Apel la contributii: FENOMENUL „ANIMAL“

Extindere Deadline: 31 iulie 2014

 

 

Apel la contribuții

 

FENOMENUL „ANIMAL“

 

Conferință națională organizată de

Societatea Română de Fenomenologie

în colaborare cu

Centrul de Studii Fenomenologice

Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucuresti

(6–7 noiembrie 2014)

 

Keynote speaker: Florence Burgat

Cercetător la Arhivele Husserl din Paris (ENS)

Autor al: Animal, mon prochain (Odile Jacob, 1997), Liberté et inquiétude de la vie animale (Kimé, 2006), Penser le comportement animal. Contribution à une critique du réductionnisme (Quæ/MSH, 2010); Une autre existence – La condition animale (Albin Michel, 2012).

 

 

Începând cu Husserl, Heidegger și Merleau-Ponty, fenomenologia a abordat în diverse maniere problema animalității: anumite analize au încercat să expliciteze „animalitatea“ pe care omul o împărtășește cu animalul – dimensiunea animată, vie și organică specifică atât ființei umane cât și ființei animale, ce se manifestă în registrul corporalității –, în timp ce altele s-au focalizat exclusiv asupra animalității animalului. Astfel, Husserl vorbește atât despre dimensiunea originară a instinctelor trupești, invocând un „apriori biologic“,  sub categoria Animalien sau Animalität, dar elaborează totodată o serie de analize în care se focalizează asupra animalului ca atare, înțeles în diferența sa față de om. La rândul său, Heidegger dezvoltă în cursul său din 1929-1930 o complexă analiză a esenței animalității care, având în fundal analitica existențială din Sein und Zeit, se deschide către un dialog concret cu biologia vremii lui, ilustrată în speță de Jakob von Uexküll. Totodată, și Merleau-Ponty, în special în cursul său despre Natură, se raportează constant la cercetările de zoologie, etologie și psihologie animală, ilustrate de Adolf Portmann, Konrad Lorenz și Frederik Buytendijk. Mai aproape de noi, ultimele scrieri și cursuri ale lui Jacques Derrida aduc în prim-plan, de pe poziții extra-fenomenologice dar în constant dialog polemic cu fenomenologia, figura aporetică a animalului.

Totuși, nu poate fi contestat faptul că, în raport cu problematizarea contemporană a animalității, care angajează o serie de preocupări, nu doar de ordin filozofic, moral și juridic, ci și de ordin politic și economic, referitoare la statutul, drepturile și protecția animalelor, fenomenologia este situată într-un anumit decalaj. De aceea, ne putem întreba: poate fenomenologia să contribuie în vreun fel la o mai acută înțelegere a „fenomenului animal“, într-un fel care să fie relevant pentru această dezbatere interdisciplinară?

La această provocare își propune să răspundă colocviul Societății Române de Fenomenologie din acest an. Nu este așadar vorba doar de a aprofunda evoluția problemei animalității în fenomenologie, întrebându-ne care sunt princialele mutații și diferențe de perspectivă ce apar în istoria fenomenologiei, atât în optica transcendentală cât și cea ontologic-hermeneutică, atât în cea etic-alterologică cât și în cea deconstructivistă. Miza acestei conferințe este totodată aceea de a stimula o regândire a diferenței zoo-antropologice pornind de la acele structuri ce sunt esențiale în definirea acesteia, precum: conștiința (caracterul egotic, dimensiunea psihică-sufletească, percepția), lumea (lume animală și umană, Welt/Umwelt), spațialitatea (orientare, teritoriu, câmp de acțiune, cerc al dezinhibițiilor, spațializare animală/umană), temporalitatea (devenire și memorie, trecut retențional, anticipare, moarte, finitudine, temporalizare animală/umană), intersubiectivitatea (empatia, comunitatea om-animal, socialitatea interanimală, reciprocitatea),corporalitatea (trup/corp uman/animal, pulsiunea și instinctul, generativitatea).

