Banchetul filosofic online: 06-10 iunie 2022

Toți cei dornici să participe la evenimente sunt rugați să-i scrie lui andrei.marasoiu@filosofie.unibuc.ro pentru a primi detaliile de conectare via Zoom.

Facultatea de Filosofie a Universității din București are plăcerea de a vă invita şi în acest an la Banchetul filosofic pe care îl organizează în spațiul virtual în săptămâna 6-10 iunie.

Evenimentul este dedicat tuturor celor ce doresc să se înscrie pentru a urma cursurile Facultății începând cu semestrul de toamnă 2022.

Tema Banchetului din acest an privește relațiile dintre oameni și tehnologie. Programul include prelegeri susținute de cadre didactice ale facultății noastre, urmate de dezbateri şi discuții libere. Iată ce vă propunem:

  • marți, 7 iunie ora 13: Constantin Stoenescu, „De la adevăr la post-adevăr”
  • miercuri, 8 iunie ora 13: Anda Zahiu, „Ar trebui să trăim într-o lume fără muncă? Despre roboţi, AI şi promisiunile noilor tehnologii”
  • joi, 9 iunie ora 13: Mihaela Constantinescu, „Putem fi (buni) prieteni cu roboții?”
  • vineri, 10 iunie ora 13: Paul Gabriel Sandu, „Ce înseamnă să fii liber?”

Toți cei dornici să participe la evenimente sunt rugați să-i scrie lui andrei.marasoiu@filosofie.unibuc.ro pentru a primi detaliile de conectare via Zoom.

În cadrul Banchetului va avea loc miercuri, 8 iunie, ora 11 dimineața, faţă în faţă, decernarea premiilor concursului „Min(u)te de filosofie”, concurs de eseuri deschis tuturor elevilor şi aflat anul acesta la prima ediție. Mai multe detalii despre premiere sunt disponibile aici: https://filosofie.unibuc.ro/2022/06/01/minute-de-filosofie-concurs-de-contributii-filosofice-adresat-liceenilor/

Banchetul este flancat şi de alte două evenimente accesibile tuturor elevilor:

Primul este Conferința Națională de Etică Aplicată pentru Studenți, aflata la ediția a II-a şi desfășurată între 3-4 iunie. Mai multe detalii despre conferință, inclusiv detaliile Zoom de conectare, sunt disponibile la sit-ul Centrului de Cercetări în Etică Aplicată: https://www.ccea.ro/conferinta-nationala-de-etica-aplicata-pentru-studenti-editia-ii-programul-evenimentului/

Cel de-al doilea eveniment deschis tuturor elevilor însă desfășurat în limba engleză va fi seminarul de cercetare al Departamentului de Filosofie Teoretică, organizat în colaborare cu CELFIS şi ICUB. În ediția din 6 iunie va prezenta Micah Pimaro Thomas, Jr., lector al Universității din Calabar şi doctorand al facultății noastre. Micah Thomas va conferenția pe tema metafizicii timpului în filosofia africană. Mai multe detalii despre conferință sunt disponibile la: https://filosofie.unibuc.ro/2022/06/01/seminar-cercetare-dft-rethinking-time-in-african-philosophy/ Toți elevii dornici să participe sunt rugați să-i scrie lui andrei.marasoiu@filosofie.unibuc.ro pentru a primi detaliile de conectare via Zoom.

Acest şir de evenimente în spațiul virtual completează Zilele Porților Deschise din acest an, când elevii au avut acces fizic la seminarele şi prelegerile facultății. Mai multe detalii şi programul acelor zile este disponibil la: https://filosofie.unibuc.ro/2022/05/19/zilele-portilor-deschise-la-facultatea-de-filosofie-4/

Zilele Porților Deschise la Facultatea de Filosofie

Suntem încântați ca marți-miercuri, 24-25 mai, să organizăZilele Porților Deschise la Facultatea de Filosofie a Universității din București.

Așteptăm cu drag elevii dornici să vadă pe viu cum se desfășoară prelegerile şi seminarele la facultatea noastră.

