Facultatea de Filosofie în parteneriat cu 1001 Arte participă la Noaptea Albă a Galeriilor cu expoziția “glamour as survival”
Evenimentul se desfășoară în perioada 2-4 octombrie, fiind găzduit în paralel în două locații:
📍 Locațiile expoziției:
* Facultatea de Filosofie (Universitatea din București) –Splaiul Independentei 204
* 1001arte – Piata Amzei 5
🎨 Artiști expozanți:
Radu Carp, BenTereZ, Alexandru Ranga, Irina Tănase, Florin Zhu, Ștefan Eșanu, KA, Ana Bănică, Theodor Grigoraș, Daniel Greenhalgh, Mircea Moroianu, Bianca Ioniță, Ana Speu, Mihai Voicu, Antonia Ionescu, Augustin Răzvan Radu, Daniela Vîrlan, Cosmina Dogeanu, Andreea Stanciu, Arsenia Brănescu, Paradis Vehm, Bogdan Mateiaș, Andrei Ștefan, Claudia Mașinistru, Leanne Percival.
glamour as survival
„Ne închipuim artistul în starea contemplativă pură: privind de la fereastră traficul din Bucu‐
rești. E vineri seara și sute de mașini se înghesuie în intersecții. Toți oamenii se grăbesc undeva. La mall, la restaurant, să ia ceva ce lipsește, să nu lipsească ei de undeva unde trebuie să
fie văzuți. Mașinile transportă încărcături esențiale: de obicei lucruri ce este imperios necesar să ajungă cât mai repede la locul lor. Alteori, pe înșiși șoferii ce își duc propriile persoane /marfă supremă cu educația, CV-ul și competențele lor la mezat antreprenorial.
Toate pe datorie. Totul este o investiție care se va amortiza în timp scurt. Succesul îi așteaptă
la masa spre care se grăbesc, unde se vor întâlni cu the right people. Totul este să fie suficient de motivați, să aibă un timing bun în folosirea zâmbetului perfect exersat, prima impresie e esențială, să nu lase niciun gând negativ să spargă armonia pe care o respiră. Niciun eșec nu
îi poate demotiva, pentru că nu există eșecuri. Doar concepte pozitive, only best vibes here. Datoriile cresc, asta se traduce simplu: investiția devine mai importantă, succesul mai covârșitor și aproape instalat. Totul este să zâmbești mai mult. Până nu te mai poți mișca într-o dimineață, când picioarele abia mai ridică carcasa roasă de burn-out și cerșetorul bărbos din fața casei fuge îngrozit de rânjetul impregnat pe fața ta pregătită de succes.
Mașina e a companiei, a băncii, a ANAF-ului, a soacrei, și deja gonește purtând alte conștiințe
monetizate întru succes. Un geniu rău pogorât în ora râde: e drept, ar putea face și ăștia telefoane, electrocasnice, laptopuri mai durabile, dar de ce ar ține mai mult? Nu trebuie decât să urmărească durata ciclului de la pozele dressed for success la „s-a dus să planteze goji
cu îngerii din Giurgiu” de pe profilul de Instagram.
Dar artistul nu știe asta. El e singurul căruia îi plac acești oameni care se neurooptimizează
continuu, care se spală pe dinți la ore fixe pentru a zâmbi către soarele succesului deplin. Și ar
dori și el înțelegerea lor, dragostea lor, dar se retrage sfios aflând că viața e o luptă, orașul e o arenă, lumea de afară se închină la Musk și Bezos înainte de a pleca în cruciade cu metroul, iar empatia e o lașitate din alt secol. Îi întâlnește scurt la vernisajele unde ei vin atrași de pozele glamouroase și le vorbește aiurea despre falsa breaslă artistică. Nimeni nu înțelege de ce simte ceva înălțător, ca și cum supravietuirea chiar merită trăită.”