Curs optional: Ce este înţelegerea? Relaţii dintre raţiunea teoretică şi raţiunea practică

Intelegerea – ratiune teoretica si practica – fisa cursului (PDF)

Curs opţional, 2 ore săptămânal: Ce este înţelegerea? Relaţii dintre raţiunea teoretică şi raţiunea practică

(Mircea Flonta, Gheorghe Ştefanov, Iulian Toader)

Cursul abordează tema fundamentală a înţelegerii, pe fundalul relaţiilor dintre raţiunea teoretică şi raţiunea practică. Textele propuse ilustrează emergenţa istorică şi elaborarea teoretică a problematicii, precum şi câteva contribuţii semnificative pentru stadiul actual al cercetării. Printre autorii ale căror texte vor fi discutate menţionăm pe Aristotel, Imanuel Kant, Max Weber, Otto Neurath, Edmund Husserl, Werner Heisenberg, Ludwig Wittgenstein, Clifford Geertz, Georg Henrik von Wright, Gilbert Harman şi Christine Korsgaard.

PRECONDIŢII: Se presupune că participanţii la curs au urmat un curs de introducere în filosofie, precum şi un curs introductiv de gândire critică şi argumentare.

TEMATICA:

  • Statutul cunoaşterii ştiinţifice, al înţelepciunii practice şi al înţelegerii intelectuale în concepţia aristotelică asupra virtuţilor dianoetice – Aristotel, Etica Nicomahică,  Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, Cartea VI, pp. 134-144, 146-152.
  • Raţiune pură şi raţiune practică la Kant. Problema unităţii raţiunii. – Immanuel Kant, Critica raţiunii pure, Editura Iri, Bucureşti, 1998, Canonul ratiunii pure, pp. 569-588; Immanuel Kant, Critica raţiunii practice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, Prefaţa, pp. 89-98 sus.
  • Fapte şi valori în ştiinţă – Max Weber, „Science as a Vocation”, în H. H. Gert, C. Wright Mills (editori), From Max Weber: Essays in Sociology, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1967, pp. 137-156.
  • Critica fundaţionalismului empirist şi rolul deciziilor practice în ştiinţă – Otto Neurath, „The Lost Wanderers of Descartes and the Auxiliary Motive (On the Psychology of Decision)”, în Otto Neurath, Philosophical Papers 1913-1946 (editat de R. S. Cohen şi M. Neurath), Reidel, Dordrecht, 1983, pp. 1-12.
  • Simplitate şi conservatorism – idealuri ale raţiunii teoretice sau ale raţiunii practice? – Gilbert Harman, „Practical Aspects of Theoretical Reasoning”, în Alfred R. Mele şi Piers Rawling (editori), The Oxford Handbook of Rationality, Oxford University Press, Oxford, 2004, pp. 45-56.
  • Ştiinţa şi problemele vieţii omeneşti în concepţia fenomenologiei lui Husserl – Edmund Husserl, „Criza ştiinţelor ca expresie a crizei existenţiale radicale a umanităţii europene”, în Mircea Flonta (editor), Filosoful – rege?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 15-31.
  • Explicaţie teoretică şi înţelegere – Georg Henrik von Wright, Explicaţie şi înţelegere, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, Cap. 1 – „Două tradiţii”, pp. 25-53; Cap. 3 – „Intenţionalitate şi explicaţie teleologică”, pp. 98-141.
  • Înţelegerea în ştiinţa teoretică a naturii – Werner Heisenberg, „Conceptul de «înţelegere» în fizica modernă”, în W. Heisenberg, Partea şi întregul, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pp. 43-62.
  • Înţelegerea unei practici – Ludwig Wittgenstein, „Remarks on Frazer’s Golden Bough”, în Ludwig Wittgenstein, Philosophical Occasions 1912-1951 (editat de James Klagge şi Alfred Nordmann), Hackett Publishing Company, Indianapolis & Cambridge, 1993, pp. 119-155; Clifford Geertz, „Deep play: notes on the Balinese cockfight”, în C. Geertz, The Interpretation of Cultures, Basic Books, New York, 1973, pp. 412-453.
  • Provocarea sceptică adresată raţiunii practice – Christine M. Korsgaard, „Skepticism about Practical Reason”, The Journal of Philosophy, Vol. 83, No. 1. (Jan., 1986), pp. 5-25.

