ORAR / TIMETABLE

Apariție editorială – Marin BĂLAN, CUM SĂ FACI FILOSOFIE CU COPIII?

de | aug. 31, 2023 | Actualitate, Anunturi, Apariții editoriale

„Filosofia pentru copii face apel la trei forme generice de gândire: gândire critică, creativă şi grijulie (caring), fiecare dintre ele fiind ghidată de o idee fundamentală: gândirea critică este preocupată de adevăr; gândirea creativă, de căutarea sensului, artistul, de exemplu, fiind mai puțin preocupat de a spune adevărul decât de a da sens operei sale; gândirea grijulie este atentă la valorile pe care le pune în joc comunitatea de cercetare: colaborare, ajutor reciproc, ascultare, compasiune, empatie etc. Atunci când aceste trei forme de gândire sunt prezente în comunitate, pot lua naştere judecăţi rezonabile preocupate, în aceeaşi măsură, de adevăr, sens şi valori.”

„Copiii care ,,bâjbâie” sunt copiii care caută, încercând sa ghicească, de exemplu, unde s-a dus mingea lor, mergând in diferite direcții, întorcând-se, luând-o iar de la început; până când se opresc din ,,bâjbâială” și trece la altă abordare, construind ipoteze și făcând încercări din ce in ce mai logice. Nici in comunitatea de cercetare ei nu se vor îndrepta de la început spre cea mai rațională soluție posibilă, ci vor ,,bâjbâi” până vor ajunge sa gândească în termeni de metodă. Caracteristic unei comunități de cercetare este faptul că nici profesorul, nici elevii nu știu prea bine cum va ieși investigația, dar ambele părți sunt dispuse să urmeze cercetarea oriunde va duce.”

„Profesorul nu se manifestă ca un ,,mai știutor” în materie de filosofie, fiind preocupat sa aducă în comunitate nu rezultate, ci mijloace pentru obținerea unor rezultate. El întețește discuția cu întrebări bazate pe tradiția filosofică, implicând elevii in clarificarea conceptelor sau practica unei abilități intelectuale, toate acestea fiind necesare în realizarea cercetării. Însă, nu va recurge la un limbaj tehnic, nu va invoca filosofi; de asemenea, va evita îndoctrinarea, adică transmiterea unei viziuni asupra lucrurilor. Este important ca elevii să fie obișnuiți cu prezența în comunitate a unui ,,dar” cu valoare euristică; acest ,,dar” va menține treaz interesul pentru cercetare și nu va lăsa comunitatea să se oprească și să tacă la prima soluție posibilă …”

„Nobelul e pentru viziune, nu pentru pastilă. Obsesia cantității, aberanta piramidă și sufocanta impostură din universități” – interviu cu Conf. univ. dr. Sorin Costreie

de | aug. 29, 2023 | Actualitate, Anunturi, Interacțiune cu societatea, mass-media

Premiul Nobel nu se dă pentru o nouă pastilă, ci pentru viziunea din spate, prin care eu detectez și înțeleg niște mecanisme biochimice care duc după aceea la o pastilă. Dacă mă focalizez pe ce pot să obțin repede, în ciclul electoral, închidem șandramalele, scoatem niște pastiluțe. Nici autostrăzi nu putem să facem așa, afirmă prorectorul Universității București, prof. univ. dr. Sorin Costreie.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, profesorul Costreie a explicat motivele complexe pentru care România nu mai are nicio universitate în Top 1000 Shanghai. “Când în 4 ani tu ai patru premieri, șapte sau opt miniștri ai Cercetării și tot atâția ai Educației, poţi să îi aduci pe cei mai buni din lume, nu au cum să facă mare lucru. (…) La ministru media e sub un an și am rectori care stau 22 de ani”.

Prof. Sorin Costreie vorbește în interviu despre fenomenul maculaturii, chiar mai rău decât plagiatele, despre impostura și birocrația sufocante, despre “schizofrenia” din Educație și lipsa de viziune, dar și despre soluții.

Ce măsoară topul Shanghai, in care Romania nu mai are nicio universitate?

Topul Shanghai este în special centrat pe cercetarea care se face în universități. Marea majoritate sunt indicatori care privesc cercetarea de performanță.

