Umorul s-a dovedit de-a lungul timpului o armă eficientă împotriva tiraniei, iar satira este în continuare folosită pentru a sancționa abuzurile politice. Pentru că sârnește o atitudine viscerală, umorul a fost văzut ca mijlocul ideal pentru a transmite, către mase mari de oameni, un mesaj politic onest. Totuși, umorul are un caracter mai degrabă dual, deoarece la el se poate apela pentru a susține și cauze progresiste, și cauze conservatoare. Prezentarea de față își propune să exploreze limitele morale ale umorului, arătând în ce fel satira acționează în direcția limitării libertăților individuale.

Mai întâi prezint pe scurt cele mai importante teorii care explică originea umorului și mecanismele pe care el se bazează. Am în vedere aici teoria incongruității, teoria superiorității și teoria jocului. Mă voi concentra însă asupra explicației expuse de către Dennett, Hurley și Adams în lucrarea Inside Jokes. Using Humor to Reverse-Engineer the Mind (2011), potrivit căreia umorul are o funcție epistemologică și reprezintă un mecanism selectat pentru utilitatea lui în eliminarea erorilor dintr-un spațiu mental. Potrivit autorilor, veselia este recompensa pe care oamenii o primesc atunci când identifică brusc o greșeală în sistemul lor de credințe.

Plecând de la explicațiile amintite, analizez două perspective cu privire la ascensiunea liberalismului, oferite de Hayek și Rorty. Arăt, în acest context, în ce fel umorul poate acționa împotriva libertăților individuale. Argumentez, de asemenea, că umorul funcționează diferit într-o societate liberală decât într-o dictatură și arăt în ce fel tirania reprezintă ținta cea mai ușoară pentru satiră.

– See more at: http://www.ccea.ro/dezbaterile-de-joi-seara-limitele-morale-ale-umorului/#sthash.f2mqPLD0.dpuf