Programul include:

Marți, 24 mai

  • 10-12 Viorel Vizureanu, prelegere, anul II, “Sistemul ca figură specifică a cunoașterii în modernitate” – Amf. Mircea Florian
  • 12-14 Andrei Mărăşoiu, seminar, anul II, “Pot fi sceptic despre urmarea de reguli?” – Amf. Mircea Florian
  • 14-16 Emanuel Socaciu, prelegere, anul I, “Supremația legii şi statul de drept” – Amf. Titu Maiorescu
  • 16-18 Colocviul anual „Idee şi veşmânt”, organizat de Sebastian Grama şi Alexandru Bejinariu prin asociaţia „Hestugma” şi CCIIF: – Amf. Mircea Florian

– Cristina Dumitru (master ICIF, Facultatea de Filosofie, U.B.) – Capotul lui Descartes.
– Şerban Anghelescu – Fracul şi jiletca.
– Alexandru Unguru (actor independent) – Pielea personajului.
– Sebastian Grama (Facultatea de Filosofie, U.B.) – Situaţii tramatice.
– Discuţie pornind de la rezultatele sondajului „Vestimentaţia online”.

Miercuri, 25 mai

  • 10-12 Cristian Iftode, prelegere, anul I, “Noțiunea de gust estetic” – Amf. Titu Maiorescu
  • 12-14 Oana Șerban, seminar, anul I, “Despre ontologia operei de artă în era reproducerii mecanice. ‘Iluminările’ lui Benjamin” – Sala Tudor Vianu
  • 14-16 Alexandru Dragomir & Anda Zahiu, seminar, anul I, “Despre egoism, cooperare şi egoiști cooperanți” – Amf. Titu Maiorescu

Vă așteptăm cu mult drag!

Banchetul filosofic online: 07-11 iunie 2021

Pentru a participa, vă rugăm să vă înscrieți completând următorul formular https://forms.gle/bXq5guWBf9fMj6qU9

În continuarea „Banchetului Filosofic online” din aprilie, profesorii Facultății de Filosofie vă invită să benchetuiți filosofic în cadrul unor noi întâlniri consacrate acestui eveniment, în săptămâna 07-11 iunie 2021. Cursurile se vor desfășura online, în fiecare dintre aceste zile, în intervalul orar 16.00-18.00. Pe parcursul celor cinci zile Paul Gabriel SANDU,  Andrei-Ionuț MĂRĂȘOIU, Mihaela CONSTANTINESCU, Ileana DASCĂLU și Alexandru DRAGOMIR, tineri membri ai facultății, vor susține cinci cursuri deschise care tratează teme filosofice incitante din actualitatea politică și culturală sau din aria interogațiile existențiale profunde, precum teoria jocurilor, experiența conștientă, egalitate și dreptate, responsabilitate morală sau a raportului dintre filosofie și a călătoriei în timp. La banchet sunt invitați să participe, inclusiv cu întrebări adresate profesorilor, toți cei interesați de dialogul filosofic, în mod special elevii și studenții aflați în căutarea răspunsurilor la probleme existențiale și dornici de formarea unui spirit interogativ și critic.

Elevii de liceu care vor urmări cel puțin patru din cele cinci întâlniri vor putea primi, la cerere, o diplomă de participare în format electronic din partea Facultății de Filosofie care să ateste această activitate. În acest sens singura pre-condiție este de a se loga la Banchetul online cu numele și prenumele lor. În plus, dacă vor dori, vor putea adăuga pe diplomă liceul și localitatea de unde provin, prin comunicarea acestor date pe adresa oficială a facultății: office@filosofie.unibuc.ro.