EVALUARE: Nota finală va fi obţinută pe baza participării active la întâlniri (40%), a unei prezentări realizate de către studenţi în cadrul seminarului (20%) şi a unui eseu (40%). Studenţilor li se oferă posibilitatea de a participa la un colocviu online, organizat la încheierea activităţii în cadrul

Jurnalului Departamentului de Filosofie Teoretică, aflat la adresa:

http://filosofieteoretica.wordpress.com/

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

  • Herbert Schnädelbach, „Raţiunea”, în H. Schnädelbach şi E. Martens (editori), Filosofie. Curs de bază, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, pp. 61-90.
  • Robert Nozick, The Nature of Rationality, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1993.
  • Robert Audi, The Architecture of Reason: The Structure and Substance of Rationality, Oxford University Press, Oxford, 2002.
  • Alfred R. Mele şi Piers Rawling (editori), The Oxford Handbook of Rationality, Oxford University Press, Oxford, 2004.
    David Papineau, The Roots of Reason. Philosophical Essays on Rationality, Evolution, and Probability, Oxford University Press, Oxfod, 2006.
  • Wallace, R. Jay, „Practical Reason”, în The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Summer 2009 Edition), Edward N. Zalta (ed.),  http://plato.stanford.edu/archives/sum2009/entries/practical-reason/

Schimbări de paradigmă în istoria științei: cazul perioadei moderne timpurii (curs optional)

Schimbări de paradigmă în istoria științei: cazul perioadei moderne timpurii
Curs opțional (sem. II: 2012-2013)
Loc de desfășurare: S2, Marțea 14-16
Dr. Mihnea Dobre
Înscrierea la curs se face pe email, la adresa: mihneadobre[at]yahoo.com

Prezentare generala:
Perioada modernă timpurie a cunoscut numeroase transformări științifice, sociale și
conceptuale, care de-a lungul timpului au fost discutate din perspective diferite. Filosofic,
perioada secolelor XVI-XVII marchează începutul filosofiei moderne, când autori importanți,
precum Descartes, Spinoza Locke etc. au creionat noi problem și au construit noi demarcații
disciplinare. Din punct de vedere științific, schimbările sunt mult mai numeroase, cuprinzând
deopotrivă metode (i.e., folosirea experimentului, a măsurătorilor cantitative, aplicarea
matematicii etc.), instrumente, instituții (e.g., noile academii științifice de la jumătatea sec. al
XVII-lea), dar și modificări profunde ale aparatului teoretic. Aceste transformări au
reprezentat un punct de interes central pentru isoricii dar și pentru filosofii științei din sec. al
XX-lea. Accentuând fie contextul istoric, fie importanța schimbărilor conceptuale și căutând
în perioada modernă timpurie un partener de dialog pentru probleme ce țin de dinamica
teoriilor științifice, relația dintre teorie și experiment, sau mecanismul de coagulare a unui
cadru teoretic mai larg, cercetătorii din perioada recentă au luat episodul cunoscut tradițional
ca „Revoluția Științifică” a veacului al XVII-lea drept un laborator de studiu fructuos. Cursul
de față își propune să introducă studenții în tematica relațiilor complexe dintre filosofia
științei si istoria și filosofia științei (&HPS), punctând importanța studiilor contextuale,
specifice istoriei științei. Din punct de vedere disciplinar, materialul de curs aparține &HPS,
dar studenții participanți vor fi încurajați să exploreze în cadrul seminarului surse de literatură
primară și să descopere cât mai multe elemente ce aparțin contextului istoric. Aceste
elemente vor fi discutate în cadrul seminarului în raport cu importante concepte din filosofia
științei (schimbare paradigmatică, incomensurabilitate, revoluție științifică etc.), încurajând o
evaluare critică a acestora.
Cursul se adreseaza deopotrivă studenților cuprinși în cadrul ciclului de licență, cît și
studenților masteranzi care vor sa capete noțiuni de istoria și filosofia științei.

