La Editura Universităţii din Bucureşti a apărut volumul de studii Etica cercetării şi proprietatea intelectuală, coordonat de prof. dr. Constantin Stoenescu. Volumul îşi propune să aducă în discuţie un domeniu de probleme de actualitate aflat în discuţie publică. Studiile abordează aspecte cu încărcătură teoretică diferită, dar toate converg tematic spre aceeaşi problemă generală a relaţiei dintre etica cercetării şi competiţia pentru recunoaşterea meritelor prin asigurarea şi reglementarea dreptului la proprietate intelectuală.

STUDII:

Două etici în tehnologia informaţieiCritica autorităţii şi folosirea surselor. Francis Bacon despre compilarea istoriilor naturaleEtica cercetării ştiinţifice şi recunoaşterea meritelor. Teoria lui MertonUniversitatea şi problema proprietăţii intelectualeO analiză critică a brevetelor din perspectiva ontologiei socialeModelul democratic al Internetului şi programele libereO analiză filosofică a legii privind invenţiile din RomâniaDespre OSIM şi alte câteva experienţe trăite
În primul studiu, Două etici în tehnologia informaţiei, al regretatului Mihail Radu Solcan, este formulată teza că distincţia dintre cele două tipuri de etici depinde de modul în care este abordată cunoaşterea. Potrivit concepţiei împărtăşită de cei mai mulţi cercetători, soft-ul informatic este un produs care încorporează cunoaştere, pe când din perspectiva aşa-numitei concepţii a surselor deschise, programele de calculator sunt asemenea unor legături deschise discuţiei critice, iar tocmai această deschidere generează cunoaştere. Etica tradiţională este considerată de autor o etică a cuminţeniei, bazată pe sensibilitate, sentimentul datoriei, seriozitate, prudenţă etc., pe când etica alternativă este de fapt o etică a cunoaşterii, în sensul că este generată nu atât de o atitudine altruistă, ci de procesul asumării scopului dezvoltării cunoaşterii.
În cel de-al doilea studiu, Critica autorităţii şi folosirea surselor. Francis Bacon despre compilarea istoriilor naturale, Doina – Cristina Rusu ne oferă o reconstrucţie istorică a unuia dintre primele cazuri de punere în discuţie a problemei folosirii surselor în elaborarea unei cercetări. Autoarea susţine că Bacon folosea surse şi le compila întrucât credea că filosofia naturală nu poate fi decât rezultatul unei cooperări între indivizi şi între generaţii. Informaţiile care provin din surse trebuie însă privite critic, în primul rând sub aspectul autenticităţii lor. Autoarea dezvoltă teza potrivit căreia Bacon este original şi creativ în folosirea surselor şi le coroborează cu cercetarea experimentală a naturii.
Constantin Stoenescu prezintă în Etica cercetării ştiinţifice şi recunoaşterea meritelor. Teoria lui Merton cea dintâi teorie în care sunt analizate mecanismele sociale ale competiţiei pentru prioritate la nivelul comunităţii ştiinţifice. Scopul studiului este de a oferi o reconstrucţie a analizei făcută de Robert Merton problemei priorităţii şi a recunoaşterii meritelor în cercetarea ştiinţifică. Autorul susţine că acesta este cel dintâi care a abordat în mod sistematic această problematică şi a făcut-o din perspectiva unei teorii cuprinzătoare despre aspectele sociale ale cercetării ştiinţifice. Merton înţelege ştiinţa ca instituţie socială bazată pe o structură normativă, cu un etos şi un set de valori specifice, şi o analizează în contextul social care-i serveşte drept mediu extern. De asemenea, Merton analizează activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată de omul de ştiinţă, membru al unei comunităţi, dar şi modul în care comunitatea ştiinţifică funcţionează ca un grup social care are drept scop dezvoltarea cunoaşterii.
În studiul Laviniei Marin, Universitatea şi problema proprietăţii intelectuale, este discutată problema actuală a tipului de universitate pe care îl presupune noua economie a cunoaşterii. Pornind de la interesul pentru cuantificarea performanţelor universităţilor şi stabilirea de ierarhii, autoarea ajunge la unele teme epistemologice privind reportul dintre cunoaşterea teoretică şi cunoaşterea practică şi cel dintre cunoaşterea explicită şi cunoaşterea tacită într-o societate în care însăşi cunoaşterea devine un capital, iar inovarea este modul în care se realizează performanţă.
Cristina Voinea, în studiul O analiză critică a brevetelor din perspectiva ontologiei sociale, îşi asumă de la bun început câteva dintre tezele constitutive ontologiei sociale propusă de John Searle pentru a analiza efectele sociale ale instituţiei brevetelor. Sunt cercetate mecanismele prin care instituţia brevetelor a luat naştere şi unele dintre consecinţele negative ale acesteia. Balanţa dintre drepturi şi obligaţii este evaluată critic şi este remarcată tensiunea dintre promisiuni şi obligaţii cu efecte chiar la nivelul mecanismelor generării instituţiei brevetelor. Este formulată ipoteza că retragerea intenţionalităţii colective devine o formă de nedreptate.
Studiul lui Constantin Vică, Modelul democratic al Internetului şi programele libere, prezintă un model democratic al Internetului în corelaţie cu practica surselor deschise propusă de programele libere. Autorul analizează noua economie a cunoaşterii şi capitalismul cognitiv şi creează astfel un context explicativ pentru noţiunea de “program liber cu sursă deschisă”. Sunt propuse conceptele de failibilitate şi perfectibilitate, înţelese ca necesităţi politice în mediul cognitiv al Internetului. Autorul continuă astfel preocupările lui Mihail Radu Solcan în acest domeniu, o dovadă a faptului că ideile acestuia se dovedesc rodnice în mediul universitar.
Radu Uszkai, în studiul O analiză filosofică a legii privind invenţiile din România, îşi propune să ofere o analiză, întreprinsă cu mijloacele şi metodele specifice filosofiei analitice, asupra legislaţiei în vigoare în România în special cu privire la brevete, în general cu referire la domeniul proprietăţii intelectuale. Autorul propune o analiză comparativă şi remarcă absenţa din legea românească a unei justificări de natură morală privind instituţia brevetelor. Cercetarea propusă de Radu Uszkai dovedeşte că filosofia poate lămuri şi clarifica probleme dintre cele mai diferite şi că numeroase încurcături şi insuficienţe instituţionale sau legislative sunt rezultatul incapacităţii reflexive a celor implicaţi.
În fine, studiul lui Ionel Muscalu, Despre OSIM şi alte câteva experienţe trăite, reprezintă mărturisirea unui fost director al OSIM despre felul în care a înţeles această instituţie şi relaţiile ei cu societatea în sens larg şi cu comunitatea creatorilor de cunoaştere. Textul său poate fi considerat astfel o primă încercare de a privi retrospectiv o asemenea instituţie şi de a oferi publicului date despre o experienţă trăită.
Acest volum reprezintă o continuare a cercetărilor începute la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucureşti în urmă cu aproape douăzeci de ani. Desigur, dezvoltarea unor asemenea cercetări în economia cunoaşterii are nevoie de un cadru instituţional adecvat şi de o finanţare corespunzătoare, ingrediente care au lipsit, din păcate, în ultima vreme. Sperăm însă într-o revenire la normalitate, înţeleasă potrivit standardelor economiei cunoaşterii, pentru că altfel nu vom putea face din România o societate competitivă.