Sunt și topuri internaționale care scanează și celelalte dimensiuni importante ale universității: predarea, relația cu societatea, internaționalizare…etc. Încă mai avem universități românești în aceste topuri. (Times Higher Education, Quacquarelli Symonds…)

Interesant este că la vârf, indiferent ce indicatori folosim, sunt cam aceleași universități: Harvard,  MIT, Oxford, Cambridge…etc Deci oricum ai măsura sistemul, vârful e același.

De ce suntem în situația asta?

Noi, ca universități românești, rămânem cam tot pe-acolo. Acesta este tipul de abordare, de viziune, de finanțare pe care îl avem acum și, în raport cu noi înșine, nici nu creștem foarte mult, nici nu scădem.

Problema este că sunt alte sisteme naționale care investesc masiv în cercetare, inclusiv din universități, iar în raport cu ele, noi scădem.

În Europa avem programe strategice naționale în Franța, în Germania, în Polonia. Dar avem marea competiție cu Asia. Sunt în Top 1000 Shanghai mai multe universități chinezești decât americane, ori asta ar trebui să ne pună pe gânduri în mod serios.

Cum s-a născut, de fapt, Top Shanghai? Acum peste 20 de ani,  președintele de atunci al Chinei a vrut să știe cum stăteau ca universități. N-au putut să-i răspundă și le-a dat sarcină de partid ca în câteva luni să facă o ierarhie cât se poate de exactă.

Ea a arătat o situație dezastruoasă pentru chinezi și atunci au selectat câteva universități în care s-a investit masiv și pe care le găsim azi în top.

Ce fel de investiție e necesară?

Aici este marea discuție. Nu e de ajuns să faci o simplă injecție de fonduri. Dacă mâine ni se triplează finanțarea, noi nu o să urcăm foarte mult.

E nevoie să vină bani mai mulți și să fie direcționați spre universitățile care au potențial de cercetare. Ministerul Educației ştie care sunt acestea, căci din 2016 avem un metaranking național care ia în considerație 9 rankinguri de tipul celor discutate de noi.

Și ar fi necesară o mai mare transparență a evaluării în cazul proiectelor. Știu, inclusiv din propria experiență, dezamăgirea pe care o ai când doi evaluatori îți dau aproape punctaj maxim și al 3-lea îți dă cu 20 de puncte mai puțin, pe același proiect.

Trebuie să ne uităm un pic și la ciudățeniile din specificul sistemului național. De exemplu, agenția mare de finanțare, UEFISCDI, ține de Ministerul Educației, dar finanțează lucrurile care se întâmplă sub cupola Ministerului Cercetării.

Și atunci se pune problema acestei spargeri între cercetare și universități și a relației care trebuie să existe între educație și cercetare.

E clar că nu poți să faci cercetare avansată fără să ai o masă critică bine educată, deci problema e a întregului sistem.

Trebuie voință politică și, din mica mea experiență administrativă, e nevoie de continuitatea politică pur și simplu. Când în 4 ani tu ai patru premieri, șapte sau opt miniștri ai Cercetării și tot atâția ai Educației, poţi să îi aduci pe cei mai buni din lume, nu au cum să facă mare lucru. Îți trebuie câteva luni numai să înțelegi sistemul și cum să acționezi.

Iar fragmentarea politică e dublată la nivelul universităților de o prea mare “continuitate”. Vom avea rectori care vor sta 22 de ani. Deci la ministru media e sub un an și am rectori care stau 22 de ani.

Revenind la finanțare, ce trebuie plătit mai bine, cercetătorul, îndrumătorul, dotarea? 

Dacă ne uităm pe partea de științe ale naturii, ai nevoie de laboratoare, de consumabile, de laboranți. Deci trebuie resursă umană și masiv infrastructură, dar lucrurile nu trebuie dublate.

După părerea mea, pe investițiile mari cel puțin, universitățile din același oraș ar trebui să colaboreze, nu să dublăm mai știu eu ce RMN sau alt aparat costisitor.

Dar marea problemă e resursa umană. Putem să avem cele mai bune manuale, cele mai bune programe școlare, degeaba am cele mai bune laboratoare cu mașinării în țiplă, dacă profesorii nu sunt buni. Dacă nu am cercetători inovativi, nu o să pot să împing cercetarea un pic mai departe.

Nu-i avem  pentru că nu-i formăm, nu-i plătim?

Cercetătorul cu adevărat cercetător, să zic așa, e un “nebun dedicat”. Lui nu-i trebuie mulți bani în sine. Are o bucurie a cercetării care trebuie hrănită și susținută la nivel social. Trebuie doar să-i oferi micro-sistemul în care el să evolueze.