Bibliografie:
Surse primare:
Descartes, René. 1964-1974. OEuvres de Descartes, 11 vols., eds. Charles Adam and Paul
Tannery, Paris: J. Vrin
Newton, Isaac. 2004. Philosophical Writings, ed. Andrew Janiak, Cambridge University
Press.
Rohault, Jacques. 1987. System of Natural Philosophy, Illustrated with Dr. Samuel Clarke’s
Notes, taken mostly out of Sir Isaac Newton’s philosophy, Garland Publishing, New
York, London.
Surse secundare:
Chang, Hasok. 2012. Beyond Case-Studies: History as Philosophy. In Integrating History
and Philosophy of Science, eds. S. Mauskopf and T. Schmaltz, pp. 109-124, Springer,
Boston Studies in the Philosophy of Science 263, doi:10.1007/978-94-007-1745-9_8.
Gabbey, Allan. 2001. Disciplinary transformations in the age of Newton: the case of
metaphysics. In Between Leibniz, Newton, and Kant. Philosophy and Science in the
Eighteenth Century, ed. Wolfgang Lefèvre, pp. 3-23, Kluwer Academic Publishers.
Garber, Daniel. 2006. Physics and Foundations. In The Cambridge History of Science. Vol.
III: Early Modern Science, eds. Katharine Park and Lorraine Daston, pp. 21-69,
Cambridge University Press.
Hatfield, Gary. 1996. Was the Scientific Revolution really a Revolution in Science? In
Tradition, Transmission, Transformation (Proceedings of two conferences on Pre-
Modern Science held at the University of Oklahoma), eds. Jamil Ragep, Sally Ragep and
Steven Livesey, pp. 489-523, Leiden: Brill.
Kuhn, Thomas. 2008. Structura revoluțiilor științifice. București: Humanitas.
Schüler, Volkmar. 2001. Samuel Clarke’s Annotations in Jacques Rohault’s Traité de
Physique, and how they contributed to popularising Newton’s physics. In Between
Leibniz, Newton, and Kant – philosophy and science in the 18th century, ed. Wolfgang
Lefèvre, pp. 95-110, Springer.

Mod de evaluare:
Evaluarea are la bază activitatea de seminar (prezentări, intervenţii, comentarii, etc.), la care
se adaugă nota de la un colocviu final. Nota de seminar contează 60% din nota finală, restul
de 40% reprezentând participarea şi prestaţia de la colocviu.

Curs optional Schimbari de paradigma in istoria stiintei (PDF)

Curs optional: Filosofia actiunii

FILOSOFIA ACŢIUNII (Gheorghe Ştefanov)
PRECONDIŢII: Cursul se adresează studenţilor care au urmat deja cel puţin un curs de
introducere în filosofie şi un curs de argumentare şi gândire critică.

OBIECTIVELE CURSULUI: Scopul cursului este familiarizarea studenţilor cu conceptele,
distincţiile, temele, problemele şi argumentele principale ce apar în cadrul dezbaterilor teoretice
din domeniul filosofiei acţiunii (v. tematica). La încheierea cursului şi activităţilor de seminar
studenţii urmează să fie capabili să trateze liber, la un nivel mediu, problemele ce ţin de tematica
cursului, argumentând pro sau contra opiniilor unor autori consacraţi şi folosind aparatul
conceptual de bază al domeniului.
(more…)

Curs Optional: Stiinta si Utopie

Curs Optional: Stiinta si Utopie
Dana Jalobeanu
Marti, ora 18
Sala 6
stiinta si utopie (DOC)

La prima vedere sunt lucruri total diferite. Nimic nu poate fi mai ‘real’ în societatea contemporană decât ştiinţa modernă şi realizările ei. Şi totuşi, ştiinţa se naşte şi se impune în cultura europeană prin intermediul unor discursuri utopice. Primele societăţi ştiinţifice sunt constituite pe modelul „Casei lui Solomon” din Noua Atlantidă. Societatea Regală britanică sau Academia de Stiinte de la Paris folosesc în mod programatic atât scrierile lui Bacon cât şi convenţiile discursului utopic pentru a se constitui, re-organiza şi impune. Este aceasta doar un accident istoric? Sau există o mai interesantă conexiune filosofică între discursul ştiinţific al modernităţii şi forma de exprimare inventată de utopiile modernităţii timpurii? Iar dacă este aşa (cum sugerează câţiva dintre autorii din lista de mai jos), de ce se întâmplă acest lucru? Şi la ce nivel se poate vorbi de o conexiune?

Cursul isi propune sa exploreze, sa expliciteze, si sa raspunda la aceste intrebari. Vom discuta exemple de utopii stiintifice ale modernitatii timpurii, dar si texte legate indisolubil de stiinta moderna si contemporana. Cursul va folosi un format mixt: prelegeri, prezentari ppt, chiar scurte filme vor fi urmate de discutii de seminar si interpretare de text. Nivelul cursului este introductiv insa cunoasterea limbii engleze este o cerinta fundamentala, intrucat majoritatea textelor discutate vor fi in limba engleza.

Inscrierile la curs au loc in perioada 23 februarie-1 martie, prin email la dana.jalobeanu@gmail.com. Cursul se va tine daca exista minimum 10 studenti inscrisi.

Primul curs va avea loc marti, 1 martie.