Conferențiar: CS III dr. TINCA PRUNEA (I.F.P.A.R.)

Tema: Libertas philosophandi în Iluminismul german

În această comunicare voi aborda problema libertății de a filosofa și redefinirea acestei noțiuni în Iluminismul german. Voi analiza în primul rând reelaborarea ei în scrierile lui Christian Thomasius (partea 1) și Christian Wolff (partea 2). Primul marchează gândirea Iluminismului timpuriu și stabilește programul filosofic al secolului al XVIII-lea, iar cel de-al doilea domină deceniile 1720–1760. Redefinirea de către Wolff a acestei noțiuni în 1728 este considerată un adevărat manifest al Iluminismului german. Îmi propun să nuanțez această lectură și să arăt de ce perspectiva lui Thomasius este mai fertilă și influentă în secolul al XVIII-lea. În ultima parte a comunicării voi examina recepția libertății de a filosofa în cadrul Academiei din Berlin din perspectiva tradiției thomasiene.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 30.03.2023: SERGIU BĂLAN (I.F.P.A.R.), „Școli de gândire și direcții de cercetare în epistemologia evoluționistă”

Conferențiar: Dr. CYRIL MCDONNELL (National University of Ireland, Maynooth)

Tema: Kierkegaard’s Existential Approach to Ontology and Concept of Authenticity

For Kierkegaard, human existence is lived out in one of three distinct and unrelated levels, or stages, or spheres, or plains which he famously categorises as: the aesthetic level, the ethical level, and the religious level. In Kierkegaard’s account, there is the possibility of obtaining authentic individual human existence but only at the religious level of existence, a position he arrives at through doing ontology from an existential approach. Kierkegaard’s concept of authenticity, therefore, can only be properly understood and appreciated as a consequence of his existential ontology, and not from the caricature presentation of that concept which we find popularised in the twentieth century by such atheistic thinkers as Albert Camus, Jean-Paul Sartre, and Martin Heidegger, all of whom took Kierkegaard’s name and some of his central concepts in vain, but not in substance, in their elaborations of their philosophies of existence and authenticity; or, at least, so I would like to argue in this paper.
In this presentation, therefore, I will first sketch some of the most salient features of Kierkegaard’s existential approach to ontology, comparing it briefly to others en passant, such as Husserl, Sartre, and Heidegger, before then outlining the trajectory of the three stages of existence which culminates, for sound philosophical and religious reasons, in the concept of authentic individual human existence that only makes sense in the religious stage of existence.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 23.03.2023: TINCA PRUNEA (I.F.P.A.R.), „Libertas philosophandi în Iluminismul german”

Conferențiar: CS I dr. VIOREL VIZUREANU (I.F.P.A.R.)

Tema: Descartes sub semnul (de întrebare al) politicului

Prin comparație cu ceilalți filosofi moderni canonici ai secolului al XVII-lea (Bacon, Hobbes, Spinoza, Locke, Leibniz), Descartes pare de departe cel mai deconectat de gândirea politicului. Fragmentele cu o oarecare deschidere în această privință, dar care pot da și ele multora sentimentul unei forțări a sensului, se pot număra pe degetele de la o mână, să spunem două. Cu toate acestea, lucrurile stau tocmai invers, mai ales prin prisma analizelor acestui subiect în ultimele trei decenii. În acest context, în prezentarea mea îmi voi propune mai întâi: 1) să trec în revistă schematic diferitele modalități în care a fost teoretizat politicul la Descartes, în cele mai cunoscute expresii ale acestora din ultima vreme (Rancière, Negri, Guenancia etc.); 2) să schițez o tipologie a rațiunilor care fac posibilă o astfel de lectură, rațiuni fie extrase explicit din lecturile menționate anterior, fie identificate hermeneutic suplimentar de mine plecând de la textul cartezian ca atare. Dincolo de acest demers în esență de tip analitic-descriptiv, voi încerca să interoghez – dând astfel o anumită „unitate” elementelor anterioare aparent disparate – în ce măsură toate acestea vorbesc, pe de o parte, despre prezența politicului la Descartes și, pe de altă parte, despre capacitatea – dacă nu chiar obligația – noastră, a modernilor, de a căuta și de a găsi politicul la acesta sau la oricare alt autor din trecut. Vom descoperi cu acest prilej și că, dincolo de multiplicarea contemporană a interpretărilor politicului la Descartes, există o tradiție mult mai lungă, de aproape trei secole, în acest sens.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 16.03.2023: CYRIL MCDONNELL (National University of Ireland, Maynooth), „Kierkegaard’s Existential Approach to Ontology and the Concept of Authenticity”

Conferențiar: Asistent univ. dr. PAUL GABRIEL SANDU (Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)

Tema: Cealaltă turnură a gândirii lui Martin Heidegger – o reflecție asupra Caietelor Negre

