„Alumni Talks” – eveniment organizat de Philos-Asociația Studenților din Filosofie

Philos – Asociația Studenților din Filosofie organizează un nou eveniment, intitulat „Alumni Talks”, menit să-i ajute pe studenți să-și concretizeze aptitudinile în direcția unui job aflat pe piața muncii. Ce înseamnă acest lucru? În primă etapă, trei absolvenți ai Facultății de Filosofie vor veni și vor vorbi despre succesul lor în carieră, despre cum filosofia le-a devenit un mod de viață și cum au pus în practică tot ce au învățat de-a lungul studenției.

Te-ai gândit vreodată să devii manager cultural, de granturi sau artistic?

Acestea sunt funcțiile pe care le ocupă în prezent Cristian Neagoe, Cristina Văileanu și Ioana Calen.

Te așteptăm marți, 26 februarie, ora 16:30, în Amfiteatrul Mircea Florian pentru a sta la povești cu acești oameni minunați!

Expoziția „Universitatea și universitarii bucureșteni în vremea Marelui Război și a Unirii din 1918” la Facultatea Filosofie

Expoziția „Universitatea și universitarii bucureșteni în vremea Marelui Război și a Unirii din 1918” a fost vernisată pe 12 decembrie anul trecut la Muzeul Universității din București (Palatul Facultății de Drept, B-dul Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46), eveniment ce a avut loc în cadrul Programului Centenar desfășurat de Universitatea din București. Încă de atunci ne-am propus ca ulterior expoziția să fie itinerată în cât mai multe dintre facultățile Universității din București.

Avem deosebita bucurie să vă anunțăm că astăzi începem cu Facultatea de Filosofie.

Expoziția cuprinde un total de 10 panouri, urmărind evoluția instituției, profesorilor și studenților în vremea Primului Război Mondial și a Marii Uniri și a fost realizată de conf. univ. dr. Florentina Nițu și dr. Valentin Maier.

Panourile expoziției sunt completate de o parte digitală. Astfel, fiecare panou are un qr-code corespunzător care face trimitere către site-ul Muzeului, unde se pot vizualiza și alte informații și documente.

Ne-ar bucura dacă ne puteți trimite feedback-ul dumneavoastră privitor la expoziție, la adresa muzeul.universitatii@unibuc.ro

De asemenea, ne-ar plăcea să vă alăturați comunității noastre în creștere și pe Facebook – Muzeul Universității din București!

Vă invităm cu drag să vizitați expoziția!

 

Sursa: Muzeul Universității din București

Burse semestrul II, a.u. 2018-2019

Burse semestrul II, a.u. 2018-2019Burse socialeProces verbal Comisie acordare burse - semestrul II, a.u. 2018-2019Burse a.u. 2018-2019 - completare sem II

STUDENŢII CARE VOR BENEFICIA DE ORICE TIP DE BURSĂ TREBUIE SĂ ANEXEZE EXTRASUL DE CONT DE LA BANCA UNDE AU CARD SAU SĂ OPTEZE PENTRU RIDICAREA BURSEI DE LA CASIERIA UNIVERSITĂȚII

BANII  NU SE VOR DA ÎN NUMERAR LA FACULTATE

STUDENȚII PE LOCURILE CU TAXĂ TREBUIE SĂ DEPUNĂ ADEVERINȚĂ DE LA PRIMA FACULTATATE, DIN CARE  SĂ REIASĂ DACĂ BENEFICIAT SAU BENEFICIAZĂ DE ORICE TIP DE BURSĂ ȘI PERIOADA DE ACORDARE

Studenţii care solicită burse sociale trebuie să prezinte până la data de 25 februarie a.c., ora 10,00 adeverinţe din care să rezulte veniturile nete lunare pe ultimile trei luni (noiembrie, decembrie 2018, ianuarie 2019).

