ORAR / TIMETABLE

Ne-a părăsit regizorul Bogdan Budeș

de | aug. 16, 2024 | Actualitate, Anunturi, Decese

Facultatea de Filosofie anunță cu regret încetarea din viață, la doar 52 de ani, a regizorului și traducătorului Bogdan Budeș.

Bogdan Budeș a fost licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea din București (1991-1996). Ulterior a urmat studii de regie de teatru la Masterskaya (Atelierul) lui Piotr Naumovici Fomenko din Moscova, în perioada 2007-2010. A fost un prolific traducător de dramaturgie internațională de o deosebită valoare literară (Bulgakov, Mamet, Albee etc.). A regizat numeroase piese și a colaborat ca asistent la punerile în scenă ale unor importanți regizori, cum ar fi Alexandru Dabija sau Cristi Juncu. Era directorul Teatrului de Artă din București.

Pentru felul în care activitatea sa dramatică s-a intersectat cu filosofia, poate fi consultat interviul pe care i l-a luat cu puțin timp în urmă Eveline Păuna: https://www.money.ro/bogdan-budes-orice-piesa-de-teatru-valoroasa-contine-un-adevar-mai-inalt-decat-simplele-actiuni/

Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 17 august, la ora 14.00, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Brăila (str. Rahovei, nr. 268). Trupul va fi depus în cursul zilei de vineri, în incinta aceleiaşi biserici.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ne-a părăsit Profesorul Dragan STOIANOVICI

de | feb. 29, 2024 | Actualitate, Anunturi, Decese

Anunțăm cu tristețe trecerea în eternitate a lui Dragan Stoianovici, profesor de logică pentru numeroase generații de studenți de la Facultatea de Filosofie timp de mai bine de patru decenii, cel care a contribuit decisiv la consolidarea locului logicii ca disciplină filosofică formativă în spațiul cultural românesc și a dat deopotrivă robustețe și acuratețe rostirii filosofice în diversse modalități, de la exercițiul de logică la traduceri remarcabile în limba română ale unor opere filosofice fundamentale.

Născut în anul 1938 în județul Caraș-Severin și absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București în anul 1960,  Dragan Stoianovici, și-a finalizat studiile doctorale la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași cu teza „Termenii singulari în logică”, interval în care și-a început cariera de profesor în învățământul secundar și apoi a fost redactor și traducător la diverse publicații ale Academiei Române. Începând cu anul 1967 a ocupat succesiv pozițiile de asistent, lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică și Logică, iar după anul 1989 conducător de doctorat. În ultimii douăzeci de ani a fost profesor emerit al acestei instituții.

A publicat şi a predat în domeniile logicii generale, logicii moderne, filosofiei logicii, logicii discursului practic, argumentării şi gândirii critice, precum şi în domeniul logicii juridice. De asemenea, traducerile profesorului Stoianovici sau S. Dragan, așa cum semna uneori, reprezintă versiuni remarcabile în limba română a unor texte fundamentale din domeniul filosofiei teoretice și al logicii, devenind un standard de claritate și corectitudine.

A publicat zeci de studii şi articole în periodice de filosofie şi logică (Revista de filosofie, Probleme de logică, Analele Universității din Bucureşti, Studii de drept românesc, Revue roumaine des sciences sociales) şi în volume colective (Teoria cunoaşterii ştiinţifice, 1982; Recherches sur l’Organon, 1971; Logic, language and probablity, Amsterdam, 1973; Autour de Descartes, 1998). De asemenea, a publicat mai multe manuale universitare care sunt utilizate și astăzi nu doar de studenți, ci și de cei care predau logică sau teoria argumentării și gândire critică, între acestea, Logica modernă, vol. I (EUB, 1975); Logica juridică (Ed. Paideia, 1992); Logică generală (Ed. Didactică și Pedagogică, 1990) (coautor); Logică şi argumentare, manual de liceu (Ed. Sigma, 2001) (coautor); Argumentare şi gândire critică (EUB, 2005). A editat și a prefațat numeroase volume, între care Probleme şi exerciţii de logică propoziţională, (EUB, 1975); Logică generală (EUB, 1984, 1990); Norme, valori, acţiune (Ed. Politică, 1979) (coeditor); Logica şi dreptul (Ed. Paideia, 2006); Filosofia lui Karl Popper (Ed. Pelican, 2008).