O problemă națională este că noi prețuim foarte mult cantitatea. Vă dau un simplu exemplu, la finalul doctoratului, inevitabil prima întrebare în 99,99% din cazuri este “câte pagini a avut teza ta”? O chestie absolut irelevantă, nu contează. Nu se întreabă “ce impact a avut cercetarea ta” sau “care-i tema” sau “care îți este conducătorul”?

Mania cantității. Noi avem doctoranzi foarte mulți și foarte multe publicații. În toate topurile acestea, ele nu contează. Acolo contează factorul de impact, contează numărul de citări, relevanța.

Am citit un articol acum câteva luni, în care aveam un personaj din România care a publicat peste 60 de lucrări pe an. Deci mai mult de unul pe săptămână. Asta e maculatură, nu faci nimic cu ea.

Dar pe baza acestei maculaturi, noi creștem intern, obținem titluri, suntem premiați, avem un mic joc și ceremonial academic, în care suntem foarte stimați, şi ne purtăm pompos egourile mega-umflate.

E nevoie să cuplăm cercetătorii care au potențial la rețelele de cercetare internațională prin conferințe, printr-o unire structurală, uneori conjuncturală, să-i încurajăm să participe la proiecte. Cercetarea nu are frontieră, ideile circulă.

Resursa umană de calitate din cercetare este sufocată și alungată de impostori?

Da, și asta, de impostori, de o mentalitate prăfuită și vetustă, în care contează cantitatea.

Eu cred că în facultățile noastre 20-25% dintre colegii noștri fac cu adevărat cercetare. Aceștia trebuie hrăniți și aduși și alții noi.

Avem o piramidă întoarsă, aberantă: intră cineva în sistemul universitar, el trebuie să predea masiv, norma lui este mult mai mare decât a conferențiarului sau  a profesorului.

Dar el trebuie, de fapt, să învețe cum să predea și ar trebui să i se dea, culmea, mai puține cursuri, să îi fie stimulat și hrănit potențialul de cercetare de care are nevoie ca să crească academic.

La noi ai normă de predare mică odată ce ai ajuns în vârf, când nu mai ai unde să înaintezi. Piramida aceasta întoarsă naște niște monștri.

Sistemul nu e îndeajuns de flexibil cu cheltuirea banilor. Dacă nu te omoară impostura, te omoară birocrația. Trebuie mai mult să justifici ceea ce ai făcut decât să faci.

Avem în același timp un număr impresionant de doctori în toate domeniile, dar și un fenomen spectaculos al plagiatului. Poate mai rău decât atât, e foarte mare numărul lucrărilor de o calitate nulă. Dispariția din Top Shanghai are, presupun, o legătură și cu acest fenomen al doctoratelor fără substanță.

Bineînțeles, este parte din ce vă spuneam, impostură. Ea se manifestă, aș spune, într-o mică măsură la nivelul plagiatelor, care sunt doar vârful vizibil al aisbergului.

Partea cealaltă este maculatura de care vorbeam, teze care nu sunt neapărat plagiate, dar care nu au mare relevanță sau substanță de cercetare sau științifică.

Unele nu sunt bune nici de teze de licență.

Da, există și lucrări importante și ar trebui să depunem toate eforturile împreună, universitar, preuniversitar, societate, să mărim plaja acestei părți de teze importante și substanțiale, pentru că ele vor aduce beneficii în cunoaștere. De acolo vor sări idei care vor îmbunătăți economia, societatea.

Noile legi ale Educației aduc ceva în această direcție, oferă o șansă de îmbunătățire?

Sunt niște modificări structurale care ar putea duce către această direcție, niște germeni, dar trebuie venit cu o voință politică coerentă. Legile Educației oferă un cadru pentru a veni cu intervenții punctuale.

Dar dincolo de legislație trebuie să avem o voință coerentă. Este nevoie să ai un ministru care să stea în funcție niște ani de zile.

De ce avem două ministere dacă vorbim de o viziune coerentă asupra unui sistem? Trebuie un singur minister care sa gestioneze acel sistem, nu să inventăm iarăși roata.

Cred că ar fi bun un minister, cum este în Franța, în Suedia, în Polonia, al Educației, de fapt al Învățământului Preuniversitar, şi un minister unitar al universităților și al cercetării, cu o viziune coerentă.