Dosarul de solicitare a burselor sociale trebuie să  cuprindă:

  1. Salarii nete totaleAdeverinţe salariale pe ultimele 3 luni (noiembrie, decembrie 2018, ianuarie 2019) de la locul de muncă al părinţilor  (dacă părinţii sunt salariaţi)
  2. Copie buletin
  3. PensiiCupoane de pensie pe ultimele 3 luni (noiembrie, decembrie 2018, ianuarie 2019) (dacă părinţii sunt pensionari)
  4. Alocaţii de stat pentru copii (fraţi/surori)adeverinţe de la şcoală, liceu sau facultate, după caz. Dacă fraţii/surorile sunt bursieri, sunt necesare adeverinţe în care se specifică tipul şi cuantumul bursei.
  5. Alte ajutoare de stat adeverinţe de şomaj pe ultimele 3 luni (noiembrie, decembrie 2018, ianuarie 2019) (dacă este cazul)
  6. Certificate de naştere şi adeverinţe  de la fraţi /surori (până la 18 ani) aflaţi în îngrijirea părinţilor.
  7. Certificat fiscal (de la Administraţia Financiară) din care să rezulte dacă realizează sau nu venituri din închiriere spaţii proprii sau din activităţi comerciale.
  8. Certificat de la Primărie din care să rezulte dacă realizează sau nu venituri din agricultură.
  9. Alte venituri (dacă este cazul).
  10. Declaraţie notarială a solicitantului și a altor membri ai familiei din care să rezulte că nu realizează niciun fel de venit.  
  11. Studenţii orfani de unul sau ambii părinţi, cei proveniţi din casele de copii sau plasament familial care nu realizează venituri în acest caz, cererile vor fi însoţite de acte doveditoare. (certificate de deces ale părinţilor, adeverinţe de plasament familial etc).
  12. Studenţii bolnavi de tbc care se află în evidenţa unităţilor medicale, cei care suferă de diabet, boli maligne, sindromuri de malabsorbţie grave, insuficienţă renală cronică, astm bronşic, epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, glaucom, miopie gravă, boli imunologice, cei infestaţi cu hiv sau bolnavi de  sida, spondilită anchilozantă sau reumatism articular în baza certificatului medical eliberat de un medic specialist, vizat  de medicul de familie al studentului. In certificatul medical se va menționa în mod obligatoriu încadrarea diagnosticului în categoriile de boli .
  13. Cerere tip (se va ridica de la secretariat).

Notă:

  • Valoarea salariului minim brut pe economie este de 1900 lei pentru lunile noiembrie, decembrie 2018;
  • Valoarea salariului minim brut pe economie este de 2080 lei pentru luna ianuarie 2019

Cursuri de limba arabă organizate de Institutul de Studii Sud-Est Europene

Institutul de Studii Sud-Est Europene organizează începând de vineri 15 martie a.c. cursuri de limba  arabă, predate de dna. Ioana Feodorov, CS I, Doctor abilitat în Filologie arabă. Cursurile, cu durata de 2 ore, vor avea loc o dată pe săptămână la sediul Institutului de Studii Sud-Est Europene din Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13, corp B, et. 4, sect. 5, în ziua și la ora care urmează să fie stabilite de comun acord între profesor și cursanți. Cursul are ca scop achiziția de către studenți a abilităților de citire și scriere a limbii arabe clasice și a variantei specifice literaturii arabe creștine, în vederea accesului direct la manuscrisele arabe medievale. El se adresează cercetătorilor din domeniile umaniste (filologie, teologie, istorie, arte), colegi din Institutul nostru și din alte Institute ale Academiei, precum și doctoranzilor, masteranzilor și studenților din Facultățile Universității București. Locurile sunt limitate. Cei interesați sunt rugați să comunice acest lucru înainte de 11 martie, printr-un email trimis la adresa Institutului (issee@acadsudest.ro) și dnei. Feodorov, la adresa: ioanafeodorov85@gmail.com, precizând motivația interesului lor pentru limba arabă.

