ediții a Premiilor Senatului, prof. univ. dr Dragoș Iliescu a fost premiat cu distincția „cel mai prestigios articol al anului 2018 din domeniul Științelor Sociale”
Sursa: https://unibuc.ro/programul-psihologie-stiinte-cognitive-a-fost-gandit-pentru-a-genera-o-resursa-cu-capacitati-interdisciplinare-si-competente-transversale-care-o-fac-extraordinar-de-angajabila/
