Poziţia Facultăţii de Filosofie faţă de acuzaţiile aduse profesorului dr. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti

de lavi | iul. 10, 2012 | Anunturi, mass-media

„În legătură cu afirmaţiile apărute în presă cu privire la moralitatea profesională a colegului nostru, profesorul Mircea Dumitru, căruia i se impută că ar fi ar fi semnat, alături de Mircea Flonta, traducerea Cercetărilor filosofice de Wittgenstein,  fără a contribui efectiv la aceasta şi fără a cunoaşte limba germană, doresc să fac precizările de mai jos.

Pentru cei familiarizaţi cât de cât cu practicile traducerii, a celei filosofice în particular, asemenea acuzaţii sunt lipsite de sens. În ultimele decenii, traducerile în domeniul filosofiei sunt cel mai adesea o operă colectivă, la realizarea căreia fiecare dintre membrii unei  echipe contribuie cu expertiza sa bine definită. Lucrul în echipă şi colaborarea cu alţi specialişti din afara acesteia reprezintă o condiţie pentru realizarea unei traduceri de calitate  şi nicidecum premisa unei imposturi. Cu atât mai puţin se poate vorbi de aşa ceva în acest caz, în care cel vizat, profesorul Mircea Dumitru, se bucura deja – la momentul traducerii incriminate – de recunoaştere ştiinţifică internă şi internaţională şi parcursese firesc etapele carierei sale academice.

De asemenea, traducerea textelor de specialitate presupune alte abilităţi decât interacţiunea lingvistică obişnuită sau transpunerea unei naraţiuni. Poţi conversa la un nivel superior într-o limbă străină, dar poţi fi un traducător catastrofal, de exemplu. În filosofie, traducerea  necesită vaste cunoştinţe în domeniu, o cunoaştere detaliată a operei din care se traduce şi, nu în ultimul rând, capacitatea de a echivala creator structurile şi semnificaţiile conceptuale. În filosofie, orice bună traducere este de fapt o interpretare. În plus, traducere unei opere fundamentale presupune compararea variantei propuse în limba română cu variante din alte limbi.

Opera Cercetări filosofice de Ludwig Wittgenstein a fost publicată postum în 1953, în aceeaşi ediţie, atât în germană, cât şi în engleză, în oglindă, de către Elisabeth Anscombe. De aceea, din capul locului, traducerea acesteia înseamnă o negociere între cele două variante, germană şi engleză. În această privinţă, competenţele membrilor echipei de traducători formată din Mircea Dumitru şi Mircea Flonta s-au completat în mod firesc. Fiecare dintre cei doi este un fin cunoscător al uneia din limbile textului de bază şi, în acelaşi timp, un bun cunoscător la un nivel profesional  şi detaliat al operei lui Wittgenstein. În aceste condiţii, afirmaţia că Mircea Dumitru n-ar fi contribuit la traducerea din Wittgenstein, pentru că  nu ar deţine cunoştinţe suficiente de limba germană, nu are nici un fel de relevanţă.

Traducerea Cercetărilor filosofice de Ludwig Wittgenstein reprezintă o realizare intelectuală marcantă ce trebuie admirată şi nicidecum denigrată.”

Prof. dr. Romulus Brâncoveanu

Decanul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti

sursa: http://media.unibuc.ro/ub-live/pozitia-facultatii-de-filosofie-fata-de-acuzatiile-aduse-profesorului-dr-mircea-dumitru-rectorul-universitatii-din-bucuresti