Programul complet al „Banchetului” este următorul:

Luni, 07.06.2021, 16.00-18.00: Paul Gabriel SANDU, Călătoria în timp și filosofia

„Cine sunt eu?” Cine este cel care pune această această întrebare „infinită” a filosofiei, la care s-a răspuns prin: suflet, ego, subiect, monadă, spirit, voință, existență etc. Într-un sens, s-ar putea spune că istoria filosofiei este istoria răspunsurilor la această întrebare. Fiecare răspuns ar merita discutat, investigat, chestionat. Dar ce-ar fi dacă am gândi eul – omul – ca pe o mașină a timpului. Sau, mai bine, ca pe un călător în timp. Ce-ar fi dacă am încerca să gândim această întrebare: „cine sunt eu?”, în lumina raportului cu timpul a celui care este vizat de întrebare. Pentru că natura raportului nostru cu timpul constituie dimensiunea fundamentală a ființei noastre. Trăim prezentul, dar nu trăim niciodată numai în prezent: trăim mereu anticipând viitorul, la fel cum prezentul nostru se află mereu sub vraja trecutului. Prezentul nostru e populat mereu de trecuturi și de viitoruri, se naște și crește și se împletește cu ele. Și tocmai asta face ca această „mașină a timpului” – care suntem fiecare dintre noi – să se poată bloca în trecut sau, uneori, să se rătăcească în viitor. Viața călătorului în timp nu este, de asta, niciodată simplă, pentru că ea se multiplică la nesfîrșit și se rescrie mereu, uneori împotrivindu-se ei însăși, alteori reinventându-se, uneori multiplicându-se, alteori împotmolindu-se în ea însăși, într-un prezent care o sufocă. De asta orice călător în timp are nevoie de ceva precum un „manual”. Numai că acest manual nu se găsește pe rafturile niciunei biblioteci. El trebuie scris de fiecare dintre noi. Iar rolul filosofiei nu este nici mai mult nici mai puțin decât acela de a ne ajuta să scriem acest manual, astfel încât călătoria în timp să merite.

Marți, 08.06.2021, 16.00-18.00: Andrei-Ionuț MĂRĂȘOIU, Despre revelațiile intelectuale: e nevoie de experiența conștientă?

Cei norocoși dintre noi au, ȋn momente de răscruce, epifanii intelectuale. Ajung să vadă lucrurile altfel. Revelațiile intelectuale pot avea consecințe însemnate: ce carieră alegem, ce credință îmbrățișăm, pe cine socotim prieteni adevărați.

Deseori, schimbările de perspectivă vin ȋn urma unor momente de graţie. „Aha!”, ne-am putea spune, „am nimerit-o!” Sau am putea pur şi simplu intui că e imposibil să greșim. Putem să fim copleșiți de entuziasm, sau eliberați de frustrarea căutării unei soluții care ne scăpa. Experiențele conștiente ce ne însoțesc revelațiile intelectuale sunt bogate.

Și, deseori, revelațiile nu vin singure. Ele rezolvă probleme ce ne preocupau. Ne pun ordine ȋn gânduri. Poate ne schimbă felul de a fi: invitându-ne la reflecție, la cultivarea virtuților intelectuale, la îndeplinirea fără cusur a datoriei sau la re-evaluarea opțiunilor noastre fundamentale.

Întrebarea pe care v-o propun este simplă: ce legătură este ȋntre experiențele conștiente ce ne însoțesc revelațiile intelectuale, şi acele schimbări remarcabile – ȋn cunoaștere, ȋn practică şi pentru noi ca persoane – pe care aceste experiențe le semnalează? Există revelații fără niciun semn conștient? Ar putea entuziasmul, certitudinea trăită sau momentele „Aha!” să ne păcălească, semnalând false revelații? Ne ajută cu ceva bogatele noastre experiențe transformatoare? Sau contează doar rezultatele?

Ȋn plus: pot fi diferențe ȋntre noi? Mi-ar trebui mie o intuiție sau o îngrijorare pentru a descoperi ceea ce pentru tine era de la sine înțeles? Aş avea nevoie de un lung proces de reflecție, ezitări şi reveniri, pentru a ajunge la concluzia care ție ţi se impunea ca fiind cea mai simplă din start? Și ar face deturul prin experiență vreo diferență?

Vă aștept la o prelegere altfel, să explorăm împreună cum se potrivesc toate aceste întrebări. Nu am răspunsurile, dar poate le aveți voi.