A participat la numeroase la reuniuni ştinţifice internaţionale, între acestea Congresul internaţional de logică şi filosofia ştiinţei (Bucureşti 1971), simpozionul „Utopie şi realitate” (Korčula, Iugoslavia, 1970), Simpozionul şi atelierul „Karl Popper” (Budapesta, 1995 şi 1996), Simpozionul aniversar „Descartes” (Bucureşti, 1996), Conferinţa internaţională „Popper” (Bucureşti, 2002).

Dintre numeroasele sale traduceri din limbile engleză, franceză sau rusă menționăm: A. Flew (ed.), A Dictionary of Philosophy; F. E. Peters, Greek Philosophical Terms; David Miller (ed.) The Blackwell Encyclopedia of Political Thought; Karl R. Popper, The Open Society and its Enemies; Bertrand Russell, A History of Western Philosophy; H. I. Marrou, Saint Augustin et la fin de la culture antique; Jeanne Hersch, L’étonnement philosophique; A. Vergez şi D. Huisman, Cours de philosophie (ultimele două în colaborare).

Prin echilibrul atitudinilor sale și prezența sa discretă, Dragan Stoianovici a fost întotdeauna un model al demnității și corectitudinii academice, un reper de moralitate și un exemplu de profesionalism de cel mai înalt nivel.

Îi vom păstra în sufletele noastre o amintire vie!

Dumnezeu să-l odihnească!

 ____________________________________________________________________

Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu Profesorului Dragan Stoianovici o pot face vineri, 1 martie, ora 12.00, la Biserica „Sfântul Ilie”, Strada Floare de Gheață 1 (zona Prelungirea Ghencea), București.

(1938-2024)

Ne-a părăsit Profesorul Vasile TONOIU

de | iun. 9, 2023 | Actualitate, Anunturi, Decese

Pe data de 9 iunie 2023 ne-a părăsit Profesorul Vasile Tonoiu, figură marcantă a filosofiei din România, dascăl, autor și traducător de lucrări filosofice de înaltă ținută intelectuală. Născut la 3 februarie 1941 în comuna Corbeni, județul Argeș, Vasile Tonoiu a fost profund legat de Facultatea de Filosofie, ale cărei cursuri le-a absolvit și unde a primit titlul de doctor în filosofie (1971). Aici a parcurs toate treptele recunoașterii universitare: preparator (1962-1965), asistent (1965-1968), lector (1968-1989) şi profesor, începând cu anul 1990 și până la retragerea sa în 2006. Începând din 2003 a fost membru titular al Academiei Române.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
Se tot vorbește despre faptul că e greu de fixat într-o definiție (corectă formal) ce este filosoful. Poate că ar trebui o întreagă teorie pentru a ne răspunde la o asemenea întrebare; cum se întâmplă la Platon, de exemplu. Pe de altă parte, pot fi numiți/indicați filosofi în toate perioadele istoriei culturii, precum și în multe medii culturale în care filosofia își joacă o șansă; cum se întâmplă, de pildă, în cultura română. Vasile Tonoiu este, fără îndoială, un filosof, fiindcă poate fi numit/indicat atunci când ne întrebăm despre filosofii acestui timp al culturii noastre. Un filosof retras în operă, până aproape de in-diferență față de opinia despre opera aceasta și mai cu seamă despre autorul ei.

Ești filosof, se poate spune, într-o filosofie dintr-o cultură; limitat, așadar, de condiții față de care poți avea o reacție de respingere sau, dimpotrivă, o atitudine de acceptare prin apropriere, cum ar socoti Paul Ricoeur, un gânditor din opera căruia Vasile Tonoiu a tradus în limba română. Aproprierea în cauză, iar nu respingerea, poate fi recunoscută în opera sa. Pe de o parte, interpretând opera lui Mircea Eliade, cea de teorie a fenomenului religios, Vasile Tonoiu deschide și o temă ”identitară”, cu totul relevantă pentru cercetarea filosofică: semnificația genetică și structurală a creației culturale pre-savante (”populare”) pentru filosofie, atât în ordinea formală a culturii, deoarece ivirea filosofiei în lume se află sub condiția acesteia, cât și în ordinea creației filosofice a unui gânditor, fiindcă acesta pune la lucru – neavând alternativă – câteva elemente culturale: limbă și reprezentări identitare în circulație, preferințe tematice și ”percepții” asupra evenimentelor prin care sunt instituite fenomenele culturale, în genere, sau cele propriu-zis filosofice etc. Pe de altă parte, Vasile Tonoiu și-a legat lucrul filosofic de istoria filosofiei, în sens larg. A descris, analizat, interpretat opere filosofice întregi sau anumite idei, concepte, probleme, argumente, teorii. Cultura sa filosofică a contat în mare măsură nu doar pentru propria creație, ci și pentru publicul nostru, în mai mică sau mai mare măsură specializat filosofic: studenți și cercetători în domeniul filosofiei, specialiști în alte domenii sau pasionați de filosofie.

