Seria Conferințelor UB – „Știința pe înțelesul tuturor” anunță un nou eveniment organizat exclusiv online, a cărui invitată a fost conf. univ. dr. Dorina Pătrunsu, cadru didactic la Facultatea de Filosofie a Universității din București, care a abordat dintr-o perspectivă teoretică și filosofică o temă de mare actualitate, și anume raportul dintre libertate și democrație, discutând despre cât de liberă mai poate fi societatea oamenilor liberi și raționali astăzi.
Adresată celor pasionați de filosofie sau celor interesați de o dezbatere nuanțată cu privire la aceste două concepte fundamentale ale societății, conferința „Cât de liberă poate fi societatea oamenilor liberi și raționali? Libertate și democrație” ne propune să gândim și să discutăm fără prejudecăți atât despre drepturi și libertăți, cât și despre obligațiile individului în societatea de azi.
Așa cum arată filosoful Dorina Pătrunsu, democrația nu promite nici adevărul, nici fericirea și nici dreptatea. Ea nu „asigură” nicio așteptare în orizontul pe care îl solicită aceste idealuri și nici nu intenționează să facă asta. Mai mult, democrația nu deține monopolul mijloacelor prin care ar putea fi satisfăcute toate aceste așteptări și nici vreo putere specială de a-l institui. De fapt, democrația este o încununare a tuturor acestor „neputințe”, felul acesta de a gândi și de a înțelege democrația regăsindu-se nu numai în efectele întâlnite pe teren, ci chiar în motivele și temeiurile folosite în alegerea ei. Este ceea ce știm despre democrație, prin urmare, orice argument în favoarea dezirabilității democrației și orice pledoarie plauzibilă nu ar trebui nici să excludă aceste „adevăruri”, nici să nu țină cont de realitate.
Prin urmare, cum evaluăm beneficiile democrației sau cum justificăm dezirabilitatea democrației?
Una din mizele demersului de față este de a arăta că libertatea indivizilor, contrar așteptărilor și convingerilor comune, nu este asigurată, în mod necesar, în democrație, legătura dintre libertate și democrație nefiind nici necesară, nici cauzală, ci mai degrabă una empirică, destul de ușor de „rupt” dacă democrația nu este guvernată de „supremația legii” (rule of law) și dacă libertatea la rândul ei nu își ponderează „elanul” de a iniția reglementări în „zone de non-ingerință”. O astfel de miză ar putea fi considerată ca lipsită de valoare practică, ba chiar periculoasă, asumându-se în mod eronat și necritic că intenția nedeclarată este mai degrabă de a-i lua democrației privilegiul de care beneficiază, făcând-o dispensabilă nu numai în alegerea sa de către libertate, ci în orice alegere în legătură cu o viață prosperă, sigură, lipsită de griji existențiale.
Lucrurile însă stau exact pe dos: tocmai pentru că democrația ar oferi șanse reale libertății indivizilor, e important să nu ratăm veritabilele așteptări de la ea. Pentru a evita acest lucru, trebuie să avem în vedere nu doar posibilitățile de care ar dispune democrația în realizarea condițiilor propice pentru exersarea libertății individuale, cât mai ales limitele ei în activarea acestor posibilități. Democrația, cu alte cuvinte, este și rămâne credibilă datorită acestor limitări și nu datorită succesului pe care l-ar avea în obținerea „unor bunuri” dorite fie de o majoritate vocală, fie de o minoritate care a tot fost pusă la colț de-a lungul istoriei.
Înregistrarea integrală a conferinței poate fi accesată aici.
Sursa: www.unibuc.ro