Înscrierile se vor face la prima întâlnire.

Doc.Eu Apel la contribuții nr. 4

Închisoarea: fenomen istoric, sociologic și psihologic

De la exilarea lui Ovidiu la Tomis și până la teroarea din temnițele comuniste, privarea de libertate a fost practicată sub diverse forme și aplicată atât pentru delicte penale sau de drept comun, cât și pentru opiniile politice. Dacă în Antichitate împărații cu vaste colonii preferau să își exileze opozanții în teritoriile locuite de barbari, pedepsindu-i prin suprimarea privilegiilor, în Evul Mediu se practică pedeapsa capitală. Pușcăriile nu au scop punitiv, ci sunt un loc de tranzit sau un adăpost temporar pentru cerșetori sau bolnavi psihic. Închisoarea, în accepțiunea de astăzi, este o invenție a secolului al XIX-lea și are drept model metodele de supraveghere și de pedepsire folosite în armată, în școli sau în mănăstiri. După sute de ani în care s-a practicat tortura ca metodă de constrângere pentru a smulge mărturisiri, secolul al XIX-lea, cel puțin în teorie, abolește supliciile și reformează sistemul penitenciar prin ideea reeducării deținuților. Conform lui Michel Foucault, schimbarea de paradigmă intervine ca urmare a faptului că legiuitorul conștientizează că, în unele cazuri, infracțiunile sunt provocate de dereglaje psihice. Evident, multă vreme corijarea comportamentului rămâne un deziderat, temnițele fiind doar niște locuri insalubre, unde indivizii suferă de foame, de frig sau capătă diverse boli. Pentru omul obișnuit, pușcăria este un loc al ororilor și al degradării morale.

Pe măsură ce societatea capitalistă începe să aplice pedepse pentru delicte ce țin de opinii, de morală sau pentru acte de corupție, în închisori ajung și elite financiare, politice sau culturale, iar statutul condamnatului se schimbă. Acesta nu mai este stigmatizat, deseori este chiar privilegiat: un regim alimentar mai bun, gardieni mai puțin vigilenți, dreptul de a fi vizitat de familie, dreptul de a citi sau de a purta haine civile. Tendința se menține până în perioada interbelică, atunci când o seamă de industriași, bancheri, spioni sau ilegaliști comuniști sunt condamnați și se bucură de clemența pușcăriei „burgheze”. Spioni ca G. G. de Chastelain sau Ivor Porter, militanți comuniști precum Gheorghiu Dej își continuă activitatea politică din temniță până la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, cu complicitatea autorităților. După ascensiunea nazismului, apare conceptul de lagăr de concentrare, construit după modelul experimentului spaniol din Cuba. Un loc al terorii și al morții, care se va perpetua în Europa de Est și după încheierea păcii. Ilegaliștii comuniști, care și-au făcut stagiul în închisoarea „burgheză” și au ajuns la putere prin sprijinul Armatei Roșii, organizează societatea după modelul penitenciarului. Dușmanii de clasă sunt urmăriți, li se înscenează procese, sunt hărțuiți și drogați în timpul anchetelor până când cei mai slabi cedează torturii și semnează declarațiile dictate de anchetatori. Oamenii liberi trăiesc cu spaima închisorii sau a denunțurilor, sunt epuizați de norma de lucru din uzine, copleșiți de activitățile propagandistice ale partidului sau de imixtiunea acestuia în viața intimă a familiei.

În Uniunea Sovietică se dezvoltă un întreg sistem concentraționar, prin lagăre sau prin deportări. Stalin, care a studiat metodele lui Hitler, inovează în acest domeniu: scopul nu mai este uciderea imediată a individului, ci folosirea lui ca forță de muncă în mine, în colhozuri sau în uzine pentru construirea noii societăți.