Miercuri, 09.06.2021, 16.00-18.00: Mihaela CONSTANTINESCU, Robotul e de vină! Metamorfozele responsabilității morale în secolul XXI

Cercetarea avansată din robotică și Inteligență Artificială generează o serie de noi provocări etice pentru secolul XXI. Suntem probabil la câțiva ani distanță de introducerea mașinilor autonome (fără șofer), a roboților militari sau a companionilor sociali artificiali. Cine va fi responsabil moral pentru deciziile operate de aceste noi categorii de entități pe șosele, în zonele de conflict armat sau în propriile noastre case? Pe cine vom da vina pentru consecințele acțiunilor lor?

Pornind de la scenariul filmului „I, robot”, vom descoperi împreună mai multe fațete ale conceptului de responsabilitate morală și vom vedea când avem temeiuri să considerăm că o entitate este un agent moral. În acest sens, ne vom referi la analiza lui Aristotel din „Etica Nicomahică” privind acțiunile voluntare și atribuirea blamului și vom vedea în ce condiții am putea extinde noțiunile de responsabilitate morală și blam pentru entități artificiale. Facem totodată o paralelă cu utilizarea conceptului de responsabilitate morală în cazul entităților colective de tipul organizațiilor și ne testăm propriile intuiții morale pentru a vedea cât de mult ne predispun la diverse forme de antropomorfizare.

Joi, 10.06.2021, 16.00-18.00: Ileana DASCĂLU, Este egalitatea necesară pentru dreptatea socială?

Cei mai mulţi dintre noi ne-am dori să avem confirmarea că trăim într-o societate dreaptă. Am vrea să ştim că legile sunt corect făcute şi că sunt respectate. Totuşi, multe situaţii de viaţă ne fac să ne punem probleme pe care nu le putem lămuri doar ghidându-ne după legi. De exemplu, dacă ne gândim la cazul unei persoane care acceptă un salariu foarte mic în schimbul unui program de muncă foarte solicitant pentru că posibilităţile de a-şi schimba serviciul sunt, din motive obiective, extrem de limitate, unii ar considera că este ceva nedrept în această situaţie, iar alţii i-ar contrazice, spunând că persoana s-a angajat în cunoştinţă de cauză şi fără a fi constrânsă, deci că fiecare om este responsabil de alegerile sale. Primii ar răspunde, poate, că într-o societate ideală fiecare om ar trebui să poată trăi suficient de bine sau că fiecare ar trebui susţinut să se împlinească şi să-şi dezvolte capacităţile conform planului său de viaţă. Să spunem că toţi ar avea, într-un anumit sens, şanse egale. Ar fi această formă de egalitate o idee corectă în condiţiile în care capacităţile, priorităţile şi acţiunile oamenilor sunt diferite? Ce ar presupune aplicarea ei? Vă propun să dezbatem împreună aceste probleme, să căutăm şi alte întrebări şi, în final, să aflăm cum ne pot ajuta filosofii să înţelegem mai bine ce aşteptări avem de la societatea noastră.

Vineri, 11.06.2021, 16.00-18.00: Alexandru DRAGOMIR, Jocul cooperării: despre altruism, egoism și Dilema Prizonierului

Cum ne putem explica actele altruiste și cooperarea în situațiile în care este clar că suntem motivați să avem un comportament egoist? Sau în situațiile în care nu există legi sau principii care să ne oblige să colaborăm?

Voi discuta aceste probleme plecând de la o prezentare și o analiză a unui faimos experiment mintal: Dilema Prizonierului. Dilema Prizonierului a incitat mințile filosofilor, psihologilor, economiștilor și biologilor, deoarece presupune un scenariu paradoxal în care, deși toți jucătorii ar avea mai mult de câștigat dacă ar coopera, pare irațional din partea oricăruia să aibă un comportament altruist.

Pentru a participa, vă rugăm să vă înscrieți completând următorul formular https://forms.gle/bXq5guWBf9fMj6qU9

Banchetul filosofic online: 05-09 aprilie 2021

Începând cu 15 martie 2021, Facultatea de Filosofie lansează procedura de preînscrieri pentru admiterea 2021. Astfel, candidații vor putea completa online formularul în vederea participării la examenul de admitere care se va desfășura în sesiunile iulie și septembrie 2021.

