Conferențiar: CS III Dr. CONSTANTIN C. BRÎNCUȘ (I.F.P.A.R.)

Tema: „Idealul completitudinii logice”

Completitudinea unui sistem formal nu a fost gândită inițial ca un ideal logic. Conceptual, formularea acestei probleme metateoretice nici măcar nu era posibilă în cadrul concepției universaliste asupra logicii, împărtășită atât de către G. Frege cât și de către B. Russell, i.e. nu exista posibilitatea studierii logicii din afara logicii. Primul obiectiv al acestei prezentări este de a distinge între mai multe noțiuni de completitudine (centrală fiind aici distincția dintre o teorie matematică și logica subiacentă acestei teorii) pornind de la ideea Gabelbarkeitssatz. Formularea inițială a Gabelbarkeitssatz-ului de către R. Carnap a motivat rezultatele de incompletitudine ale lui K. Gӧdel, iar acestea fac imposibilă obținerea simultană a completitudinii descriptive a unei teorii matematice, i.e. categoricitatea, și a completitudinii semantice a logicii subiacente acestei teorii. Pornind de la două argumente recente bazate pe ideea de open-endedness, cel de-al doilea obiectiv al prezentării este de a discuta ce noțiune de completitudine ar trebui să țintim.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 23.02.2023: ALINA NOVEANU (Universitatea „Babeș-Bolyai”), „Celălalt început al lui Heidegger. O introducere în filosofia târzie”

Conferențiar: CS III dr. HENRIETA ANIȘOARA ȘERBAN (I.F.P.A.R.)

Tema: Cine este filosoful?

Am putea întreba „Ce este filosoful?” din perspectiva acelui „Ti esti?”, cu rol definitoriu. Totuși, însăși întâlnirea dintre gramatică și filosofie în limbă ne obligă să medităm la un „cine” al înțelepciunii și cunoașterii, pe care să-l conștientizăm. Demersul este vast și presupune o cuprindere a filosofiei, oricât de selectivă. Adesea, interesul filosofilor a constat în descrierea propriei lor activități și mai puțin a factorului principal din activitatea filosofică. Demersul nostru presupune (inevitabil) ca punct de pornire iubirea de înțelepciune, pe care nu pot să nu o împărtășească filosofii, deși, epicurienii, contra-iluminiștii sau și diverșii
post-moderni (spre exemplu) ar putea contribui cu o perspectivă ludică în care înțelepciunea trece în plan secund. Dar nu vom aborda acum aceste direcții și ne propunem să discutăm despre filosof ca iubitor de înțelepciune. [În continuitatea preocupării privind „cunoașterea situată”, abordarea noastră ar putea fi feministă, dar considerăm că sexualizarea și „genderizarea” ne-ar îndepărta de aspectele neutre și inclusive centrale activității filosofice dincolo de caracteristici externe (sociologice) și pe care dorim în această prezentare să le evidențiem mai întâi, acum. Totuși, remarcăm că ar fi deosebit de interesantă o „arheologie” care ar conduce la o recuperare a contribuțiilor femeilor-filosof pe parcursul vremurilor.] Metodologic, filosoful va fi portretizat în această prezentare în sensul de om generic kantian, printr-o incursiune esențializată prin bogăția ideatică excepțională a filosofiei. În această prezentare urmăm o valorificare a raportării la Protagoras, Platon, Aristotel, Kant, Hegel, Lucian Blaga, Deleuze & Guattari și Rorty, desigur, fără nicio pretenție de a cuprinde și a descrie aici contribuțiile filosofice ale acestora. Toată filosofia este relevantă pentru o definire comprehensivă a filosofului, iar definiția multi-fațetată a filosofului pe care o schițăm descrie importanța filosofiei și a filosofului în lumea contemporană, o lume a derutei și confuziei.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 16.02.2023: CONSTANTIN C. BRÎNCUȘ (I.F.P.A.R.), „Idealul completitudinii logice”

Conferențiar: CS I dr. CLAUDIU BACIU (I.F.P.A.R.)

Tema: Concepte fundamentale ale filosofiei naturii a lui Hegel

Până de curând, filosofia naturii a lui Hegel a fost considerată mai puțin importantă, ba chiar marcată de erori fundamentale – din punctul de vedere al cunoașterii științifice –, ceea ce a suscitat neîncredere sau chiar ironii față de abordarea lui Hegel. Acesta este motivul pentru care această parte a filosofiei hegeliene a fost mai puțin discutată, chiar de către unii specialiști, creându-se astfel impresia că ideile lui Hegel în această privință ar fi eșuat în confruntarea serioasă cu știința și, prin urmare, că nu trebuia să se insiste prea mult asupra lor într-o tratare serioasă a acestei filosofii, care ar trebui să se concentreze asupra contribuţiilor pozitive ale filosofiei în cauză şi nu asupra capriciilor autorului ei.

Cu toate acestea, există câteva argumente pentru care filosofia naturii a lui Hegel nu poate fi neglijată:
1. Ea este o piesă importantă a Enciclopediei științelor filosofice a lui Hegel, necesară pentru înțelegerea întregul său proiect filosofic: până la urmă, conceptul hegelian de „spirit” nu poate fi înțeles adecvat fără o clarificare a relației sale cu cel de „natură”.
2. Filosofia naturii este o lucrare în care Hegel își aplică metoda cu acuratețe, ceea ce permite o înțelegere mai generală a acestei metode.
3. Această operă conține numeroase sugestii care sunt în continuare valoroase cu privire la cunoașterea naturii.

Conferința va dezvolta aceste argumente pe măsură ce ne vom adânci în prezentarea unora dintre conceptele filosofiei hegeliene a naturii, arătând atât conținutul lor, cât și modul în care ele se raportează unele la altele. Acest lucru ne va permite să evidențiem relația necesară dintre sistematicitate și temporalitate, respectiv istoricitate, în filosofia lui Hegel. În acest context, vom arăta, de asemenea, de ce abordarea lui Hegel a fost înțeleasă greșit – mai ales atunci când el a fost acuzat că „deduce”, pasămite arbitrar, conceptele filosofiei naturii – și de ce limbajul filosofic hegelian, în general, pare atât de criptic pentru mulți cititori.

Linkul pentru accesul online este: https://meet.google.com/idm-boup-spy

___________________________________________________

Următoarea comunicare: 02.02.2023: RODICA CROITORU (I.F.P.A.R.), „Sursele metafizice ale acțiunii umane în Opus postumum”