Numărul 4 al revistei Doc.Eu își propune să reflecteze asupra conceptului de închisoare, privit ca fenomen istoric, sociologic și psihologic, prin următoarele axe de reflecție:

Literatură și artă – Tema închisorii nu este abordată doar în domeniul ficțiunii, ci și în așa-numita paraliteratură sau literatură de graniță (biografii, memorialistică), unde deținuții politici își povestesc experiențele carcerale. Spre deosebire de documentele oficiale, biografiile și memorialistica îi permit cititorului să pătrundă în intimitatea deținuților, să le înțeleagă angoasele și slăbiciunile atunci când cedează sub presiunea torturii sau să admire rezistența în fața reeducării. O altă direcție de cercetare ar putea fi reeducarea prin artă sau studiul activităților desfășurate în Secțiile Culturale și Educative, deschise în cadrul lagărelor.

Istorie – Până la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, sistemul penitenciar este mai relaxat, mai puțin vigilent, ceea ce permite deținuților să comită ilegalități (acte de spionaj, activități politice) chiar sub ochii autorităților. După instaurarea regimurilor totalitare și apariția lagărului, viața prizonierilor este organizată și supravegheată cu strictețe: naziștii formează comandouri pentru trierea, gazarea și arderea evreilor. Sovieticii își deportează dușmanii de clasă, foștii soldați sau funcționarii ineficienți ai NKVD-ului în vasta rețea a Gulagului, unde viața se desfășoară conform ritualurilor comuniste. Zekului i se cere să lucreze în mine sau colhozuri pentru a contribui la construirea societății comuniste, iar supraviețuirea lui depinde de abilitatea de a se strecura printre ochiurile rețelei formate din deținuți de drept comun, informatori, gardieni, aparat administrativ. De multe ori, informatorii și gardienii sunt învestiți cu puteri discreționare chiar de oficialități. Posibile direcții de cercetare: anchetele, tortura, rețeaua de informatori, viața în comun, deportarea etc.

Lingvistică – De îndată ce individul este condamnat sau deportat, acesta pătrunde

într-un sistem cu reguli proprii și trebuie să învețe argoul deținuților și al gardienilor sau limbajul propagandei oficiale, utilizate pentru cosmetizarea realității. Cercetătorii pot opta pentru analiza: argoului închisorilor, a memorialisticii sau a documentelor oficiale.

 Psihologie și medicină – Justiția feudală și regimurile totalitare se bazează pe tortură și pe eficiența călăilor, care  își adaptează metodele în funcție de profilul psihologic al victimei: dacă omul orânduirii feudale nu rezistă chinurilor fizice și sfârșește prin a mărturisi crime reale sau imaginare, în lagărele naziste tortura se practică mai mult la nivel psihic. Evreilor li se întreține iluzia supraviețuirii până în pragul camerelor de gazare. În sistemul imaginat de Stalin, gardienii se bucură de o mare libertate, ceea ce îi transformă în adevărați torționari. Prezenta axă își propune să studieze relația

victimă-călău care i-a fascinat pe cercetători și a generat experimente de tipul Standford, metodele de tortură sau fenomenul reeducării.

Doctoranzii, cercetătorii și profesorii sunt invitați să facă propuneri folosind formularul de mai jos:

http://doc-eu.com/apel-la-contributii/#1546067106607-4570ae73-de1d

Articolele în română, engleză sau franceză, redactate conform normelor revistei, vor fi expediate pe adresele de email doc.eu2018@gmail.com, articole@doc-eu.com până pe data de 10/06/2019.

 

Articolele în limbi străine (engleză, franceză) vor fi trimise pe următoarele adrese: doc.eu2018@gmail.com, articles@doc-eu.com. Data limită 10/06/2019.

Website: www.doc-eu.com

N.B. Articolele neredactate conform normelor revistei vor fi respinse automat!

 

Bibliografie orientativă:

APPLEBAUM, Anne (2003), Goulag. Une histoire, Paris, Gallimard.

BOROWSKI, Tadeusz (2015), Le monde de pierre, Paris, Libella.

