Conferințele București-Chișinău, Ediția I: “IDENTITATE ȘI VALORI CULTURALE IN CONTEXT EUROPEAN”

PrezentareProgram

În data de 29 martie 2019, Facultatea de Filosofie a Universității din București și Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova organizează prima ediție a seriei de Conferințe București-Chișinău „Identitate și valori culturale în context european”.

În contextul european actual problematica identității și a valorilor culturale revine în mod constant în discuție, România și Republica Moldova fiind vizate în mod direct de acest subiect, prin prisma valorilor sociale, politice, etnice, culturale, religioase etc.

Lucrările conferinței constituie o excelentă ocazie de analiză și evaluare a situației făcută de către specialiști din domeniul științelor socio-umane.

Comitetul de organizare

  • Prof. univ. dr. Romulus BRÂNCOVEANU
  • Prof. univ. dr. Mircea DUMITRU
  • Prof. univ. dr. Eudochia SAHARNEANU
  • Prof. univ. dr. Constantin STOENESCU
  • Conf. univ. dr. Sorin COSTREIE
  • Conf. univ. dr. Sergiu MATVEEV
  • Conf. univ. dr. Liliana ROTARU
  • Drd. Lilian CIACHIR

Comitetul științific

  • Prof. univ. dr. Ion EREMIA
  • Prof. univ. dr. Savu TOTU
  • Prof. univ. dr. Viorel VIZUREANU
  • Conf. univ. dr. Eugenia BOGATU
  • Conf. univ. dr. Dumitru DODUL
  • Conf. univ. dr. Ion GUMENÂI
  • Lect. univ. dr. Constantin VICĂ
  • Lect. univ. dr. Laurențiu GHEORGHE

„Fake news”, o abordare rațională versus o abordare emoțională, cu filosoful Sorin Costreie și psihologul Dragoș Iliescu

Miercuri, 20 martie 2019, filosoful Sorin Costreie și psihologul Dragoș Iliescu te invită la un dialog despre gândire critică și inteligență emoțională în raport cu informațiile care ne distorsionează realitatea.

Într-o societate unde accesul la informație este foarte facil, iar informațiile îmbracă diferite forme, se deformează și circulă cu o viteză amețitoare, cu siguranță te-ai întrebat care este de fapt realitatea sau adevărul din spatele scenei.

Ce sunt știrile false? Cum se deformează informația și cum se propagă ea? Cum procesăm noi aceste informații din punct de vedere rațional și emoțional și cum ne afectează ele? Oare cum decidem ce este adevărat sau fals? Cum identificăm informațiile care distorsionează adevărul și ce facem cu ele?

Dacă vrei să afli răspunsul la întrebările de mai sus, te așteptăm miercuri, 20 martie 2019, în Aula Magna a Universității din București începând cu ora 18.00.

Evenimentul este dedicat atât specialiștilor, cât și publicului larg, iar accesul la eveniment este gratuit. Persoanele interesate sunt rugate să își rezerve locul completând următorul formular.

Sorin Costreie, doctor în filosofie, este prorector al Universității din București și conferenţiar la Departamentul de Filosofie Teoreticӑ din cadrul Facultății de Filosofie a UB. Specializat în filosofia limbajului, filosofia matematicii şi logică filosofică, a desfăşurat activităţi de cercetare de lungă durată în Italia, Germania, Spania, SUA şi Canada, iar interesele sale de cercetare se îndreaptă către logică, filosofia științei, metafizică, epistemiologie, gândire critică și istoria filosofiei.

Dragoș Iliescu este un proeminent specialist recunoscut în psihologie aplicată, cu precădere în evaluarea psihologică și comportamentală, psihologia muncii, organizațională și psihologia consumatorului, cu o solidă activitate academică, o bogată experiență practică și cu o largă recunoaștere în comunitatea internațională de specialitate.