Avem un singur minister al Educației și două legi, preuniversitar și preuniversitar. Nu vedeți o chestie uşor schizofrenică aici? Dacă e același domeniu, de ce avem două legi?

E nevoie de viziune macro, de înțelegere a fenomenului. De la cine să vină ea? Avem politicieni si demnitari cărora, dacă le luăm actele de studii, vedem bacalaureate la 30 de ani, facultăți făcute te miri unde, doctorate absolut discutabile.

Într-adevăr, un om needucat nu va prețui Educația, după cum un om necultivat nu va prețui arta și cultura, nu va prețui, în general, această lume a ideilor.

Dar putem avea oameni care să aibă o intuiție politică și să înțeleagă că, pe termen lung, o țară fie se duce în cap, fie se ridică în funcţie de investiția în Educație și Cercetare.

Oamenii aceștia trebuie să folosească și să aibă încredere în specialiștii din sistem și să-i întrebe: dacă fac asta ce se întâmplă?

Polonia a făcut o nouă lege a Educației și centrată pe universități de excelență, după 4 ani de consultări cu universitățile. Noi, și suntem o mână de oameni, în prima variantă a legii, nici nu știam cine lucrează la ea, era mai secretă decât legile securității. 

Deci, dacă am vrea, am putea.

Și mai e o problemă când vorbim strict de cercetare – o obsesie a politicului, indiferent de culoarea politică, pentru cercetarea aplicată. Dar ca să ai cercetare aplicată trebuie să ai în primul rând cercetare. Și, de obicei, cercetarea e teoretică, este vânătoarea unor idei, testarea unor ipoteze care ies sau nu.

Cercetarea aplicată stricto sensu, dacă de la bun început se face așa, este mai mult o căutare tehnică și tehnologică care nu ne va duce în Top Shanghai. Premiul Nobel nu se dă pentru o nouă pastilă, ci pentru viziunea din spate, prin care eu detectez și înțeleg niște mecanisme biochimice care duc după aceea la o pastilă.

Dacă noi ne focalizăm doar pe pastilă, nu vom obține cercetare de calitate.

Aruncăm la coș “umanioarele”, n-avem nevoie de așa ceva. Dar în secunda doi, noi ce facem? Ne pierdem memoria? Istoria este din “umanioare”. Ne pierdem orientarea, sistemul de drept, independența jurnalistică, conștiința, pragul acesta de metareflecție pe care ni-l dă filozofia…etc. Fara “umanioare” nu avem valori și principii și vom pluti în derivă ca societate.

Pentru a da o societate cât de cât normală, părerea mea este că viziunea conducătorilor trebuie să fie cu bătaie lungă. Dacă mă focalizez pe ce pot să obțin repede, în ciclul electoral, închidem șandramalele, scoatem niște pastiluțe. Nici autostrăzi nu putem să facem așa.

Demografic scădem, deci vom avea mai puțini studenți. Ca să supraviețuim, va trebui să ne reorientăm, să atragem studenți străini. Cei care vor școală pe bune se uită la topuri, nu doar la faptul ca în România poți să trăiești cu bani mai puțini.

Deci e nevoie de viziune și coerență, e nevoie ca finanțarea să urmeze calitatea, e nevoie de depolitizarea sistemului, de transparență și predictibilitate. Cercetarea fundamentală și de calitate nu se face pe ici pe colo și din când în când.

 

Sursa: https://spotmedia.ro/stiri/educatie/nobelul-e-pentru-viziune-nu-pentru-pastila-obsesia-cantitatii-aberanta-piramida-si-sufocanta-impostura-din-universitati-interviu?fbclid=IwAR2xqk4Bvr8BlmlueyB3Y0DRhI0Wwb6Ywr4YHxK1Gz-exHjY0p-f3WD9nhM 

LANSARE DE CARTE: „ESTIMP”, de prof. univ. dr. Romulus BRÂNCOVEANU

de | aug. 28, 2023 | Actualitate, Anunturi, Apariții editoriale, Avizier studenti, Interacțiune cu societatea