CONSTANTE, Lena (2013), Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România, București, Humanitas.

CORBIN, Alain (coord.) (2009), Istoria corpului, vol. III, pp. 376-401, București, Art.

CZAPSKI, Joseph (1978), Terre inhumaine, Paris, L’Age d’Homme.

FOUCAULT, Michel (1975), Surveiller et punir, Paris, Gallimard.

IERUNCA, Virgil (2013), Fenomenul Pitești, București, Humanitas.

PANDREA, Petre (2011), Memoriile mandarinului valah, București, Vremea.

PORTER, Ivor (1991), Operațiunea autonomous în România în vreme de război, București, Humanitas.

STEINER, Jean-François (1994), Treblinka. La révolte d’un camp d’extermination, Paris, Ed. Fayard.

TOMAZIU, George (1995), Jurnalul unui figurant, București, Editura Univers.

ANTON, Fabian; CARAMAN, Marius, Torționarul Franz Țandără,

[https://www.youtube.com/watch?v=uD1yU9JCq2M]- consultat la data de [25/01/2019].

MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford: sommes-nous tous des bourreaux en puissance?  [https://www.franceculture.fr/emissions/la-methode-scientifique/la-methode-scientifique-du-jeudi-03-mai-2018] – consultat la data de [25/01/2019].

 

 

 

 

 

 

NORME DE REDACTARE

Indicații pentru autori: Articolele trimise spre publicare trebuie să fie originale, nepublicate parțial sau integral în altă revistă cu caracter științific, în format tipărit sau online. Întreaga responsabilitate asupra originalității lucrării revine autorului.

Evaluarea articolelor se va face conform unei grile stabilite de recenzori.

Articolele primite după data limită nu vor fi luate în calcul pentru numărul în curs de publicare. Termenul pentru confirmarea de primire este de 10 zile lucrătoare.

Toate corecturile cerute de recenzori vor fi evidențiate prin culoarea roșie.

În cazul în care cercetătorul refuză să facă modificările cerute de recenzori, articolul nu va fi acceptat spre publicare. Regula se aplică atât colaboratorilor externi, cât și membrilor comitetului de redacție.

Comanda revistei se face contra cost, iar autorii au obligația de a cumpăra revista.

Informații generale:

  1. Se acceptă lucrări în limbile Română, Engleză și Franceză.
  2. Revista se adresează în special stundenților și doctoranzilor, însă sunt acceptate și articole ale profesorilor sau ale cercetătorilor.
  3. Articolele nu vor fi mai lungi de 5 pagini (spațiere la 1 rând), inclusiv bibliografia.
  4. Articolele în format Word, compatibil docx, vor fi expediate pe adresele articole@doc-eu.com, eu2018@gmail.com. Fișierul va fi denumit după cum urmează: NUME.Prenume.Titlu.
  5. Rezumatele vor fi așezate doar la ÎNCEPUTUL articolului.
  6. Afilierea instituțională a autorului, funcția ocupată și adresa de email vor fi trecute în prima notă de subsol. Revista își rezervă dreptul de a suprima prezentările biografice prea lungi sau redundanțele, fără a cere acordul autorului. Prin trimiterea articolului, autorul acceptă condițiile impuse de revistă.

Norme de redactare:

  1. Titluri:

 

  1. Titlul articolului, fără majuscule, va fi aliniat la dreapta și va fi urmat Prenume NUME (Ionel POPESCU).
  2. Afilierea instituțională (universitatea, facultate, departament și oraș), precum și adresa de email, vor fi date ca notă de subsol.
  3. Font titlu: Cambria, 14.
  4. Font subtitlu: Cambria, 12.
  5. Subtitlurile nu vor fi numerotare.
  6. Articolele vor fi însoțite de un rezumat în limba engleză sau franceză de maxim 10 rânduri.