Sursa: unibuc.ro

CfP: CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”, EDIȚIA A VII-A – (RE)FORMELE MODERNITĂȚII: ARTĂ ȘI SOCIETATE

Call for Papers

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”

EDIȚIA A VII-A

(RE)FORMELE MODERNITĂȚII: ARTĂ ȘI SOCIETATE

 

De-a lungul istoriei, arta a constituit teritoriul reprezentării dimensiunilor deopotrivă reale și ideale asupra vieții. Dacă orizontul artei clasice, preponderent asociat reprezentării mimetice, este dominat de teme precum raportul dintre individ și divinitate, dintre om ca parte a societății și comunitate ca organizare rațională a cetățenilor, prelucrând diferite ipoteze metafizice sau teologice, arta modernă va recurge la mijloacele transgresiunii pentru a surprinde formele prin care reprezentarea artistică poate contribui la reformarea societății. Modernitatea artistică, specifică secolului XIX, devine intervalul epocal în care „viața imită arta”, asumată ca sursă de inspirație a cotidianului, a noii ordini sociale și valorice.

Pentru Oscar Wilde, peisajele metropolitane ale Londrei au început să apară în picturile și operele literare ale artei moderne într-un nou joc de umbre, arhitecturi și emoții care indică faptul că „până și felul în care urmărim ceața s-a schimbat din pricina artei”, că „toate acestea parcă nu existau până când arta nu le-a inventat”. Artistul se insinuează, în acest context, ca „om de lume” și ca veșnic „copil” al societății sale, după observațiile lui Baudelaire, ca observator atent al realității imediate, cucerită de neliniștea războiului și marcată de antagonismul claselor sociale. Cultura modernității va germina, plecând de aici, agenda revoluționară, în plan social, a mișcărilor artistice subsumate avangardelor. Complicitatea artei față de evoluția culturii capitaliste; apariția culturii de masă și triumful kitschului ca expresie a culturii mecanizate, industriale, seriale; teoretizarea diferențelor dintre cultura înaltă și cultura joasă prin prisma obiectelor de artă aferente trasează, simptomal, tendințele asumării misiunii sociale pe care arta o are de îndeplinit în modernitate.

Cât din stilurile de viață ale individului modern s-au pliat pe exigențele culturii industriale ridicată pe ruinele eșecului „iluminist” (Adorno, Horkheimer)? Cât din noile specii de artă emergente „epocii reproducerii mecanice” (Benjamin) satisfac cerințele „artei autentice”? Cât din trăsăturile „societății spectacolului” (Debord) ne indică manifestările unei culturi decadente? Sunt întrebări care sintetizează, de fapt, multiple răspunsuri la o interogație filosofică directoare demersului reflexiv inițiat de conferința de față: care este raportul dintre artă și societate în modernitate? Cu alte cuvinte, în ce măsură arta oferă, individului modern, instrumentele necesare pentru a reforma, radical, societatea, în direcția standardelor de viață și a valorilor morale și estetice deopotrivă, ori în sensul deschiderii, întemeierii și propagării criticii la adresa modurilor de viață și a normalizării unor conduite sau practici sociale? Maniera în care arta modernă a creat rupturi între diferite etape ale modernității privită în sens larg a făcut posibilă distingerea utopiilor și a distopiilor modernității, ori a solidarizat reformatorii societății ca revoluționari, agenți responsabili, critici angajați sau „autori” ai produselor culturale ne indică posibilitatea de a gândi lumea socială plecând de la lumile artei.

 

Provocarea celei de-a VII-a ediții a Conferinței Naționale de Estetică și Filosofia Artei „Ion Ianoși” este aceea de a investiga particularitățile moderne ale relației dintre artă și societate plecând de la temele și direcțiile sugerate mai sus. Vă invităm să răspundeți apelului nostru folosind resurse interdisciplinare pentru a explica în ce măsură arta generează, susține, destituie și reformează diferitele chipuri ale societății moderne: societatea deschisă /  închisă (Bergson; Popper), societatea de clasă (de la observațiile lui Marx la moștenirea neomarxistă), societatea birocratică (Baudrillard), societatea bazată pe cunoaștere (Habermas), societatea unidimensională (Marcuse), societatea colaborativă, relațională (Bourriaud), societatea societatea de consum (în sensul lui Warhol sau al lui Lipovetsky).