Cu acest prilej, profesorii Facultății de Filosofie vă invită la un „Banchet Filosofic online” în săptămâna 05-09 aprilie 2021. Cursurile se vor desfășura online, în fiecare dintre aceste zile, în intervalul orar 13.00-15.00. Pe parcursul celor cinci zile Dorina Pătrunsu, Cristian Iftode, Mircea Dumitru, Constantin Stoenescu și Oana Șerban vor susține cinci cursuri deschise care tratează teme filosofice din actualitatea politică și culturală sau din aria interogațiile existențiale profunde, precum libertatea de gândire și de exprimare, legătura dintre filosofie și viață, existența Eului, identitatea personală, dezastrul ecologic global, opera de artă în era Netflix.

La banchet sunt invitați să participe toți cei interesați de dialogul filosofic, în mod special elevii și studenții aflați în căutarea răspunsurilor la întrebări existențiale și dornici de formarea unui spirit interogativ și critic.

Programul complet al „Banchetului” este următorul:

Luni, 5 aprilie, ora 13.00-15.00: Dorina Pătrunsu, Între ură și iubire: libertatea de gândire și de exprimare

Libertatea de gândire și exprimare poate fi considerată, una din cele mai vechi, din cele mai celebre și, nu în ultimul rând, din cele mai râvnite libertăți de-a lungul timpului. Pe de altă parte, manifestarea și acceptarea acestei libertăți, independent de contextul istoric, presupune existența unei tensiuni sau a unui conflict intrinsec, care, indiferent dacă este plasat la nivelul individului prin relația lui cu sine sau la nivelul polis-ului prin relația acestuia cu un altul, nu asigură sorți sigure de izbândă libertății fiecăruia. A aprecia libertatea pare că nu e același lucru cu aprecierea manifestărilor ei.

Deci, așa cum poate deja vă interogați, despre ce libertate poate fi vorba dacă nu pot face tot ce vreau sau dacă sunt limitat în a exprima tot ceea ce gândesc? Poate dăuna ceea ce gândesc sau exprim? Cui? Cum ar trebui să gândesc pentru a fi liber să mă exprim? Trebuie să fiu bun pentru a fi liber?  Deci, pentru a fi liber trebuie să îmi limitez gândirea sau exprimarea de ceea ce ar presupune „bunătatea”? Dacă îmi cer scuze celor cărora le-am făcut rău prin exprimarea mea înseamnă că am contribuit la „e-liberarea”lor? Fiindcă a-mi cere scuze pentru dauna pe care am provocat-o nu e ca și cum mi-aș fi schimbat felul de a gândi. Atunci a fi liber să gândești înseamnă să nu fii liber să exprimi ceea ce gândești? De ce ai mai gândi atunci?

Marți, 6 aprilie, ora 13.00-15.00: Cristian Iftode, Filosofie pentru viaţă: argumente terapeutice şi exerciţii spirituale
De la bun început, filosofia nu a fost numai despre căutarea principiului ultim al realităţii, numai despre natura existenţei sau despre sensul cunoaşterii, ci, în primă şi ultimă instanţă, despre ceva cât se poate de practic: Cum ne putem schimba cu adevărat pe noi înşine? Cum ne putem elibera de iluzii pentru a putea accede la adevărul care „ne va face liberi”?
În prima parte a acestui curs, vă propun o evaluare a câtorva dintre cele mai cunoscute argumente terapeutice din arhiva filosofiei: Platon şi infinitul dorinţei; stoicii şi sofismul leneşului; Epicur şi frica de moarte. În partea a doua, voi realiza o prezentare a unora dintre cele mai importante exerciţii spirituale – adică practici efective de transformare a propriului fel de a fi – cu surse antice şi aplicabilitate perenă. O avanpremieră a cărţii mele Viaţa bună. O Introducere în etică, ieşind din tipar săptămânile următoare, la editura Trei.
Miercuri, 7 aprilie, ora 13.00-15.00: Mircea Dumitru, Există Eul? Despre cateva puzzle-uri ale identității personale

Filosofia a fost dintotdeauna și a rămas până azi o căutare a înțelegerii eului ca subiect (neurobiologic, cultural și metafizic) al experienței, ca subiect al cunoașterii și nu în ultimul rând ca subiect al drepturilor, obligațiilor și responsabilității morale și politice.

