CFP: „Comunitate – identitate – diferenţă. Priviri fenomenologice”

de Lilian Ciachir | sept. 5, 2016 | Call for papers

COMUNITATE, IDENTITATE, DIFERENŢĂ: PRIVIRI FENOMENOLOGICE

TERMEN PRELUNGIT: 20 septembrie 2016

Societatea Română de Fenomenologie are plăcerea de a vă invita să participaţi la colocviul naţional „Comunitate – identitate – diferenţă. Priviri fenomenologice”, organizat în colaborare cu Institutul de Cercetări al Universităţii din Bucureşti şi Institutul de Filozofie „Alexandru Dragomir“, care va avea loc în zilele de 16 şi 17 noiembrie 2016.

Cei care doresc să participe sunt rugaţi să trimită până la data de 20. 09. 2016 un rezumat de aproximativ 500 de cuvinte la adresa conference@phenomenology.ro, cu menţiunea „Colocviu SRF 2016” în titlu, programul final al colocviului urmând să fie anunţat pe data de 15.10.2016. Vă rugăm să difuzaţi cât mai larg posibil acest apel la contribuţii.

Coordonatori: Cristian Ciocan, Paul Marinescu, Bogdan Mincă

Argument

Conferinţa anuală SRF din 2016 va fi dedicată unei reţele de interogaţii situate sub constelaţia conceptuală comunitate–identitate–diferenţă, ce angajează o pluralitate de perspective ce aparţin perimetrului larg al fenomenologiei, fie că e vorba de fenomenologia transcendentală sau de turnura sa ontologică, de deschiderile sale hermeneutice sau de provocările sale etic-alterologice.

Triada tematică comunitate–identitate–diferenţă a traversat în varii feluri diversele etape ale evoluţiei polimorfe a fenomenologiei. După cum se ştie, fenomenologia s-a desfăşurat iniţial sub semnul opticii egologice: ancorată în ceea ce constituie identitatea cu sine a eului ce filozofează, ea ajunge să descopere treptat structurile constitutive ale subiectivităţii. Însă acest pivot iniţial identitar-egologic al fenomenologiei a fost de îndată pus la încercare de dificultăţile pe care le ridică explicitarea raportului cu un alt subiect, cu o alteritate care se naşte din diferenţa primordială a intersubiectivităţii. Această primă diferenţă ce survine în întâlnirea cu celălalt, care este şi prima descentrare a eului şi a identităţii sale, prilejuieşte însă şi apariţia terţului, care stabileşte echilibrul sau paritatea dintre ego şi alter ego, constituind totodată temeiul pentru constituirea unei comunităţi. Cercetarea fenomenologică s-a văzut astfel obligată să aprofundeze şi să-şi extindă câmpul de analiză, deschizându-şi privirea către noi serii de întrebări menite să aprofundeze raportul de implicare reciprocă între comunitate, identitate şi diferenţă.

O serie de întrebări vizează aşa-numita „diferenţă antropologică”, ce angajează multiplele diferenţieri constitutive dintre om şi animal, precum şi straturile de sens ce articulează experienţele implicate în această relaţie. Nu doar că relaţia cu animalul pune în joc un cu totul alt tip de diferenţă decât alteritatea umană de primă instanţă, pretinzând şi o reelaborare a sensului identităţii subiectivităţii, dar ea ridică totodată problema justificării fenomenologice a posibilităţii unei comunităţi lărgite interspecifice.

O a doua serie de întrebări priveşte diversele semnificaţii ale identităţii, altele decât cele articulate în funcţie de prima persoană şi de unitatea conştiinţei. Odată desprinsă din sfera ego-ului transcendental, văzut ca principiu de organizare şi de unificare diacronică şi sincronică a conştiinţei, problema identităţii dezvoltă un traseu sinuos în domeniul discursului, al acţiunii şi al naraţiunii, în căutarea altor instanţe şi criterii definitorii, precum corpul, enunţarea, intenţia sau unitatea acţiunii. Limitate însă în sfera lor de aplicare, acestea sunt recuperate sub semnul mai larg al unei fenomenologii a sinelui care deplasează atenţia de la o identitate de tip „acelaşi”, corelată permanenţei în timp, la o identitate conferită de persistenţa sinelui, care acceptă schimbarea şi diferenţa, şi căreia îi este constitutiv raportul cu alteritatea. Aceasta reclamă o tematizare riguroasă a polisemiei identităţii în acord cu polimorfia sinelui (sine întrupat, sine narativ, sine autonom etc.).

O altă serie de întrebări vizează modul în care relaţia dintre identitate şi diferenţă în cadrul unei comunităţi poate fi înţeleasă pornind de la raportul dintre gândire şi acţiune. Antichitatea greacă a fost, prin presocratici şi apoi prin Platon şi Aristotel, responsabilă pentru prima configurare a triadei comunitate–identitate–diferenţă, în funcţie de: raportul unu–multiplu (atât în domeniul ontologic, cât şi în cel politic), dihotomia înţelepciune teoretică – înţelepciune practică, dihotomia gândire–acţiune. În contemporaneitate, asistăm la o reevaluare fenomenologică a acestei triade, obţinută prin re-determinarea radicală a raportului gândire–acţiune. Prin M. Heidegger, H. Arendt, E. Lévinas, P. Ricoeur, J. Derrida, J.-L. Nancy ş.a., acest raport este deschis unor noi articulări, în funcţie de: rolul gândirii (înţelegerii) în constituirea identităţii proprii; acţiunea ca dezvăluire de sine a agentului; gândirea ca dialog cu mine însumi ca altul (gândirea ca prietenie cu sine); caracteristicile acţiunii (imprevizibilă, ireversibilă, impredictibilă); violenţa totalitară orientată împotriva individualităţii; gândirea comunităţii dinspre raportul unu–multiplu (unitatea în diversitate); logos-ul hermeneutic activ în gândire şi acţiune, ca lăsare a celuilalt să apară în individualitatea sa proprie; comunicarea dintre gândire şi acţiune la nivel concret, în situaţii individuale; facultatea de judecare ca mediere între gândire (formal) şi acţiune (concret); etica situaţiei; constituirea identităţii personale prin raportarea etică la celălalt.

Aşteptăm propuneri de contribuţii privitoare la raporturile dintre comunitate, identitate şi diferenţă pornind de la oricare dintre seriile de întrebări menţionate mai sus, şi anume pornind de la:

1. diferenţa antropologică;
2. diversele semnificaţii ale identităţii personale;
3. articulările contemporane ale raportului dintre gândire şi acţiune.

Conferinţă organizată în cadrul proiectelor:

• PN-II-RU-TE- 2014-4-0630 (Abordări fenomenologice ale diferenţei fenomenologice)
• şi PN-II-RU-TE-2014-4-2881 (Relevanţa etico-politică a gândirii. O abordare interdisciplinară a raportului dintre gândire şi acţiune)