 

Cei care doresc să participe sunt rugaţi să trimită până la data de 31 iulie 2014 un rezumat de aproximativ 500 de cuvinte la adresa cristian.ciocan@phenomenology.ro, cu menţiunea „Colocviu SRF 2014” în titlu, programul final al colocviului urmând să fie anunţat pe 31 august.

2014 Apel la contribuții SRF

CFP: Bucharest Graduate Conference in Early Modern Philosophy

Bucharest Graduate Conference in Early Modern Philosophy

 

Fifth Edition: 28-29 November 2014

 

Keynote speakers:

John Henry (University of Edinburgh)
Arianna Borrelli (Technical University of Berlin)

 

The Center for Logic and History & Philosophy of Science at the University of Bucharest is organizing its fifth graduate conference for advanced master and PhD students working on early modern philosophy. The event will be held on November 28-29, 2014 at the University of Bucharest, Romania.

 

We cordially invite graduate students to submit abstracts on any topic related to early modern philosophy at bucharest.graduate.conference@gmail.com by August 20, 2014. Abstracts should not exceed 500 words and should be prepared for blind review. Papers will be given 40 minutes (30 minutes talk, 10 minutes open discussion). The Program Committee will notify authors of its decision by September 10.

 

Conference fee: € 40.

For any further questions, you can get in touch with us via email or on Facebook at www.facebook.com/BucharestGradConference.

 

Hermeneutica ideii de filosofie romaneasca

CALL FOR PAPERS: Volum – Hermeneutica ideii de filosofie romaneasca. Sunt invitati sa contribuie cu articole ale cercetarilor intreprinse participantii la Simpozionul Hermeneutica Ideii de Filosofie Romaneasca, organizat de Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti si de CCIIF- Centrul de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice in perioada 8-9 nov. 2013. Textele pot fi trimise in format electronic la adresa: volumfilosofieromaneasca@gmail.com. Articolele în format electronic vor fi trimise ca atasamente de tip Word Document(.doc) sau Rich Text Format(.rtf). Lungimea textelor trimise trebuie sa respecte limita de maxim  15 pagini (cca 7500 cuvinte).  Pentru aspectele care tin de sectiunea Corp-text, se va tine cont de urmatoarele conditii:  TNR, 12 points, justified, 1.5 lines.
Deadline 30 august 2014. In termen de 2 saptamani de la primirea textului, autorul va fi anuntat in privinta acceptarii sau respingerii lucrarii. Volumul va fi publicat la Editura Universitatii din Bucuresti.

