Nu doar scoate la suprafaţă hibele, negurile şi umbrele care apasă tot mai vizibil şi devin de la o zi la alta tot mai contondente şi mai dificil de gestionat, ci caută Emilian Mihailov – și mai ales oferă – soluţii concrete, pe termen lung, dar care nu pot fi aplicate în lipsa specialiştilor veritabili, a profesioniştilor de carieră, dar, mai cu seamă, în lipsa unei susţineri politice responsabile.
În Podcastul de Filosofie, Octav Eugen Popa spunea: ”Emilian Mihailov este, dacă mi se va permite un pariu, următorul superstar al filosofiei românești”. Un pariu ce nu pare deloc a fi unul hazardat. Este de ajuns să îi asculți discursul inteligent, atent structurat, aplicat și adaptat în funcție de publicul căruia i se adresează. Și asta pentru că Emilian Mihailov știe să transmită nu doar informație, ci și un soi de înțelepciune pe care o așază discret în confortul mental al partenerului de dialog.
Nu întâmplător, în 2023, Emilian Mihailov a devenit membru în Young Academy of Europe (YAE), pentru recunoașterea rezultatelor științifice remarcabile. YAE este o inițiativă dinamică și inovativă de a recunoaște la nivel european tinerii cercetători care au realizări excepționale și calități de leadership academic.
În studenție a fost secretar general de redacţie al unei publicaţii săptămânale în limba italiană, pentru ca ulterior să îşi asume supervizarea şi managementul produselor editoriale, tot ca secretar general de redacţie, la Puls Media Network.
Răspunde şi provocărilor din zona IT, astfel că timp de un an (2010-2011) lucrează pentru o firmă internaţională, supervizând şi cooronând, de această dată, activitatea economică din Marea Britanie şi Irlanda. În anul 2013 parcurge un stagiu de cercetare la Centrul Uehiro de Etică Practică la Universitatea din Oxford. Este membru în Consiliul director al Societăţii Române de Filosofie Analitică.
Este conferențiar universitar (Teorii etice, etică biomedicală, psihologie morală, etică și integritate academică) la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
Este autorul cărții ”Arhitectonica moralității” (2017). A semnat articole în reviste internaționale prestigioase, având ca temă implicațiile etice ale neuroștiinței, etica inteligenței artificiale și a tehnologiilor de bioameliorare, psihologia judecăților morale și a indignării în mediul online, dezvoltarea empatiei prin intermediul tehnologiei realității virtuale.
În 2020, alături de o echipă internațională de savanți, pune bazele unui nou domeniu de cercetare – bioetică experimentală – care utilizează metodele experimentale din psihologie și științe cognitive pentru a contribui la soluționarea problemelor de etică aplicată.
Este directorul Centrului de cercetare în etică aplicată și dezvoltă proiecte cu Centrul Uehiro de Etică Practică al Universității din Oxford şi cu Institutul de Etică Biomedicală al Universității din Basel.
Preocupat de problemele societăţii, dar mai presus de toate venind în întâmpinare cu soluţii şi direcţii clare de intervenţie în situaţii care par fără rezolvare, Emilian Mihailov surprinde nu doar prin construcţia solidă a argumentelor, prin susţinerea logică a prelegerii, ci mai ales printr-o viziune îndrăzneaţă în care îşi situează întotdeauna dezbaterea, prin meticulozitatea şi răbdarea cu care detaliază nu pentru a convinge, ci pentru a lărgi plaja soluţiilor şi, ulterior, a concluziilor edificatoare.
Este preocupat îndeosebi de etica aplicată, pe care o consideră ”un domeniu al filosofiei în care folosim argumente și teorii etice, pentru a propune soluții la dilemele etice ale lumii contemporane”.
Discursul lui Emilian Mihailov se situează deseori în zona socialului, a educației, a dezbaterii publice menite să provoace, să stârnească, să determine o manifestare liberă.
”Vreau să vorbesc despre virtutea curajului și cât de importantă este pentru formarea copiilor. De fapt, pentru mine, virtutea curajului este temelia pentru toate celelalte virtuți, fie că vorbim despre generozitate, fie că vorbim despre sinceritate. Dacă nu-ți dezvolți abilitatea de a tolera incertitudinea și necunoscutul lumii atunci blochezi orice act învățare. Orice demers de învățare presupune să pășești într-o zonă nefamiliară. Iar dacă nu te simți confortabil cu pașii către necunoscut, către risc, atunci te vei retrage în propria cochilie. Nu poți avea o personalitate frumoasă, dacă nu te expui provocărilor. Iar motorul care te va ajuta este curajul. Părinții sunt cei mai indicați să participe pentru că fără să-și dea seama ei pot fi obstacole. Prin natura lor de părinți iubesc mai mult valoarea siguranței decât valoarea libertății pentru proprii copii. Vreau să le vorbesc despre importanța libertății pentru dezvoltarea unei gândiri independente, despre curajul libertății care lărgește orizontul gândirii”, spune Emilian Mihailov în „Raport despre o reformă care n-a avut loc”, unde autorul face o radiografie „la sânge” a sistemului de învăţământ, din perspectiva universitarului, dar şi din postura de etician.
„Bunăoară, ne plângem de calitatea slabă a elevilor şi studenţilor, dar în loc să luăm măruri adecvate am redus durata studiilor universitare de la 4 la 3 ani (cel puţin aşa s-a încetăţenit în conştiinţa studenţilor, că după trei ani pot sărbători absolvirea). Dacă ar fi aşa, atunci învăţământul superior s-a degradat, într-adevăr, masiv. E cazul să spunem oficial şi repetat studenţilor că şcoala superioară durează cinci ani, nu trei. De ce ezităm? Constatăm apoi că studenţii noştri nu ştiu să scrie gramatical sau frumos în limba română şi luăm măsura de a permite scrierea tezelor de licenţă, masterat şi doctorat în engleză, ceea ce maschează acest handicap, deoarece în legătură cu engleza nu poţi emite pretenţii prea mari căci noi toţi o ştim cu aproximaţie”.
„Fiecare schimbare de regim a fost o demolare a ceea ce au făcut înaintaşii, ceea ce cred că ne va costa zeci de ani de întârziere. A lipsit mereu de la cârma învăţământului omul cu viziune (poate, cu excepţia a două persoane, dar care finalmente au eşuat şi ele); peisajul a fost dominat de figura „micului gospodar” căruia-i place să verifice clanţele de la uşile şcolilor, să vadă noile toalete, să piardă vremea la televiziune comentând ştirile sau să stea pe teren, „printre oameni”. El uită că locul lui e în biroul din minister, la butoane, de unde trebuie doar să anime diferite grupuri de executanţi. Viziunea pe termen lung, curajoasă şi fezabilă, se lasă încă aşteptată, noi fiind maeştri în a crea iluzia că facem ceva atunci când nu facem nimic”, mai spune Emilian Mihailov.
Sursa: https://stiri.botosani.ro/stiri/oamenii-cetatii/botosaneanul-emilian-mihailov-urmatorul-superstar-al-filosofiei-romanesti.html