De aceea, întrebări precum “Cine sunt eu?”, “În virtutea a ce persistă o persoană de la un moment al timpului la altul (sau își conservă identitatea personală)?”, “Care este relația dintre minte și creier (corp)?” continuă să fie în centrul preocupărilor și dezbaterilor din metafizică, filosofia minții sau filosofia morală. Tema identității personale este una paradigmatică și eminentă pentru întrepătrunderea intradisciplinară a unor teme, teorii și argumente dezvoltate (uneori în mod independent) în metafizică, filosofia minții și în etică.

Dar subiectul identității personale, prin vastele sale implicații și ramificații filosofice, teologice sau științifice, merge cu mult dincolo de preocupările mai limitate ale filosofiei academic-universitare. Toți oameni pot fi, cel puțin din când în când, interesați de sensul propriei vieți sau dacă eul lor continuă să existe și să supraviețuiască morții corpului lor fizic.

Cursul “Există Eul? Despre câteva puzzle-uri ale identității personale” plasează problema identității personale în contextul mai general al examinării unor puzzle-uri despre identitate și prezintă teorii și argumente majore din istoria modernă a filosofiei, dar și dezbateri foarte recente cu privire la metafizica identității personale.

Joi, 8 aprilie, ora 13.00-15.00: Constantin Stoenescu, Omenirea la răscruce. Criza ecologică și filosofia

Parafrazând o butadă arhicunoscută, aș spune că secolul 21 va fi ecologist sau nu va fi deloc. Efecte ale crizei ecologice precum schimbările climatice  sau poluarea aerului, apei și a solului ne influențează deja viața. Filosofii nu doar că s-au implicat critic în dezbaterea publică și în revizuirea diverselor practici, dar au asigurat și un plus de claritate și coerență prin reconstrucțiile lor conceptuale.

Cred că tema finitudinii este exemplară în privința potențialului filosofiei de a ne ghida spre o mai bună înțelegere a situației în care ne aflăm. Ideea de finitudine a fost regândită sub forma unor constrângeri globale care influențează echilibrul, diversitatea și dinamica ecosistemului planetar. Astfel, deosebim între finitudinea resurselor, a capacității planetare de suportabilitate și a suprafeței terestre. Oare putem să reparăm corabia din mers sau în unele cazuri am ajuns deja în punctul de unde nu mai există întoarcere?

Vineri, 9 aprilie, ora 13.00-15.00: Oana Șerban, Efectul Pygmalion în era Netflix: ecranul global şi opera de artă

Ce ar fi spus Platon dacă agora sa ar fi prins epoca Netflix, ecranul global, cinemaul 4D sau arta digitală? Cel mult că lumea sensibilă, patronată de simulacre, s-a diversificat excesiv și programat, inspirând o estetică existențială bazată pe plăceri provizorii, rapide, pe experiențe ludice fabricate de dragul simulacrului. Un hedonism bazat pe acumularea de imagini, experiențe vizuale diversificate, născut din nostalgia pentru marile mituri, care astăzi sunt înlocuite de universul Marvel. Iliada, Odiseea și Eneida rivalizează cu supereroii industriilor cinematografice care saturează dependența noastră de narațiuni prin blockbustere. Suntem ființe narative, ar spune Lipovetsky, numai că în epoca reproducerii mecanice, opera de artă are alte funcții decât satisfacția dezinteresată. Spectaculară, opera de artă, în forma ei auratică – pictura și teatrul – ori neauratică – fotografia și filmul – după diviziunea propusă de Benjamin, ne indică dincolo de pierderea treptată a contactului nemediat dintre artist, operă și public, tot mai mult interconectate de noile tehnologii, o civilizație crescândă a simulacrului. Pentru a înțelege de ce industria Netflix se înscrie în această ontologie slabă, facilă, prefabricată, care sunt consecințele ei are asupra democratizării gusturilor consumatorilor și de ce este responsabilitatea unui filosof, mai cu seamă, a unui estetician, să abordeze aceste fenomene prin metode specifice (vom vedea, nerivalizând cu un istoric de artă, sau cel puțin, nu în mod necesar), trebuie să dăm puțin timpul înapoi.