„Am scris poemele din acest volum (Estimp. 4 poeme, Rocart 2023) cu ani în urmă. Ele sunt o meditație asupra timpului ca mod caleidoscopic al experienței ce defragmentează și recompune lumea amânându-i, până când?, sfârșitul. Când, la finalul lor, vorbesc de „singura și unica lume”, e vorba de lumea fiecăruia dintre noi în parte, în care cel din trecut, cel din prezent și cel din viitor se despart și se reunesc solipsist într-o clipă de față, singură și unică. Din păcate, acum și aici, cel din viitor pare să fie doar un prieten imaginar al nostru!” – ROMULUS BRÂNCOVEANU

„Romulus Brâncoveanu…foloseşte cu tâlc libertăţile suprarealismului încercând nu o restituire a dicteului, cât o reconsiderare a funcţiilor lui; poetul are multă imaginaţie, ştie să sugereze prin asociaţiuni lexicale şocante, are un debit de avalanşă şi cultul subtextului; textele lui fiind foarte lungi şi semnificative doar în integralitate nu am spaţiul necesar al unei ilustrări, deşi ar merita .” – LAURENŢIU ULICI
„Romulus Brâncoveanu [este] remarcabil prin imageria uşor grotească, prin modalitatea de amplificare în plan poetic a ritualului domestic, a unei mişcări viclene ce asociază elemente din paradigme din cele mai incongruente.” – CRISTIAN MORARU

ECAP11: 11TH EUROPEAN CONGRESS OF ANALYTIC PHILOSOPHY – Viena, 21 – 25 August 2023

de | aug. 28, 2023 | Actualitate, Anunturi, Conferences, Conferinte

În perioada 21-25 august 2023 s-a desfășurat la Viena al XI-lea Congres European de Filosofie Analitică, organizat de Universitatea Central Europeană în colaborare cu Universitatea din Viena. Facultatea de Filosofie a fost reprezentată de colegii noștri, conf. univ. dr. Dana Jalobeanu și prof. univ. dr. Constantin Stoenescu. De asemenea, au mai prezentat comunicări foști studenți ai facultății noastre care acum sunt cadre didactice sau cercetători la alte universități din țară sau din străinătate, o dovadă a valorii Școlii filosofice de la București. Îi menționăm pe Camil Golub (Rutgers University-Newark), Lavinia Marin (TU Delft), Radu Uszkai (Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București / Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București), Mihail-Valentin Cernea (Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București / Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București), Constantin C. Brîncuș (ICUB Universitatea din București/Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române), Richard David-Rus ( Institutul de Antropologie “Francisc J. Rainer” al Academiei Române).

Acad. Mircea Dumitru și Prof. univ. dr. Viorel Vizureanu vor participa la Ziua Limbii Române, sărbătorită împreună de Academia Română şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei, la Bucureşti şi la Chişinău

de | aug. 24, 2023 | Actualitate, Anunturi, Conferences, Conferinte, Interacțiune cu societatea, mass-media

31 august 2023, ora 11.00, București, Chișinău

Aula Academiei Române, Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei

Format mixt, Link la platforma ZOOM: https://us02web.zoom.us/j/82319016075?pwd=b1ZKS2oxV1ovY3I0ekpjc3I0R3d1UT09

(Meeting ID: 823 1901 6075;  Passcode: 310823)

Colegii noștri, Acad. Mircea Dumitru și Prof. univ. dr. Viorel Vizureanu, vor participa la Ziua Limbii Române, sărbătorită împreună de Academia Română şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei, la Bucureşti şi la Chişinău.

Deschiderea ședinței:

  • Acad. Ioan-Aurel POP, președinte al Academiei Române;
  • Acad. Ion TIGHINEANU, președinte a.i. al Academiei de Științe a Moldovei

Comunicări:

  • Acad. Ioan-Aurel POP, președinte al Academiei Române: „Limba română veche în viziunea lui Eugen Coșeriu”
  • Acad. Mircea DUMITRU, vicepreședinte al Academiei Române: „Elogiu limbii române. La începuturile vocabularului filosofic; câteva remarci cu privire la experiența eminesciană a lecturilor kantiene”
  • Acad. Mihai CIMPOI, președinte al Consiliului Consultativ al Academicienilor, AȘM: Limba Română – „Casa Ființei Noastre”
  • Acad. Gheorghe GHIDIRIM, AȘM: „Limba română – limba noastră a tuturor”
  • Acad. Gheorghe CHIVU, președinte al Secției de Filologie a Academiei Române: „Vitalitatea limbii române”
  • M.c. al AȘM, membru de onoare al Academiei Române Valeriu MATEI, director al Editurii Academiei Române: „Bătălia pentru legalizarea limbii române și alfabetului latin”
  • Prof. dr., m.c. al Academiei Române Rodica ZAFIU: „Limba română în contextul globalizării”
  • Prof. dr. Viorel VIZUREANU, decanul Facultății de Filosofie a Universității din București, directorul Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române: „Valențele culturale ale limbii române în activitatea Sf. Antim Ivireanul”
  • Prof. dr. Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU: „Este limba română o limbă sui-generis? Considerații istorice și comunicative”