 

Conferința este organizată de CCIIF-Centrul de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Prin tradiție, parteneri în acest demers sunt Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea de Muzică din București.

 

Data limită de înscriere / Deadline

Abstractele, în limita a 5-600 cuvinte, din care să rezulte tema și bibliografia propunerii de prezentare, însoţite de 5-6 cuvinte cheie, vor fi transmise la adresa de email cciif.fil.unibuc@filosofie.unibuc.ro

În cadrul propunerilor, va fi atașat CV-ul participantului, concentrat asupra lucrărilor activităților relevante din ultimii 3 ani menționând totodată și afilierea academică (în cazul masteranzilor, doctoranzilor şi cercetătorilor). Studenţii participanţi vor trimite, în perspectiva înscrierii, ataşată abstractului, o prezentare a activităţilor realizate de la începutul parcursului academic.

Deadline: 26 aprilie 2019.

 

Comunicarea rezultatelor

In urma selecției realizată de o comisie specializată (alcătuită din cadre universitare de la Facultatea de Filosofie) se vor anunța rezultatele pe data de  4 mai 2019.

Conferința se va desfășura pe data de 17 mai în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București.

 

Echipa de organizare

  • Prof. Univ. Dr. Mihaela Pop
  • Asist. Univ. Dr. Oana Șerban
  • Dr. Rodica Ivan-Hainz

 

Comitetul științific al conferinței

  • Prof. Univ. Dr. Viorel Cernica
  • Prof. Univ. Dr. Vasile Morar
  • Conf. Univ. Dr. Cristian Iftode
  • Lect. Univ. Dr. Cornel Florin Moraru
  • Lect. Univ. Dr. Raluca Nestor Oancea

Conferințele CCIIF: „Kierkegaard nu a scris nimic. O altă hermeneutică a heteronimelor”

Va așteptăm joi, 14 martie, la o nouă conferință CCIIF. Invitatul nostru este Ștefan Bârzu.

Tema conferinței: KIERKEGAARD NU A SCRIS NIMIC. O ALTĂ HERMENEUTICĂ A HETERONIMELOR.

Ne întâlnim de la ora 18.00, în sala Lucian Blaga a Facultății de Filosofie.

 

Abstract

Această lucrare are în vedere reinterpretarea hermeneuticii heteronimelor în opera lui Kierkegaard[1] prin retractarea accentelor ce privilegiază intenția autorului și solicitarea continuă a unei intenții textuale, independentă de autor. În acest sens, o reconstrucție istorică a operei kierkegaardiene constituie doar un punct preliminar necesar, dar nu și suficient, pentru a putea vorbi despre o posibilă interpretare. Drept urmare această ,,altă” hermeneutică a heteronimelor face doi pași, unul al contemporaneității contextuale (reconstrucția istorică ce ne dirijează posibilitățile interpretative) și unul al  contemporaneității metatextuale (modul în care lumea intertextuală a operei kierkegaardiene reprezintă prin sine un text). Suprapunerea acestor doi pași este, în hermeneutica heteronimelor, deschiderea interpretării. Contemporaneitatea contextuală urmează atât logica externă a posibilităților de discurs și sens a agenților contemporani și proximi lui Kierkegaard, cât și logica internă a textelor heteronimice per se. Contemporaneitatea metatextuală adresează modul în care heteronimia, ca act literar, configurează o temporalitate și o proximitate proprie ei, în cazul lui Kierkegaard, oglindind structura biblică. În fine, punerea acestor două baze în exercițiul interpretativ asupra operei lui Kierkegaard ne va redeschide posibilitatea de a vorbi, în paralel, nu (doar) despre ce ar fi putut intenționa Kierkegaard, cât și despre ce a intenționat și intenționează, de fiecare dată în momentul interpretativ, opera kierkegaardiană.

