Plenary Lectures

Studenții internaționali aleg Universitatea de Stat din Moldova pentru studiile în cadrul mobilităților academice. Printre ei se numără și Andrei Roșca, masterand de la Universitatea din București, România, care s-a aflat în mobilitate academică la Facultatea de Istorie și Filosofie a USM, prin „Erasmus+ Program”. Or, șansa perioadei petrecute la Chişinău provine din colaborarea pe care Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti o are cu Facultatea de Istorie şi Filosofie a USM, prin programul de studii de masterat „Istoria și Circulația Ideilor Filosofice”. Despre experiențele frumoase trăite la noi în țară, precum și despre stagiul de la USM ne povestește cu melancolie.

Andrei Roșca: „În această tensiune, tensiunea proiectului meu, semestrul petrecut la Universitatea de Stat din Moldova a fost materializarea unui gând personal, care, îmbinând aspectele profesionale și personale, mi-a oferit șansa de a experimenta ceea ce simt recurent și la București – calmul din mijlocul furtunii. Impulsionat de curiozitate, am aplicat la înscrierea din vara anului 2020 și pentru opțiunea dublei specializări, ce implica un semestru petrecut la Universitatea de Stat din Moldova. În acest cadru, în septembrie 2021, am venit la Chișinău pentru parcurgerea semestrul al III-lea. Izbit încă de la început, din pricina noutății, de felul în care se desfășurau cursurile la USM, acomodarea, nu foarte lungă, mi-a oferit prilejul de-a sesiza și îndeplini diverse cerințe academice și administrative. Astfel, cu lecturi în parcuri, anticamere și coridoare de instituții publice, axat, aproape pragmatic, pe studiu, perioada petrecută la Chișinău mi-a oferit un spectru de experiențe, circumscris dedicării pentru cercetare.

Ca atare, în cele cinci luni în care m-am aflat în Republica Moldova, prin adâncirea în studiu, am avut șansa de a sesiza o parte din cultura orașului, de a avea întâlniri plăcute cu diverse persoane (inclusiv în experiența de la cămin). De la profesori și până la funcționari publici, de la colegii de facultate și până la cei de cămin, fiece întâlnire a adus cu sine o fundamentală experiență culturală.

În privința cadrelor didactice, cursurile de la USM au fost mediul propice de diseminare a unor noi perspective de abordare și de cercetare. Chestionările filosofice, fundamentale ca atare, au fost, în acest context, conjugate cu abordările diferite propuse de fiecare profesor în parte – personale, dar și obiective, ce mi-au prilejuit nu doar furnizarea de informații, ci și o manieră de gândire, de abordare, de cercetare, de chestionare. Iar aceasta, finalmente, este miza filosofiei: de a trezi în celălalt nevoia întrebării, de a-l face pe celălalt să simtă caracterul vital al întrebării de adâncime. De fapt, într-un spectru de problematizare larg și divers, pe fondul dialogului, esențial mai ales într-o astfel de comunicare, am căutat și – cel mai important – am fost invitat să o fac, mai ales prin participări – nu doar pasive – la conferințe; am fost plasat, deopotrivă, în liminalitatea și centralitatea diferitelor dileme existențiale. Fundamental, în acest spectru, este faptul că astfel de întrebări nu rămân închise sau risipite în săli de cursuri, notițe, cărți, semnalul de recreație. Astfel de întrebări m-au urmat și le-am abordat în Valea Morilor, pe strada Al. Pușkin, pe bl. Ștefan cel Mare și Sfânt, la „Migrații”, lângă V. Micle și M. Eminescu, lângă L. Tolstoi, la colțuri de străzi, în camera de cămin (și până acolo).

Nefiindu-mi o povară solitudinea – resimțind-o adesea chiar ca pe o necesitate spirituală – și pentru că, încă o dată, studiul nu se încheia în curtea facultății, perioada de recreere era perioada de reflectat asupra problemelor ridicate în cadrul cursurilor. Perioada de răgaz. Perioadă în care mi-am apropriat gânduri și lecturi ce, fundamental, mi-au istovit și vindecat sufletul – nectar și cucută deopotrivă. Problematizări sociale, ce, cultural, dau seama de problematizarea existențială pe care omul (cu precădere contemporan) caută să o rezolve. De la resorturile chestionărilor sociale și până la miza existențială pe care o are simbolul, de la presiunea ontologică și până la indiferența față de aceasta, în derivă și întru-mi propriile repere, debusolat și axat, concentrat, am profitat de fiece secundă pentru a-mi obloji sufletul. În Chișinău. Ca și în București, de altfel. M-am destăinuit orașului, iar răspunsul său, în vacarmul cotidian, a fost liniștea neconcludentă a apusului pe care o contemplam pe banca de lângă cămin. Liniștea ce se așternea peste o zi ambiguă, în care activitatea orașului și scopurile mele se îmbinau într-o manieră non-calitativă. Doar pragmatică.

Dimensiunea academică, pentru care nu-mi pot exprima îndeajuns recunoștiința, este înscrisă în dimensiunea existențială – Proiectul meu. Iar o astfel de experiență, experiența unei mobilități, este cea care prilejuiește asemenea gânduri, dezvoltându-mă academic și cizelându-mă spiritual. Cu gânduri melancolice, Chișinău nu va mai fi doar o destinație turistică. Va fi locul unei părți importante din proiectul meu”.

Sursă: https://usm.md/?p=8409