Deschiderea Congresului Mondial al Eminescologilor (ediția a XII-a)

„Eminescu, homo sapiens”

Cuvânt de deschidere: acad. Mihai CIMPOI

Mesaj de salut: Maria GRAPINI, Europarlamentar

Evocare: „Acad. Eugen Simion-90”:

Acad. Mircea MARTIN: „Eugen Simion, un om providențial pentru cultura română”

M.c. al AȘM Ion HADÂRCĂ: „Eugen Simion – sfidarea contingentului”

Ioan PAVĂL, primarul comunei Dumbrăveni: „Eugen Simion – prieten, îndrumător cultural, profesor”

Lansarea cărților: Mihai Cimpoi – Eugen Simion, om al întregului cultural; Eugen Simion  – Texte despre Basarabia

Programul pentru ziua de 01.09.2023 poate fi accesat aici.

Evenimentul va fi transmis live stream de Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale la link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=0avA-ojBNoY și de Privesc.eu la link-ul: https://www.privesc.eu/Arhiva/103515/Sedinta-festiva-comuna-a-Academiei-Romane-si-Academiei-de-Stiinte-a-Moldovei-dedicate-sarbatorii-nationale–Limba-Romana–si-deschiderii-Congresului-M

Sursă: https://www.asm.md/sedinta-festiva-comuna-academiei-romane-si-academiei-de-stiinte-moldovei-dedicate-sarbatorii 

The International Conference – The Future of UNESCO Chapters: Culture, Education and Sustainable Development. The first edition: Culture as a Global Public Good

de | aug. 10, 2023 | Actualitate, Anunturi, Avizier studenti, Conferences, Conferinte, UNESCO Chaire

The UNESCO Chair in Interculturality, Good Governance and Sustainable Development of the Faculty of Philosophy of the University of Bucharest is pleased to announce the call for papers for the first edition of theInternational Conference The Future of UNESCO Chapters: Culture, Education and Sustainable Development: “Culture as a Global Public Good”.

 

Context

This event aims to bring together professors and researchers affiliated to UNESCO Chairs across Europe, in order to assess the capacities of the human capital involved by the UNESCO networks to support the 2030 Agenda for Sustainable Development, in the field of culture and education.

According to UNESCO, “the relationship between culture and sustainable development has been the subject of discussions over three decades, culminating in four  United Nations  General  Assembly resolutions on the topic that confirm culture’s role as being both an enabler and a driver of sustainable  development,  and  that  call  for  the  mainstreaming  of  culture  in  the  international development agenda.”[1]

UNESCO, being the specialized UN agency for culture, has the crucial responsibility to monitor the relationship between culture and sustainable development, but also to contribute to the realization of proposals for public policies that can support such synergy. Although UNESCO exercises this role through its policy and normative work at the global level, including its efforts to promote the role of culture in the implementation of the recently adopted 2030 Agenda for Sustainable Development and by supporting programs and projects at national level, it is time that representatives of UNESCO educational sectors get involved in the evaluation of the standards invested in the sustainable development of culture and education.

The scope of this conference is to provide insights into the relevance, effectiveness and coherence of UNESCO’s academic communities engaged to support the policies and priorities of sustainable development. Since it is a conference organized by the UNESCO Chair of the Faculty of Philosophy of the University of Bucharest, the organizers, together with their partners, given their professional expertise, are ready to respond to UNESCO’s call to evaluate the connections between “creativity, innovation, critical thinking, resilience and empathy”[2] invested in building the society of the future, in a post-pandemic society, focused on the digitization of cultural capital and the stimulation of intercultural education. The conference aims to investigate the ways in which cultural heritage and cultural-creative industries can be integrated into a range of cross-cultural educational approaches for training young people in an equitable environment.

