Ne-a părăsit filosoful Mihai ȘORA

Sursa foto: Facebook/ Mihai Șora

Pe data de 25 februarie 2023, la venerabila vârstă de 106 ani, ne-a părăsit pentru a se îndrepta la cele veșnice filosoful Mihai Șora, membru de onoare al Academiei Române, figură aparte a peisajului gândirii filosofice românești contemporane.

Mihai Șora s-a născut în data de 7 noiembrie 1916 în Banat, în satul Ianova, comuna Remetea Mare, ce se găsea pe atunci în fostul Imperiu Austro-Ungar. În 1934 ajunge în București și audiază cursurile celor pe care i-a considerat maeștrii săi, Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu și participă la seminarele lui Mircea Eliade – pentru aceștia, după cum mărturisea, a și ales Capitala în dauna altor centre universitare de prestigiu. Licențiat în filosofie al Universității din București în 1938. Din perspectiva formării, Mihai Șora poate fi considerat ultimul mare reprezentant al generației de aur interbelice a filosofiei românești. Ulterior, obține titlul de Doctor în Filosofie în Franța, unde a și locuit între 1938 și 1948, cu o teză despre opera lui Pascal sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, un strălucit istoric al filosofiei.

A publicat cărți de o elegantă și originală valoare filosofică, dintre care amintim doar Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique (1947), Sarea pământului (1978), A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & ea … sau dialogul generalizat (1990) sau Clipa şi timpul (1995).

Și-a pus amprenta discretă, dar inconturnabilă pe generații întregi de tineri, viitori intelectuali români, fiind cel care are inițiativa în 1970 de a repoziționa pe coordonatele unei adevărate spiritualități universale bine-cunoscuta colecție „Biblioteca pentru toți”, probabil cea mai coerentă și amplă manifestare a unei culturi sociale a cărții în România postbelică.

Primul ministru al educației în România postdecembristă, părăsește demnitatea după Mineriada din 1990, în dezacord față de poziția oficială a guvernului din care făcea parte.

Prezență civică remarcabilă, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței civice, Mihai Șora a întrupat una dintre poate prea rarele expresii ale spiritului socratic alert și lucid în societatea românească.  

La plecarea sa dintre noi, Facultatea de Filosofie își exprimă recunoștința și respectul față de prezența în cultura scrisă și în polis a unuia dintre cei mai iluștri și demni reprezentanți ai săi.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

SEMINARIILE DE CERCETARE ALE I.F.P.A.R.: Joi, 02 martie 2023

Joi, 23 februarie 2023, orele 12–14
– online –

Linkul pentru accesul online este:
https://meet.google.com/idm-boup-spy

Conferențiar: Asistent univ. dr. PAUL GABRIEL SANDU (Facultatea de Filosofie, Universitatea din București)

Tema: Cealaltă turnură a gândirii lui Martin Heidegger – o reflecție asupra Caietelor Negre

S-a vorbit adesea, în cadrul stufoasei exegeze a operei heideggeriene, despre o anume turnură (Kehre) în gândirea filosofului german, despre răsturnarea perspectivei sale, prin care accentul se mută de pe existența umană concepută ca Dasein, înspre Sein. Această mutație a gândirii sale este prefigurată deja într-un curs ținut la cumpăna dintre deceniul al treilea și al patrulea al secolului trecut, publicat sub titlul: Conceptele fundamentale ale fenomenologiei, în care Heidegger tematizează ceva de felul unei surveniri primordiale în care suntem (ca Dasein) mereu cuprinși și care nu este o putință, ci, mai curând, o ne-putință a Dasein-ului. În această prezentare nu voi vorbi însă despre această turnură a gândirii lui Martin Heidegger, ci despre una care o precede și care a fost cel puțin până acum – după știința mea – complet trecută cu vederea, dar fără de care cea de-a doua Kehre nu ar fi fost cu putință. Ceea ce am în vedere aici este transformarea radicală (dar nu mai puțin necesară, așa cum voi încerca să arăt) a gândirii heideggeriene, care părăsește sfera interogativului pentru a se înscrie sub zodia imperativului. Căci gândirea din perioada fenomenologică, începând chiar cu primele prelegeri ținute la Freiburg, este o gândire care se concentrează pe formularea întrebărilor, o gândire eminamente interogativă. Interogația de la care pornește Heidegger este cea privitoare la maniera în care putem dobândi accesul la viața factică, nemijlocită, fără mortificarea ei. Apoi, treptat, pe măsură ce ne apropiem de Ființă și Timp, întrebarea devine, într-un sens, alta, dar de fapt se radicalizează ca: Die Frage nach dem Sinn des Seins – nu ființa, nu sensul ființei, ci întrebarea privitoare la sensul ființei este în centrul gândirii lui Heidegger. Cum ar trebui structurată, cui și cum ar trebui adresată? Există paragrafe întregi în Ființă și Timp și în lucrările care o preced ce gravitează în jurul acestei probleme; de exemplu, în Prolegomene la istoria conceptului de timp. Iar odată cu publicarea deja celebrelor Caiete Negre, această dimensiune a imperativului pe care o asumă gândirea lui Heidegger dobândește o concretețe deplină. Găsim aici, printre însemnările ce datează de la începutul anilor ’30, o serie de invitații la luptă spirituală, se vorbește despre nevoia de a acționa, de a ne angaja etc. Ce a făcut cu putință acest voluntarism extrem, prefigurat deja în Ființă și Timp, cât de problematic este și cum ar trebui înțeles în contextul mai larg al proiectului filosofic heideggerian voi încerca să discut în cadrul prezentării mele.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 09.03.2023: VIOREL VIZUREANU (I.F.P.A.R.), „Descartes sub semnul (de întrebare al) politicului”

Centrul de Învățare al UB: PROGRAM WORKSHOPURI semestrul II, a.u. 2022-2023

PDF Loading...

LANSARE DE CARTE – ÎN AMINTIREA PROFESORULUI ALEXANDRU BOBOC

Alexandru Boboc a fost printre cei mai de seamă profesori ai Facultății de Filosofie și, mai mult decât atât, într-o vreme neprielnică iubirii-de-înțelepciune, care și gândea, cum ar fi zis poetul, singur. Aceasta, din 1957 până în 1990, când, o cabală urzită de unul, de altul, folosindu-se de ,,scandalul de la Academie”, cum spunea într-un interviu, decanul de atunci, I-a marginalizat, cu un blând eufemism.

Gheorghe Vlăduțescu

În dorința și tradiția Facultății de Filosofie de a păstra vie memoria celor care au studiat și lucrat în cadrul Facultății de-a lungul a numeroase generații de absolvenți, vă propunem să ne reamintim chipul blând dar dornic mereu de respect față de adevărul filosofic al Profesorului și Academicianului Alexandru Boboc.

Cu acest prilej, va avea loc și lansarea de carte omagială În amintirea Profesorului Alexandru Boboc publicată prin bunăvoința Editurii Paideia.

Sunt invitați nu numai autorii articolelor cuprinse în volum dar și toți cei care, studenți sau colegi fiind, s-au împărtășit din bunăvoința cumpănită filosofic și din cunoștințele extrem de largi ale celui care a fost Profesorul Alexandru Boboc și care doresc poate să împărtășească și celorlalți amintiri și impresii legate de personalitatea Profesorului.

Evenimentul va avea loc Vineri, 3 martie, Orele 12-14, în Amfiteatrul Mircea Florian, din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București și va fi coordonat de Prof. dr. Mihaela Pop (pentru informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați la adresa mihaela.pop@filosofie.unibuc.ro)