 

  1. Text:

 

  1. Paginile nu vor fi numerotate.
  2. Font: Cambria, 12.
  3. Spațiere: 1.
  4. Aliniere: Justify
  5. Versurile vor fi aliniate stânga și centrat, după cum urmează:

Lu nasiddu paria cira chi adduma;

La vucca, si la guardi, tu nni spinni;

Li masciddi cchiù ghianchi di la scuma;

  1. Dacă versurile sunt într-o limbă străină, alta decât engleza sau franceza, în mod obligatoriu vor fi traduse într-o notă de subsol.
  2. Recomandăm evitarea oricărui tip de evidențiere a cuvintelor sau a conceptelor vehiculate în texte (italice, bold etc.).

 

  • Imagini:

Numărul maxim de imagini per articol este de 3. Pentru imaginile supuse drepturilor de autor, articolul trebuie să fie însoțit și de dovada plății (pe numele revistei și al editurii, pentru 50 de exemplare), precum și de contractul încheiat de autorul articolul cu instituția de la care se preia fotografia. Dimensiunea pentru imagini: 600×400 px/ 400×600 px.

Imaginile vor fi trimise separat, în format JPEG (denumite NUME.prenume.foto1, NUME.prenume.foto2 etc.). În text va fi marcat locul unde trebuie inserată fotografia, după cum urmează: Foto1, Foto 2 etc.     Legendele foto vor apărea în text, sub Foto 1, Foto2.

  1. Note:

 

  1. Notele vor fi date la finalul citatului după modelul (Blecher, 1970: 7) și nu în subsolul paginii. În subsol, se vor reda doar comentarii ale autorului sau orice altă informație ce are relevanță pentru articol. Font pentru note de subsol: Cambria- 10.
  2. Citatele mai mari de 3 rânduri vor fi trecute într-un paragraf distinct, font 10, aliniere la 1 cm, fără ghilimele, cu italice.
  3. Citatele ce nu depășesc 3 rânduri vor fi date în text și vor fi marcate prin ghilimele „…”.
  4. Orice observație privitoare la citate va fi marcată prin paranteze pătrate [ ].
  5. În cazul în care se lucrează pe manuscrise, orice completare/propunere de descifrare sau lipsă în manuscris va fi marcată prin […], [propunere lecțiune/explicații].
  6. Titlurile de cărți sau de lucrări științifice vor fi scrise în italice.
  7. Doar autorii și lucrările din note se vor regăsi în bibliografie.
  8. Dacă citatea este indirectă, ea va fi precedată de apud.
  9. Pentru articolele în limbă străină se vor adopta normele de redactare specifice limbii române, fără spațiere înainte de semnele duble (: ; ! ?). De asemenea, se vor folosi ghilimele limbii române: „Arhiva digitalizată funcționează de ani buni în țări ca Franța…”

Bibliografie :

  1. Numele și prenumele autorului vor fi date complet (PETRESCU, Camil), exceptând cazul când autorul însuși își prescurtează prenumele.
  2. Font : Times New Roman, 10, hanging.
  3. Pentru cărți: CASSIAN, Nina (1972), Lotopoeme, București, Albatros.
  4. Pentru antologii :

se trece numele coordonatorului urmat de an, titlu etc.

GRUNBERG, Laura (coord.) (2010), Introducere în sociologia corpului, Iași, Polirom.

  1. Pentru ziare/reviste:

CESEREANU, Ruxandra (2009), „O aniversare întârziată:  M. Blecher. Corps, os, piele, sânge”, în Steaua 12, pp. 7-9.

  1. Surse web:

Bibliografia web este acceptată DOAR pentru interviuri, documente din arhive, imagini sau cărți (nepublicate în format letric). Trimiterea se va face sub forma :

NUME, Prenume, an, Titlul [online], accesat la data de [data].

Ex: MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford : sommes-nous tous des bourreaux en puissance ? [https://www.franceculture.fr/emissions/la-methode-scientifique/la-methode-scientifique-du-jeudi-03-mai-2018] – consultat la data de [25/01/2019].