Dincolo de Nietzsche? Perspective post-metafizice asupra gândirii sale

afisA P E L L A C O N T R I B U Ţ I I

Dincolo de Nietzsche?
Perspective post-metafizice asupra gândirii sale

Cititorii lui Nietzsche tind să se grupeze, de regulă, în două tabere opuse: nietzscheeni sau anti-nietzscheeni. Întrebarea din titlu, cea de la care încercăm să pornim o discuţie pertinentă, nu are însă în vedere această împărţire, devenită deja un stereotip.
Ne întrebăm: din ce motiv solicită gândirea lui Nietzsche o astfel de poziţionare radicală faţă de ea însăşi? Nu cumva acest filozof confruntă filozofia tradiţională cu o situaţie extremă, şi anume cea a capătului şi sfârşitului său? Nu cumva odată cu el ceva de felul unui „post-” începe să-şi facă simţită prezenţa?
Astfel, pentru Heidegger (la a cărui interpretare s-au raportat apoi toate celelalte), Nietzsche este gânditorul împlinirii acelei tendinţe generale a metafizicii prin care subiectivitatea este pusă ca temei al întregii fiinţări. Subiectivitatea se împlineşte în ceea ce Nietzsche a numit „voinţa de putere”. Fiind cel care duce la capăt tendința cea mai intimă a metafizicii, Nietzsche este totodată acela cu care discursul metafizic se încheie, epuizându-şi posibilităţile. După Heidegger, gândirea lui Nietzsche încarnează astfel metafizica în împlinirea (încheierea) ei, devenind totodată cea prin care depășirea discursului metafizic nu este doar o posibilitate, ci chiar o necesitate. În raport cu această situare în cadrul filozofiei occidentale, Nietzsche este reperul unui „dincolo” şi al unui „dincoace” al metafizicii în genere.
Pe de altă parte, filozofi precum G. Bataille, E. Fink, E . Levinas, M. Merleau-Ponty, G. Deleuze, M. Foucault, J. Derrida, R. Rorty, G. Vattimo sau J.-L. Marion apelează la Nietzsche dintr-o perspectivă în unele privinţe opusă lui Heidegger, neîmpărtăşind tendinţa acestuia de a recupera un sens al fiinţei şi de a regăsi un sens originar al logos-ului. Altfel spus, ei înţeleg acest concept într-un mod diferit de Heidegger, punând accent pe ideea multiplicităţii voinţelor de putere, aspect în virtutea căruia voinţa de putere este doar o configuraţie cu o stabilitate relativă a unor forţe diverse. În baza unei astfel de observaţii, voinţa de putere nu ar putea fi concepută ca un principiu metafizic, aşa cum o considera Heidegger.
Din orice unghi am privi însă temele lui Nietzsche – raportul dintre cunoaştere şi putere, joc şi devenire , alături de concepte precum voinţa de putere, „ştiinţa veselă”, depăşirea esenţei şi a totalităţii, derealizarea, distrugerea idolilor, interpretarea, perspectivismul –, ele rămân fundamentale pentru însăşi definirea discursului post-modern , dovedindu-se hotărâtoare pentru multe din orientările filozofice ale secolului XX: hermeneutica şi neopragmatismul, poststructuralismul şi deconstructivismul, „gândirea slabă” etc.Pe de altă parte, filozofi precum E . Levinas, J. Derrida, J.-L. Marion, E. Fink, G. Deleuze, M. Foucault, M. Merleau-Ponty, R. Rorty dar și G. Bataille sau G. Vattimo apelează la Nietzsche dintr-o perspectivă uneori de-a dreptul opusă lui Heidegger, neîmpărtăşind tendinţa acestuia de a recupera un sens al fiinţei şi de a regăsi un sens originar al logos-ului. Pentru aceştia, raportul nietzschean dintre cunoaştere şi putere, joc şi devenire , „ştiinţa veselă”, depăşirea esenţei şi a totalităţii, derealizarea, distrugerea idolilor, interpretarea, perspectivismul etc. sunt teme mai atrăgătoare decât voinţa de putere înţeleasă în stil heideggerian . Din orice unghi am privi însă temele lui Nietzsche, ele rămân fundamentale pentru însăşi definirea discursului post-modern .
Întrebarea din titlu, „Dincolo de Nietzsche?”, vizează atât felul în care înţelegem relaţia lui Nietzsche cu metafizica tradiţională şi încercarea sa de a o depăşi, cât şi modul în care ne situăm, noi înşine faţă de gândirea lui şi faţă de această depăşire. Ce înseamnă aşadar „a depăşi”? Este oare vorba de un proces încheiat de Nietzsche, sau de un mod de a filozofa caracteristic „post-modernismului” sau chiar majorităţii curentelor filozofiei continentale ale secolului XX? Dacă aşa par să stea lucrurile, cum se lasă atunci identificat acel ceva către care are loc depăşirea? Ce relevanţă filozofică capătă prefixul „post-”?
Aceste câteva întrebări doresc să provoace o discuţie în jurul gândirii lui Nietzsche şi a importanţei sale filozofice. Îi invităm pe toţi cei interesaţi să-şi aleagă liber modalitatea de abordare, fie pornind de la conceptele clasice ale filozofiei sale, fie pornind de la interpretările moderne şi contemporane ale acesteia.
În peisajul traducerilor româneşti din opera lui Nietzsche există actualmente două proiecte de traducere majore: seria de autor Friedrich Nietzsche de la editura Humanitas şi ediţia de opere complete realizată de traducătorul şi filologul Simion Dănilă după binecunoscuta ediţie Colli-Montinari la editura Hestia din Timişoara. În calitate de invitat special al acestui colocviu, domnul Simion Dănilă va vorbi despre experiența sa ca traducător al operei lui Nietzsche de pe pozițiile unui filolog.
Colocviul de faţă se adresează cu precădere tinerilor cercetători (masteranzi, doctoranzi etc.), dar totodată se doreşte a fi un prilej de a-i pune în contact pe aceştia cu cercetătorii care au deja experienţă în domeniu.
Timpul alocat fiecărei conferinţe va fi de 30 minute, alte 15 minute fiind rezervate dezbaterilor.
Cei care doresc să participe sunt rugaţi să trimită până la data de 30 aprilie 2014 un rezumat de aproximativ 300 de cuvinte la adresa: colocviunietzsche2014@gmail.com, cu menţiunea „Colocviu Nietzsche 2014” în titlu, programul final al colocviului urmând să fie anunţat pe 7 mai 2014.
Colocviul se va desfășura în perioada 22-23 mai 2014 la Facultatea de Filosofie a Universității din București.
Organizatori: Centrul de Studii Fenomenologice (Universitatea din Bucureşti) & Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie practică (Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi).
Persoane de contact: Dr. Cristian Mladin (porfyrus@yahoo.de), Iulian Apostolescu M.A. (iulian.apostolescu@phenomenology.ro).

