Dincolo de Nietzsche? Perspective post-metafizice asupra gândirii sale

de lavi | mart. 10, 2014 | Call for papers

A P E L L A C O N T R I B U Ţ I I

Dincolo de Nietzsche?
Perspective post-metafizice asupra gândirii sale

Cititorii lui Nietzsche tind să se grupeze, de regulă, în două tabere opuse: nietzscheeni sau anti-nietzscheeni. Întrebarea din titlu, cea de la care încercăm să pornim o discuţie pertinentă, nu are însă în vedere această împărţire, devenită deja un stereotip.
Ne întrebăm: din ce motiv solicită gândirea lui Nietzsche o astfel de poziţionare radicală faţă de ea însăşi? Nu cumva acest filozof confruntă filozofia tradiţională cu o situaţie extremă, şi anume cea a capătului şi sfârşitului său? Nu cumva odată cu el ceva de felul unui „post-” începe să-şi facă simţită prezenţa?
Astfel, pentru Heidegger (la a cărui interpretare s-au raportat apoi toate celelalte), Nietzsche este gânditorul împlinirii acelei tendinţe generale a metafizicii prin care subiectivitatea este pusă ca temei al întregii fiinţări. Subiectivitatea se împlineşte în ceea ce Nietzsche a numit „voinţa de putere”. Fiind cel care duce la capăt tendința cea mai intimă a metafizicii, Nietzsche este totodată acela cu care discursul metafizic se încheie, epuizându-şi posibilităţile. După Heidegger, gândirea lui Nietzsche încarnează astfel metafizica în împlinirea (încheierea) ei, devenind totodată cea prin care depășirea discursului metafizic nu este doar o posibilitate, ci chiar o necesitate. În raport cu această situare în cadrul filozofiei occidentale, Nietzsche este reperul unui „dincolo” şi al unui „dincoace” al metafizicii în genere.
Pe de altă parte, filozofi precum G. Bataille, E. Fink, E . Levinas, M. Merleau-Ponty, G. Deleuze, M. Foucault, J. Derrida, R. Rorty, G. Vattimo sau J.-L. Marion apelează la Nietzsche dintr-o perspectivă în unele privinţe opusă lui Heidegger, neîmpărtăşind tendinţa acestuia de a recupera un sens al fiinţei şi de a regăsi un sens originar al logos-ului. Altfel spus, ei înţeleg acest concept într-un mod diferit de Heidegger, punând accent pe ideea multiplicităţii voinţelor de putere, aspect în virtutea căruia voinţa de putere este doar o configuraţie cu o stabilitate relativă a unor forţe diverse. În baza unei astfel de observaţii, voinţa de putere nu ar putea fi concepută ca un principiu metafizic, aşa cum o considera Heidegger.
Din orice unghi am privi însă temele lui Nietzsche – raportul dintre cunoaştere şi putere, joc şi devenire , alături de concepte precum voinţa de putere, „ştiinţa veselă”, depăşirea esenţei şi a totalităţii, derealizarea, distrugerea idolilor, interpretarea, perspectivismul –, ele rămân fundamentale pentru însăşi definirea discursului post-modern , dovedindu-se hotărâtoare pentru multe din orientările filozofice ale secolului XX: hermeneutica şi neopragmatismul, poststructuralismul şi deconstructivismul, „gândirea slabă” etc.Pe de altă parte, filozofi precum E . Levinas, J. Derrida, J.-L. Marion, E. Fink, G. Deleuze, M. Foucault, M. Merleau-Ponty, R. Rorty dar și G. Bataille sau G. Vattimo apelează la Nietzsche dintr-o perspectivă uneori de-a dreptul opusă lui Heidegger, neîmpărtăşind tendinţa acestuia de a recupera un sens al fiinţei şi de a regăsi un sens originar al logos-ului. Pentru aceştia, raportul nietzschean dintre cunoaştere şi putere, joc şi devenire , „ştiinţa veselă”, depăşirea esenţei şi a totalităţii, derealizarea, distrugerea idolilor, interpretarea, perspectivismul etc. sunt teme mai atrăgătoare decât voinţa de putere înţeleasă în stil heideggerian . Din orice unghi am privi însă temele lui Nietzsche, ele rămân fundamentale pentru însăşi definirea discursului post-modern .
Întrebarea din titlu, „Dincolo de Nietzsche?”, vizează atât felul în care înţelegem relaţia lui Nietzsche cu metafizica tradiţională şi încercarea sa de a o depăşi, cât şi modul în care ne situăm, noi înşine faţă de gândirea lui şi faţă de această depăşire. Ce înseamnă aşadar „a depăşi”? Este oare vorba de un proces încheiat de Nietzsche, sau de un mod de a filozofa caracteristic „post-modernismului” sau chiar majorităţii curentelor filozofiei continentale ale secolului XX? Dacă aşa par să stea lucrurile, cum se lasă atunci identificat acel ceva către care are loc depăşirea? Ce relevanţă filozofică capătă prefixul „post-”?
Aceste câteva întrebări doresc să provoace o discuţie în jurul gândirii lui Nietzsche şi a importanţei sale filozofice. Îi invităm pe toţi cei interesaţi să-şi aleagă liber modalitatea de abordare, fie pornind de la conceptele clasice ale filozofiei sale, fie pornind de la interpretările moderne şi contemporane ale acesteia.
În peisajul traducerilor româneşti din opera lui Nietzsche există actualmente două proiecte de traducere majore: seria de autor Friedrich Nietzsche de la editura Humanitas şi ediţia de opere complete realizată de traducătorul şi filologul Simion Dănilă după binecunoscuta ediţie Colli-Montinari la editura Hestia din Timişoara. În calitate de invitat special al acestui colocviu, domnul Simion Dănilă va vorbi despre experiența sa ca traducător al operei lui Nietzsche de pe pozițiile unui filolog.
Colocviul de faţă se adresează cu precădere tinerilor cercetători (masteranzi, doctoranzi etc.), dar totodată se doreşte a fi un prilej de a-i pune în contact pe aceştia cu cercetătorii care au deja experienţă în domeniu.
Timpul alocat fiecărei conferinţe va fi de 30 minute, alte 15 minute fiind rezervate dezbaterilor.
Cei care doresc să participe sunt rugaţi să trimită până la data de 30 aprilie 2014 un rezumat de aproximativ 300 de cuvinte la adresa: colocviunietzsche2014@gmail.com, cu menţiunea „Colocviu Nietzsche 2014” în titlu, programul final al colocviului urmând să fie anunţat pe 7 mai 2014.
Colocviul se va desfășura în perioada 22-23 mai 2014 la Facultatea de Filosofie a Universității din București.
Organizatori: Centrul de Studii Fenomenologice (Universitatea din Bucureşti) & Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie practică (Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi).
Persoane de contact: Dr. Cristian Mladin (porfyrus@yahoo.de), Iulian Apostolescu M.A. (iulian.apostolescu@phenomenology.ro).

APEL-Nietzsche