The urgency of evaluating the synergy between culture and education also emerges from the current geopolitical and social context, in which migration, climate changes and failures of representative and participatory democracies reflect the need to respond to such challenges by educating communities of European citizens, capable of managing these phenomena. Moreover, last year, the Final Declaration of the UNESCO World Conference for Cultural Policies and Sustainable Development, MONDIACULT 2022, was signed, with the aim of affirming culture as a global public good.

Therefore, the conference proposed by the UNESCO chair of the Faculty of Philosophy of the University of Bucharest aims to evaluate the ways in which educational and cultural cooperation between UNESCO chairs can meet the MONDIACULT objectives and the SDG objectives for the Sustainable Development Agenda for 2023.

The objectives of this first edition are:

O1. To test the capacity of the academic environment involved by the UNESCO chairs to support the 2023 Agenda for Sustainable Development and the priority strategies established by the MONDIACULT Declaration for increasing the synergy between culture and education through UNESCO public policies

O2. To assess the coherence and effectiveness of UNESCO`s public policies for culture and development.

O3. To assess the way in which the digitization of cultural heritage and the challenges faced by the creative cultural sectors in a post-pandemic society support the affirmation of culture as a global public good according to the 2022 UNESCO MONDIACULT Declaration.

O4. To develop a network of researchers and teaching staff of UNESCO chairs who can work together for projects supporting the 2023-2030 Agenda for Sustainable Development, in the fields of culture and education.

Contributors are encouraged to submit their papers inspired by one of the following proposed topics:

  • Cultural mediation and negotiations;
  • Culture as a global public good;
  • Educational challenges in teaching cultural heritage;
  • Digitalization of cultural heritage;
  • The role of culture in supporting SDG strategies;
  • Sustainable development at the cross-roads of culture and education;
  • Intercultural communication and intercultural sustainability;
  • Academic response to the list of objectives and priorities developed by UNESCO through the 2022 statement MONDIACULT;
  • Philosophical approaches of cultural sustainability, cultural heritage and culture as a common good.

Deadline and submission

Contributions (including an abstract of 300 words, title and a short professional bio in English) are expected to be submitted no later than the 1st of July 10tth of September 2023, at https://forms.gle/6YwJA3bWiGY7Vq257 Evaluation results will be communicated to participants before July 20 September 13, 2023.

The conference will be held at Bucharest, at the UNESCO Chair in Interculturality, Good Governance and Sustainable Development, on the 2nd of October 2023.

Organizing Committee

  • Prof. PhD. Viorel Vizureau, Dean of the Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Romania
  • PhD. Lecturer Oana Șerban, Executive Director of the Research Center for the History and Circulation of Philosophical Ideas, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Romania
  • PhD. Candidate Lilian Ciachir, Coordinator of the UNESCO Chair, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Romania

Organizing Institutions

  • Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Romania
  • The UNESCO Chair in Interculturality, Good Governance and Sustainable Development, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Bucharest, Romania
  • CCIIF – The Research Center for the History and Circulation of Philosophical Ideas, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Bucharest, Romania

Scientific Committee

  • Prof. PhD. Franz-Lothar Altmann, Associate Professor, UNESCO Chair in Interculturality, Good Governance and Sustainable Development, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Bucharest, Romania
  • Prof. PhD. Alex Frame, University of Burgundy, Dijon, France
  • Prof. PhD. Tobias Goessling, KEDGE Business School, Marseille, France
  • Associate Prof. PhD. Cristian Iftode, Faculty of Philosophy, University of Bucharest, Bucharest, Romania
  • Prof. PhD. Veronique Parissot, Director of the Institute Denis Diderot for Education, Formation and Culture, University of Burgundy, Dijon, France
  • Prof. PhD. Habil. Mugurel Păvălucă, Department of Humanities and Theology, Technical University Dortmund, Dortmund, Germany
  • Prof. PhD. Pia Stalder, Business School Institute for Marketing and Global Management, Bern University of Applied Sciences, Bern, Switzerland
  • Prof. PhD. Thomas Steger, Faculty of Business, Economics, and Management Information Systems, University of Regensburg, Regensburg, Germany
  • Prof. PhD. Thomas Straub, Geneva School of Economics and Management, University of Geneva, Geneva, Switzerland

 

[1] UNESCO’s work on culture and sustainable development: evaluation of a policy theme, IOS/EVS/PI/145 REV.5 (REV.8 in Fre), 2015.

[2] https://www.unesco.org/en/culture-education