CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”: DINCOLO DE IMAGINE. 100 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI GILLES DELEUZE ȘI DEZVOLTAREA ART DÉCO – EDIȚIA A XII-A

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”: DINCOLO DE IMAGINE. 100 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI GILLES DELEUZE ȘI DEZVOLTAREA ART DÉCO

EDIȚIA A XII-A: DE LA UNITATE ȘI PROPORȚIONALITATE LA HAOSUL CREAȚIEI ȘI „ADEVERIREA” VIZIBILULUI

16-17 mai 2025

Context

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai tulburători gânditori ai veacului trecut, Gilles Deleuze (1925-1995). A avut meritul de a gândi structuralismul ca ontologie care elimină noțiunile de unitate și totalitate păstrate de-a lungul gândirii clasice și pe care le înlocuiește cu noțiuni precum diferența și multiplicitatea. Totodată, Deleuze a căutat să depășească înțelegerea rațiunii care ar opera cu identități, asemănări, analogii, pentru a pune accent pe depășirea dialecticii de tip hegelian ca modalitate de unificare a multiplului, obținând o viziune centrată pe diferență lipsită de  totalizări și de o unitate a întregului.

Dacă ne raportăm, de pildă, la lucrarea Despre pictură, Deleuze analizează arta din perspectiva creației. Cum procedează arta avangardistă pentru a găsi un nou limbaj și o nouă modalitate de expresie, care să o diferențieze de gândirea artistică de tip mimetic? Poate arta să impună culorile și liniile „ca entități noumenale, idei vii, ființe ale rațiunii pure”, așa cum spera Cézanne, căruia Deleuze îi dedică pagini întregi?

Răspunsul filosofului este complex. Procesul de creație presupune mai multe etape, iar prima – catastrofa –  înseamnă pentru el renunțarea (distrugerea) modului clasic al reprezentării realității ca „reprezentare a vizibilului”. Acest moment produce instaurarea haosului care, la rândul său, cunoaște două etape. Din faza dezordinii complete, se va coagula geologic asemenea punctului geometric. Punctul acesta inițial dobândește forțe care-i conferă dinamism, așa cum explicase Kandinski în cursurile lui despre punct, linie și suprafață, de la Școala de arte și meserii Bauhaus. La un moment dat, punctul capătă și culoare, inițial un gri nedefinit (rezultat din combinarea alb-negru) ca ulterior, să se tranforme într-un „gri dinamic” prin combinarea cu roșu, verde… Astfel haosul creației devine „haos creativ”, dinamic, tot așa cum sublimul kantian trece de la etapa geometrică la cea dinamică. Din acest moment, „actul pictării” („faptul pictural”) se poate desfășura nestingherit, căci nu mai e vorba despre a reda vizibilul, ci „a face vizibil” adevărul obținut prin deformarea produsă de forța creației artistului modern. Deleuze e impresionat de maniera în care J. Pollock exprimă această „eliberare” a liniei de rigorile figurativului. Pentru Pollock, linia nu mai are început și nici sfârșit, nu delimitează nimic și nu se închide, ea ocupă un spațiu pe care nu-l structurează, este „o pulsiune, o energie dezincarnată, este o forță pură care se mișcă liber.” Ea tinde să devină egală cu suprafața tabloului, devine chiar tabloul. Astfel linia e infinitul, adică haosul ordonat de el însuși.

Aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Deleuze se suprapune aniversării a 100 de ani de la apariția Art Déco, consfințită prin Expoziția universală a artelor decorative moderne de la Paris. Fie că s-a numit mișcarea Bauhaus, fie International Style, Art Déco orientează  antemergătoarea Art Nouveau  spre un accent sporit asupra tendințelor funcționaliste și geometrizante. Este un proiect estetic reacțional, în condițiile standardizării industriale a vremii. Urmând rigoarea cubismului, a constructivismului sau a neoplasticismului olandez (De Stijl), Art Déco evoluează spre abstractizare și generalizare. Un obiectiv aparte al mișcării îl reprezintă „democratizarea creației artistice”, una dintre ultimele mari idei romantice, prin implicarea socială a actului artistic în realitatea tehnică și industrială. Detașarea obiectului artistic de natură, interesul acordat forței plastice, interesul pentru programul futurist și rezonanța filosofică a marxismului sunt doar câteva dintre trăsăturile acestor mișcări modernizatoare.

Cum se realizează aceste demersuri în arta literară sau în cea muzicală, dar și cum am putea obține o înțelegere a mișcării Art Déco prin teoriile lui Deleuze, constituie, evident, o altă provocare pentru cei interesați să participe la această conferință.

Apel la contribuții

Interesați de moștenirea filosofică a celor două centenare, vă propunem două zile de comunicări, dezbateri și polemici sub egida celei de-a XII-a ediții a Conferinței naționale de estetică și filosofia artei „Ion Ianoși”: De la unitate și proporționalitate la haosul creației și „adeverirea” vizibilului, găzduită de Facultatea de Filosofie în perioada 16-17 mai 2025.

Contribuțiile pot aborda următoarele teme și subiecte, fără a se reduce exclusiv la acestea:

a) Cinema, imaginea-mișcare și imaginea-timp;

b) Ontologia imaginii;

c) Deleuze despre spinozism și filosofie practică;

d) Capitalism și schizofrenie: (anti)sistem și practice revoluționare;

e) Literatura minoră și marile revoluții: Deleuze și Kafka;

f) Deleuze și arta contemporană: corp, spațiu și timp;

f) Logica sensului și Art Déco: modernismul artistic.

Această conferință stimulează dialogul interdisciplinar între reprezentanți ai mediului academic, operatori culturali și membri ai societății civile, prin care, de mai bine de un deceniu, Facultatea de Filosofie a Universității din București reunește cei mai buni experți în domeniu.

Deadline

Participanții sunt încurajați să trimită aplicațiile constând într-un abstract de 300 de cuvinte și o scurtă biografie profesională narativă (max. 500 de cuvinte), până pe data de 14 aprilie, ora 12.00, pe adresa de email: cciif.fil.unibuc@filosofie.unibuc.ro

Rezultatele selecției vor fi confirmate până pe data de 16 aprilie.

Conferința se va desfășura la Facultatea de Filosofie a Universității din București în intervalul 16-17 mai 2025.

Organizatori:

Prof. Univ. Dr. Mihaela Pop

Lect. Univ. Dr. Oana Șerban

Dr. Eva Ivan-Haintz

Conferința este susținută prin programul FSS al Universității din București și este organizată de CCIIF – Centrul de cercetare în istoria și circulația ideilor filosofice din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București.