[1] Ștefan Bârzu –Hermeneutica heteronimelor în opera lui Kierkegaard, Revista de Filosofie, Tomul LXV, nr. 4, 2018

 

CALL FOR CONTRIBUTIONS: CONFERINȚA NAȚIONALĂ ONLINE DE FILOSOFIE TEORETICĂ PENTRU STUDENȚI, A DOUA EDIȚIE

CONFERINȚA NAȚIONALĂ ONLINE DE FILOSOFIE TEORETICĂ PENTRU STUDENȚI,

A DOUA EDIȚIE

CALL FOR CONTRIBUTIONS

Conferința este dedicată studenților la licență și masteranzilor care fac studii de filosofie. Prezentările pot aborda teme de ontologie, metafizică, epistemologie, filosofia limbajului, filosofia minții, filosofia științei și a tehnologiei, filosofia logicii, filosofia religiei, filosofia acțiunii, etică teoretică ș.a. Sunt încurajate atât abordările specifice tradiției filosofiei analitice, cât și cele care se încadrează în tradiția fenomenologică.

A doua ediție a CNOFTS va avea loc în perioada 15-19 aprilie, având ca „loc virtual” de desfășurare Jurnalul Departamentului de Filosofie Teoretică (aflat la adresa: http://filosofieteoretica.wordpress.com).

Cel mult 3 prezentări (sub forma unor texte de maxim 5 pagini și/sau prezentări video de maxim 20 de minute) vor fi publicate în fiecare zi de conferință, autorii fiind rugați să răspundă la întrebările puse în comentarii în ziua respectivă (la începutul zilei următoare, comentariile la prezentările din ziua precedentă vor fi închise).

Dacă doriți să participați, vă rugăm să ne trimiteți până pe 25 martie 1 aprilie  un scurt rezumat (de cel mult o pagină) al prezentării pe care vă propuneți să o realizați, la adresa: filosofieteoretica[at]gmail.com.

În cazul în care numărul potențialilor participanți va fi mai mare decât numărul estimat al prezentărilor (maxim 3 pe zi, pe parcursul celor 5 zile ale conferinței), o selecție (după sistemul double-blind review) va fi realizată de către profesorii din Departamentul de Filosofie Teoretică al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, urmând ca programul conferinței să fie anunțat până pe 5 aprilie.

Participanții vor fi rugați să ne trimită prezentările până cel târziu pe 12 aprilie, urmând ca acestea să fie publicate potrivit programului conferinței.

 

Conferințele CCIIF: „Empirismul ca atitudine epistemică”

Invitatul conferințelor CCIIF, găzduite săptămâna aceasta de Facultatea de Filosofie, este Daian Bica. Prelegerea sa, „Empirismul ca atitudine epistemică” va fi susținută joi, 7 martie, de la ora 18.00, în sala Lucian Blaga.
Abstractul conferinței:
Empirismul ca atitudine epistemică
Bas van Fraassen propune  în lucrarea „The Empirical Stance” o revizuire a empirismului în termenii de atitudini epistemice. Acestea din urmă constituie un mănunchi de valori, angajamente și politici epistemice diferite pe care subiecții le adoptă cu privire la lume. În primul rând, voi analiza motivațiile empirismului înțeles ca atitudine epistemică. Voi ilustra acest proiect prin exemplul personajului Antoine Roquentin din romanul ,,Greața”, pe care van Fraassen îl consideră paradigmatic pentru înțelegerea empirismului. În al doilea rând, voi argumenta că încercarea lui van Fraassen este legată în mod inextricabil de o formă de relativism care apare la nivelul acestor atitudini. Acest relativism este generat de voluntarismul epistemologic, teză care ar specifica mijloacele de selecție a acestor atitudini. Van Fraassen consideră că voluntarismul descrie canoanele raționalității umane. Obiecția a fost formulată inițial de Anjan Chakravarrty în articolul ,,Stance relativism: empiricism vs metaphysics”. Contribuția mea va consta în generalizarea acestei obiecții asupra întregului demers formulat de van Fraassen, semnalând deficiențele abordării propuse, așa cum decurg din obiecția analizată.