Am scris poemele din acest volum (Estimp. 4 poeme, Rocart 2023) cu ani în urmă. Ele sunt o meditație asupra timpului ca mod caleidoscopic al experienței ce defragmentează și recompune lumea amânându-i, până când?, sfârșitul. Când, la finalul lor, vorbesc de „singura și unica lume”, e vorba de lumea fiecăruia dintre noi în parte, în care cel din trecut, cel din prezent și cel din viitor se despart și se reunesc solipsist într-o clipă de față, singură și unică. Din păcate, acum și aici, cel din viitor pare să fie doar un prieten imaginar al nostru!” – ROMULUS BRÂNCOVEANU

Romulus Brâncoveanu…foloseşte cu tâlc libertăţile suprarealismului încercând nu o restituire a dicteului, cât o reconsiderare a funcţiilor lui; poetul are multă imaginaţie, ştie să sugereze prin asociaţiuni lexicale şocante, are un debit de avalanşă şi cultul subtextului; textele lui fiind foarte lungi şi semnificative doar în integralitate nu am spaţiul necesar al unei ilustrări, deşi ar merita .” – LAURENŢIU ULICI
Romulus Brâncoveanu [este] remarcabil prin imageria uşor grotească, prin modalitatea de amplificare în plan poetic a ritualului domestic, a unei mişcări viclene ce asociază elemente din paradigme din cele mai incongruente.” – CRISTIAN MORARU