Există un fel de circularitate stilistică și tematică în opera lui Vasile Tonoiu. Dialogul din tinerețea sa academică, pe teme îndeosebi de teorie a cunoașterii, cu anumiți filosofi contemporani, revine în lucrările publicate în ultimele trei decenii, de data aceasta, direct, necamuflat, îndreptat explicit către o reconstrucție filosofică în centrul căreia se află experiența cu lucrurile trecute în limbă. Ca și cum aceasta din urmă ar orândui nu cuvinte, ci lucrurile însele și cuvintele lor potrivite. Iată, spre edificare, un fragment: ”Niciodată n-am realizat mai bine ca atunci (!) în ce fel o noapte, noaptea, ca substantiv, sparge înțelesul său convențional astronomic sau domestic (etichetă vagă, asemeni norului, ploii etc.), în voința oarbă, desigur, dar și clarvăzătoare, în chip derivat, de a se transforma în verb, astfel încât să noptească, să înnopteze, să noptifice …”.

Poate că această parte târzie a operei lui Vasile Tonoiu, în care dialogul este despre lucrurile însele experiate lingvistic, este sortită veșniciei. Dacă va fi așa – vor avea de stabilit viitorii săi exegeți – întreaga sa operă va fi trasă dincolo de timpul nostru și al lui, al autorului ei. Înnoptare luminată, Vasile Tonoiu!

(1941-2023)

Sursa foto: Academia Română

Ne-a părăsit filosoful Mihai ȘORA

de | feb. 27, 2023 | Actualitate, Anunturi, Decese

Sursa foto: Facebook/ Mihai Șora

Pe data de 25 februarie 2023, la venerabila vârstă de 106 ani, ne-a părăsit pentru a se îndrepta la cele veșnice filosoful Mihai Șora, membru de onoare al Academiei Române, figură aparte a peisajului gândirii filosofice românești contemporane.

Mihai Șora s-a născut în data de 7 noiembrie 1916 în Banat, în satul Ianova, comuna Remetea Mare, ce se găsea pe atunci în fostul Imperiu Austro-Ungar. În 1934 ajunge în București și audiază cursurile celor pe care i-a considerat maeștrii săi, Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu și participă la seminarele lui Mircea Eliade – pentru aceștia, după cum mărturisea, a și ales Capitala în dauna altor centre universitare de prestigiu. Licențiat în filosofie al Universității din București în 1938. Din perspectiva formării, Mihai Șora poate fi considerat ultimul mare reprezentant al generației de aur interbelice a filosofiei românești. Ulterior, obține titlul de Doctor în Filosofie în Franța, unde a și locuit între 1938 și 1948, cu o teză despre opera lui Pascal sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, un strălucit istoric al filosofiei.

A publicat cărți de o elegantă și originală valoare filosofică, dintre care amintim doar Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique (1947), Sarea pământului (1978), A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & ea … sau dialogul generalizat (1990) sau Clipa şi timpul (1995).

Și-a pus amprenta discretă, dar inconturnabilă pe generații întregi de tineri, viitori intelectuali români, fiind cel care are inițiativa în 1970 de a repoziționa pe coordonatele unei adevărate spiritualități universale bine-cunoscuta colecție „Biblioteca pentru toți”, probabil cea mai coerentă și amplă manifestare a unei culturi sociale a cărții în România postbelică.

Primul ministru al educației în România postdecembristă, părăsește demnitatea după Mineriada din 1990, în dezacord față de poziția oficială a guvernului din care făcea parte.

Prezență civică remarcabilă, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței civice, Mihai Șora a întrupat una dintre poate prea rarele expresii ale spiritului socratic alert și lucid în societatea românească.  

La plecarea sa dintre noi, Facultatea de Filosofie își exprimă recunoștința și respectul față de prezența în cultura scrisă și în polis a unuia dintre cei mai iluștri și demni reprezentanți ai săi.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!