APEL-Nietzsche

ARTA CA EXPERIENȚĂ ȘI EXPERIENȚA CA ARTĂ

albastru+sigle1ARTA CA EXPERIENȚĂ ȘI EXPERIENȚA CA ARTĂ

Arta secolului XX a adus în atenție rolul pe care îl are acțiunea, experiența nemijlocită în domeniul artistic. Aceasta poate fi înțeleasă atât ca proces finalizat, cât și ca proces în desfășurare. Ea mai poate fi gândită ca experiență intensă, trăită cu toată ființa sau dimpotrivă, ca experiență parțială, indiferentă, neangajantă. Ea este plăcută sau dureroasă, implicând emoționalul și volitivul cât și corpul în deplinătatea lui fizică. În plus, experiența se produce prin interacțiunea omului cu lumea, cu celălalt iar această relație conferă semnificații și devine valorizatoare.

            Experiența artistică are în vedere actul creației, iar experiența estetică se referă în primul rând la percepție și satisfacție estetică. Arta reunește relația dintre acțiune și satisfacția estetică, îmbină producerea creativă cu energia receptării. În ultimele decenii separarea dintre estetic și practic a fost eliminată. Arta și viața, creația artistică și experiența cotidiană nu trebuie separate căci ele se află într-o continuitate evidentă afirmă John Dewey. În acest fel, scopul fundamental al artei nu mai este o anume cunoaștere, ci o îmbogățire a experienței de viață. Arta este gândită ca experiență vie de tip cultural și social.

            Experiența ca artă presupune un subiect care să experimenteze prin receptare. Arta ca experiență este o formă vie a realității pe care o experimentăm,  nu mai este o imitare a ei. Experiența artei are efecte care pătrund adânc și în alte domenii ale vieții, cele non-artistice. Se produce astfel lărgirea granițelor artei, de la arta înaltă a muzeelor, spre arta de consum și mai departe spre arta modelării vieții și ființei umane.

De la teatrul de varietăți încurajat de futuriști și seratele suprarealiștilor la evenimentele artistice organizate de John Cage, mișcarea Fluxus sau happening-urile lui Allan Kaprow sau performance art, instalații, media art, o multitudine de mișcări artistice ale ultimei jumătăți de secol explorează tema experienței nemijlocite în artă.

Ce presupune această manieră de a face artă, ce modificări sunt aduse gândirii estetice și cât de dramatice sunt acestea, care sunt consecințele asupra noțiunilor de estetică și creație artistică sunt câteva întrebări la care vă invităm să găsim împreună răspunsuri.

Trimiteți un rezumat de 500-600 cuvinte cu menționarea a 3-5 lucrări de referință până la data de 25 martie la adresa conferinta_filosofia_artei@yahoo.ro

Conferința va combina momente de prezentări teoretice cu discuții aplicate în cadrul unor mese rotunde la care se vor adăuga scurte momente performative și expoziții artistice.