Ori de câte ori veți intra într-un muzeu, imperativul „Nu atingeți!” va delimita interacțiunea dintre spectator și opera de artă. La prima vedere, această prohibiție nu desparte, vorba lui V. Ieronim Stoichiță, ci ține opera departe de „retrogradarea la statutul de obiect” și de „lezarea” esenței sale care aparține imaginației: acesta este „triumful imaginii asupra lucrului în opera de artă.” Însă istoria acestei despărțiri are rădăcini adânci în ontologia platoniciană: pe măsură ce protejăm „obiectul” în materialitatea sa, privilegiem „imaginea” ca existență. Despre statutul ontologic al imaginii putem discuta în termenii artei copiei (eikastike) sau artei simulacrului (phantastike). Dacă fenomenul copiei se bazează pe mimesis, simulacrul se bazează pe o existență care face carieră astăzi în lumea societății 2.0 și a artei digitale (de unde pleacă gamingul mai mult sau mai puțin pasional al experiențelor ludice postmoderne). Două mituri fabuloase sprijină înțelegerea relației dintre copie și simulacru. Primul este cel al lui Narcis: zeii îl pedepsesc pentru adorarea propriei imagini, reflectată în oglinda unei ape. Îndrăgostirea de sine este, de fapt, expresia seducției provocată de imaginea-copie. Al doilea este surprins prin povestea lui Pygmalion. Sculptorul grec se îndrăgostește de propria operă de artă, pe care zeii o aduc la viață, binecuvântând iubirea dintre cei doi. Veți spune că e un arbitraj inegal, la limită, incorect. Numai că zeii nu pedepsesc îndrăgostirea de propria imagine, patronând îndrăgostirea de imaginea Celuilalt, ci sancționează îndrăgostirea de imaginea-copie, privilegiind imaginea-simulacru. Efectul Pygmalion constă în puterea de a transforma simulacrul într-o realitate. Acest principiu stă la baza orchestrării epocii Netflix, bazată pe producerea capitalistă a imaginilor, mai exact, a formelor neauratice ale operelor de artă, ca dispozitive de putere, receptacule ale dorințelor, prin care începe totodată societatea de clasă a „imaginilor”, de la copie la simulacru.

Pentru ca acest mecanism să reziste, constatăm că epoca Netflix (o exprimare poate nefericită, dar convențională pentru ceea ce înseamnă ethosul unei societăți a ecranului global), avansează o civilizație a imaginilor prin care spectatorul-consumator este cucerit de recomandări predefinite, personalizate, scutite de abundența capitalistă a reclamelor care impun un caracter discontinuu experienței estetice. Structura acestei arhive cinematografice pe care practicile Big Data ne-o scot la iveală prin algoritmi meniți să compatibilizeze căutările noastre online cu un anumit stil și o anumită categorie artistică, ne indică un fenomen a cărui analiză cade în responsabilitatea unui absolvent de filosofie, prin recurs la ontologia, respectiv hermeneutica operei de artă. Vom discuta împreună dificultățile cu care se confruntă aceste două dimensiuni într-un timp în care un adevărat „management al imaginarului”, după formula lipovetskyană, face din Pygmalion strămoșul epocii Netflix. Dacă veți alege să fiți studenții noștri, la cursurile de estetică veți afla tot ceea ce desparte aceste două ethosuri: vom discuta împreună despre sistemele estetice, despre relația dintre categoriile estetice, despre doza de eticitate a sublimului și tragicului în fața frumosului, despre formarea și educarea gusturilor, dar și despre dedefinirea sau dezestetizarea artei, contextualizând efectele capitalismului asupra producției, distribuției și consumului de artă. Nu veți face abstracție de niciunul dintre aceste conținuturi dacă, la capătul a trei ani de facultate, veți alege să lucrați într-o galerie de artă, într-un muzeu, să practicați jurnalism cultural sau să lucrați în oricare dintre sectoarele industriilor creative.

Pentru a participa, vă rugăm să vă înscrieți completând următorul formular https://forms.gle/xWUiQLnuBFcGpsG48