Curajul de a pune întrebări, interviu acordat TVR de colegul nostru, Conf. univ. dr. Marin Bălan

Curiozitatea, dorința de a descoperi viața, lumea care îl înconjoară pe un copil trebuie stimulate atât de părinți, cât și de profesori. Curajul de a pune întrebări și rolul lor în procesul de învățare și explorare a lumii sunt subiecte atinse în interviul ce urmează, cu Marin Bălan, conferențiar dr. la Facultatea de Filosofie a Universitărții din București.

De ce pun copiii mai multe întrebări când sunt mici? De ce își pierd copiii interesul pentru întrebări tocmai la școală?

Avem o curiozitate naturală, de care suntem mânați să punem întrebări, să explorăm, să căutăm o înțelegere mai profundă, dar care este, totuși, fragilă… (Articolul în înregime este accesibil la următoarea adresă http://www.tvr.ro/curajul-de-a-pune-intrebari_48358.html )

Profesorul și gândirea filosofică a copiilor, interviu acordat TVR de colegul nostru, Conf. univ. dr. Marin Bălan

A scoate copiii din zona de confort, a-i determina să gândească critic, să cerceteze, să se mire, să tragă concluzii poate fi la îndemâna profesorului. Ce fel de formare și pregătire trebuie să aibă un profesor, pentru a ajuta copiii să gândească filosofic, aflăm de la conf. dr. Marin Bălan , de la Facultatea de Filosofie a Universitărții din București.

Cum este profesorul dincolo de reprezentările comune?

În funcție de reprezentările pe care le are asupra identității sale profesionale și disciplinare, ca și a practicii la clasă, profesorul ia mereu decizii pedagogice și didactice… (Articolul în înregime este accesibil la următoarea adresă TVR)

DOC Talk cu Carla Tănasie și Sorin Costreie: Umanizarea medicinei, un obiectiv greu de atins

Comunicarea medic-pacient este esențială pentru succesul tratamentului și pentru bunăstarea generală a pacientului.

La podcastul DOC Talk, jurnalista Carla Tănasie l-a avut invitat pe această temă pe Sorin Costreie, profesor la Universitatea București.

„40% din vindecarea unui pacient rezidă din relația medic-pacient. Noi, ca societate, ne străduim să mai împingem 2,4% prin tehnologie, prin pastile. 40% e enorm. Degeaba tot contextul e bun, dacă interacțiunea este proastă. Îi dau pastile și el, biochimic, e ok, dar intră în depresie pentru că nu i s-a dat nicio șansă”, spune Sorin Costreie.

Conferința „Polygenic Risk Scores and Reproduction: Ethical, Legal and Social Issues”, susținută de filosoful Julian Săvulescu la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată

Miercuri, 16 octombrie 2024, Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA) va organiza conferința „Polygenic Risk Scores and Reproduction: Ethical, Legal and Social Issues” susținută de filosoful Julian Săvulescu.

Evenimentul va avea loc începând cu ora 16:00 în Amfiteatrul „Mircea Florian” al Facultății de Filosofie a Universității din București (Splaiul Independenței, nr. 204, sector 6).

Doctor Honoris Causa al Universității din București din anul 2014 și personalitate științifică având remarcabile realizări în cercetarea academică și experimentală din domeniul eticii aplicate, filosoful Julian Săvulescu își va concentra discursul arătând că „scorurile de risc poligenic (PRSs – „polygenic risk scores”) combină efecte mici ale numeroaselor alele (gene de un anumit tip de pe același cromozom.din genomul uman) pentru a evalua riscul unui individ de a dezvolta o boală sau o trăsătură înrudită. Avantajele potențiale ale PRSs includ atât avantaje de ordin financiar în prevenția bolilor, diagnostice mai exacte și o precizie sporită în prescrierea tratamentelor. Cu toate acestea, aceste beneficii trebuie puse în balanță cu riscurile potențiale ale PRSs, cum ar fi necunoscutele în ceea ce privește acuratețea PRS, posibilitatea interpretării sau utilizării greșite în practica medicală și, în societate, în general.

Julian Săvulescu este profesor de Etică Medicală la Universitatea Națională din Singapore, unde conduce Centrul pentru Etică biomedicală. Specialist în Etică Aplicată și filosof moral distins cu numeroase premii internaționale, invitatul s-a specializat în Neuroștiințe, Medicină și Filosofie. În anul 2002, a devenit șeful Catedrei Uehiro de Etică Aplicată (anul 2002) la Universitatea din Oxford, unde a fondat un an mai târziu Centrul „Uehiro de Etică Aplicată”.

Mai multe informații despre eveniment sunt disponibile aici.

De la cărțile pentru copii la filosofie, interviu acordat TVR de colegul nostru, Conf. univ. dr. Marin Bălan

Practica filosofiei cu copiii arată o apropiere de literatură. Dar este o literatură cu un anumit potențial filosofic care poate contribui la formarea gândirii critice și creative a copiilor. Marin Bălan, conferențiar doctor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, ne vorbește despre folosirea cărților pentru copii în discuțiile filosofice cu elevii din școala primară.