S-a vorbit adesea, în cadrul stufoasei exegeze a operei heideggeriene, despre o anume turnură (Kehre) în gândirea filosofului german, despre răsturnarea perspectivei sale, prin care accentul se mută de pe existența umană concepută ca Dasein, înspre Sein. Această mutație a gândirii sale este prefigurată deja într-un curs ținut la cumpăna dintre deceniul al treilea și al patrulea al secolului trecut, publicat sub titlul: Conceptele fundamentale ale fenomenologiei, în care Heidegger tematizează ceva de felul unei surveniri primordiale în care suntem (ca Dasein) mereu cuprinși și care nu este o putință, ci, mai curând, o ne-putință a Dasein-ului. În această prezentare nu voi vorbi însă despre această turnură a gândirii lui Martin Heidegger, ci despre una care o precede și care a fost cel puțin până acum – după știința mea – complet trecută cu vederea, dar fără de care cea de-a doua Kehre nu ar fi fost cu putință. Ceea ce am în vedere aici este transformarea radicală (dar nu mai puțin necesară, așa cum voi încerca să arăt) a gândirii heideggeriene, care părăsește sfera interogativului pentru a se înscrie sub zodia imperativului. Căci gândirea din perioada fenomenologică, începând chiar cu primele prelegeri ținute la Freiburg, este o gândire care se concentrează pe formularea întrebărilor, o gândire eminamente interogativă. Interogația de la care pornește Heidegger este cea privitoare la maniera în care putem dobândi accesul la viața factică, nemijlocită, fără mortificarea ei. Apoi, treptat, pe măsură ce ne apropiem de Ființă și Timp, întrebarea devine, într-un sens, alta, dar de fapt se radicalizează ca: Die Frage nach dem Sinn des Seins – nu ființa, nu sensul ființei, ci întrebarea privitoare la sensul ființei este în centrul gândirii lui Heidegger. Cum ar trebui structurată, cui și cum ar trebui adresată? Există paragrafe întregi în Ființă și Timp și în lucrările care o preced ce gravitează în jurul acestei probleme; de exemplu, în Prolegomene la istoria conceptului de timp. Iar odată cu publicarea deja celebrelor Caiete Negre, această dimensiune a imperativului pe care o asumă gândirea lui Heidegger dobândește o concretețe deplină. Găsim aici, printre însemnările ce datează de la începutul anilor ’30, o serie de invitații la luptă spirituală, se vorbește despre nevoia de a acționa, de a ne angaja etc. Ce a făcut cu putință acest voluntarism extrem, prefigurat deja în Ființă și Timp, cât de problematic este și cum ar trebui înțeles în contextul mai larg al proiectului filosofic heideggerian voi încerca să discut în cadrul prezentării mele.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 09.03.2023: VIOREL VIZUREANU (I.F.P.A.R.), „Descartes sub semnul (de întrebare al) politicului”

Conferențiar: Lector dr. ALINA NOVEANU (Universitatea „Babeș-Bolyai”)

Tema: Celălalt început al lui Heidegger. O introducere în filosofia târzie

„Ce fac? Întotdeauna același lucru.” Această afirmație a lui Heidegger (scrisoare adresată Hannei Arendt, 10 octombrie 1954) pare să redea esențialul demersului său filosofic. ‚Același lucru’ despre care Heidegger nu încetează a pune întrebări este ființa. Descoperită cu ocazia unor lecturi timpurii, între care un rol major îi va reveni disertației lui Brentano, ființa devine miza și centrul unei filosofii care va cunoaște, firește, o serie de transformări. Cea mai importantă dintre acestea este cunoscută ca așa-numita Kehre, turnura. Departe însă de a rămâne un moment singular, aceasta poate fi privită și ca o mișcare continuă a gândirii heideggeriene: dinspre fenomenologie înspre hermeneutică, dinspre hermeneutică spre sigetică. Sau dinspre filosofie spre poezie. Partenerii priviliegiați în exercițiul gândirii, Aristotel și Kant, sunt înlocuiți de Hölderlin și de presocratici. Întrebarea privitoare la sensul ființei lasă loc întrebării asupra adevărului acesteia, adevărul trimite la rândul sau către un loc, Ortschaft, iar Heidegger va vorbi despre o topologie a ființei, Topologie des Seyns. Paralel acestor reorientări, în receptarea filosofiei heideggeriene se va contura profilul unui prim Heidegger – cel al celebrelor cursuri despre Aristotel, autor al celebrei Ființă și timp și rival declarat al neokantianismului – și al unui Heidegger al scrierilor târzii, care gravitează în jurul unor termeni dificili ca Seinsgeschichte, Ereignis, Geviert și Ge-stell. Se mai poate vorbi despre ‚același lucru’, în condițiile în care discursul lui Heidegger „de după turnură” se va modifica fundamental? Susținerea unei continuități a demersului heideggerian depinde de posibilitatea de a arăta faptul că, odată ce a fost descoperită, asumată și realizată constant de gândire, turnura va fi înțeleasă de Heidegger și într-un al treilea sens: ca mișcare privilegiată și ca istoricitate a ființei înseși.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 02.03.2023: PAUL SANDU (Universitatea din București), „Cealaltă turnură a gândirii lui Martin Heidegger – o reflecție asupra Caietelor Negre”

Conferențiar: CS III Dr. CONSTANTIN C. BRÎNCUȘ (I.F.P.A.R.)

Tema: „Idealul completitudinii logice”

Completitudinea unui sistem formal nu a fost gândită inițial ca un ideal logic. Conceptual, formularea acestei probleme metateoretice nici măcar nu era posibilă în cadrul concepției universaliste asupra logicii, împărtășită atât de către G. Frege cât și de către B. Russell, i.e. nu exista posibilitatea studierii logicii din afara logicii. Primul obiectiv al acestei prezentări este de a distinge între mai multe noțiuni de completitudine (centrală fiind aici distincția dintre o teorie matematică și logica subiacentă acestei teorii) pornind de la ideea Gabelbarkeitssatz. Formularea inițială a Gabelbarkeitssatz-ului de către R. Carnap a motivat rezultatele de incompletitudine ale lui K. Gӧdel, iar acestea fac imposibilă obținerea simultană a completitudinii descriptive a unei teorii matematice, i.e. categoricitatea, și a completitudinii semantice a logicii subiacente acestei teorii. Pornind de la două argumente recente bazate pe ideea de open-endedness, cel de-al doilea obiectiv al prezentării este de a discuta ce noțiune de completitudine ar trebui să țintim.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 23.02.2023: ALINA NOVEANU (Universitatea „Babeș-Bolyai”), „Celălalt început al lui Heidegger. O introducere în filosofia târzie”