Este prea devreme sau prea târziu, dacă începem să studiem filosofia la 17-18 ani, adică în ultima clasă de liceu?

Pentru a studia filosofia, nu este prea târziu, dar pentru a forma judecata practică, ar trebui început mult mai devreme. Așa a gândit și Matthew Lipman… (Articolul în înregime este accesibil la următoarea adresă http://www.tvr.ro/lifestyle/de-la-car–ile-pentru-copii-la-filosofie_48073.html)

Colegii noștri, Acad. Mircea Dumitru și Conf. Constantin Vică, prezenți la Conferințele Dilema la Brașov […] ERGO SUM. Științele tari și umanioarele în formarea gândirii

Între 3 și 5 octombrie, de joi până sâmbătă, în Sala festivă a Colegiului Național Andrei Șaguna, au avut loc Conferințele Dilema la Brașov.

Sub titlul […} ERGO SUM, tema care reunește ediția brașoveană a evenimentului este raportul dintre științele tari și științele umaniste în formarea gândirii.

În ordinea din programul celor trei seri, invitații conferențiari sunt: Mircea Dumitru, Virgil Ciomos, Marius Chivu, Cosmin Ciotloș, Laura-Yvonne Gherghina, Constantin Vică și Alexander Baumgarten.

“În spațiul civilizațional european, relația dintre ceea ce îndeobște se numesc ”științe tari” și umanioare a constituit unul dintre motoarele evoluției gîndirii creatoare de cultură, pînă într-un asemenea punct încît a devenit, aproape, marca specificității gîndirii europene. De aici s-a născut o tradiție formidabilă, care continuă să se construiască și astăzi și care, probabil, va dăinui și va tot îmbogăți cît lumea. Sub auspiciile uneia dintre cele mai respectate instituții de învățămînt românești, adică la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov, Conferințele Dilema survolează peisajul fascinant al acestei teme pe parcursul a trei seri consecutive.”

Sever Voinescu, redactor-șef Dilema, moderatorul evenimentelor

Sursa: https://www.dilema.ro/dilema-va-recomanda/conferintele-dilema-la-brasov-ergo-sum-stiintele-tari-si-umanioarele-in-formarea-gandirii 

Asistăm în ultimii ani la o decădere a rolului umanioarelor în universitățile contemporane cu prognoza sumbră asupra unui viitor apropiat, în care s-ar putea să asistăm la dispariția totală a departamentelor și a programelor de studii umaniste. S-a întâmplat, deja, în țări cu regim democratic consolidat și cu învățământ superior foarte bine articulat și dezvoltat. Și este foarte probabil ca această mișcare să continue și să se extindă.
Situația aceasta îngrijorătoare contrastează acut cu rolul central, bine cunoscut și documentat, pe care umanioarele și artele liberale l-au jucat în istoria democrației. Literatura și filosofia au contribuit, literalmente, la schimbarea lumii, la consolidarea regimurilor democrate liberale, și cu toate acestea, ceea ce constatăm este că părinții majorității tinerilor studioși de azi devin anxioși dacă copiii lor doresc să studieze științele umaniste sau dacă aceștia se dovedesc a fi analfabeți din punct de vedere financiar, dar nu par să fie câtuși de puțin îngrijorați dacă educația lor în domeniul umanioarelor este precară și deficitară.
Inteligența artificială este o știință în formare, aducând aminte de perioada Renașterii și modernitatea incipientă, când are lor tranziția dinspre alchimie spre știința naturii. Cu toate că are fundamente matematice și modelează statistic, metodele și tehnicile inteligenței artificiale în genere nu aparțin științelor exacte sau naturale. Dar nici celor sociale și umane. Este o știință adesea fără ipoteze, care produce modele insondabile sau greu explicabile, dar capabile de rezultate revoluționare. În fond, relația dintre științele moderne converge din ce în ce mai mult în domeniul inteligenței artificiale, unde sinteza metodelor statistice, logice sau empirice și a perspectivelor lingvistice, psihologice, filosofice și morale devine esențială în modelarea gândirii umane. Pe măsură ce IA domină din ce în ce mai mult cercetarea științifică, excelând în abordări cvasi-nomotetice bazate pe date, aceasta riscă să întărească viziunea tehnocentrică asupra lumii, punând în centru eficiența și generalizarea în detrimentul complexității experienței umane. Științele naturii, potențate de IA, pot accelera descoperirile și automatiza crearea de cunoștințe, dar, în lipsa perspectivelor interpretative și etice ale științelor umane, acest progres va duce la o înțelegere dezumanizată a gândirii și acțiunii umane. De aceea este nevoie de ceea ce Mihail Radu Solcan numea un gen de sinteză kantiană, „de această dată între gândirea calculatorie și perspectiva poetică asupra lumii”. O sinteză încă posibilă astăzi.