CfP: CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”, EDIȚIA A VII-A – (RE)FORMELE MODERNITĂȚII: ARTĂ ȘI SOCIETATE

Call for Papers

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI „ION IANOȘI”

EDIȚIA A VII-A

(RE)FORMELE MODERNITĂȚII: ARTĂ ȘI SOCIETATE

 

De-a lungul istoriei, arta a constituit teritoriul reprezentării dimensiunilor deopotrivă reale și ideale asupra vieții. Dacă orizontul artei clasice, preponderent asociat reprezentării mimetice, este dominat de teme precum raportul dintre individ și divinitate, dintre om ca parte a societății și comunitate ca organizare rațională a cetățenilor, prelucrând diferite ipoteze metafizice sau teologice, arta modernă va recurge la mijloacele transgresiunii pentru a surprinde formele prin care reprezentarea artistică poate contribui la reformarea societății. Modernitatea artistică, specifică secolului XIX, devine intervalul epocal în care „viața imită arta”, asumată ca sursă de inspirație a cotidianului, a noii ordini sociale și valorice.

Pentru Oscar Wilde, peisajele metropolitane ale Londrei au început să apară în picturile și operele literare ale artei moderne într-un nou joc de umbre, arhitecturi și emoții care indică faptul că „până și felul în care urmărim ceața s-a schimbat din pricina artei”, că „toate acestea parcă nu existau până când arta nu le-a inventat”. Artistul se insinuează, în acest context, ca „om de lume” și ca veșnic „copil” al societății sale, după observațiile lui Baudelaire, ca observator atent al realității imediate, cucerită de neliniștea războiului și marcată de antagonismul claselor sociale. Cultura modernității va germina, plecând de aici, agenda revoluționară, în plan social, a mișcărilor artistice subsumate avangardelor. Complicitatea artei față de evoluția culturii capitaliste; apariția culturii de masă și triumful kitschului ca expresie a culturii mecanizate, industriale, seriale; teoretizarea diferențelor dintre cultura înaltă și cultura joasă prin prisma obiectelor de artă aferente trasează, simptomal, tendințele asumării misiunii sociale pe care arta o are de îndeplinit în modernitate.

Cât din stilurile de viață ale individului modern s-au pliat pe exigențele culturii industriale ridicată pe ruinele eșecului „iluminist” (Adorno, Horkheimer)? Cât din noile specii de artă emergente „epocii reproducerii mecanice” (Benjamin) satisfac cerințele „artei autentice”? Cât din trăsăturile „societății spectacolului” (Debord) ne indică manifestările unei culturi decadente? Sunt întrebări care sintetizează, de fapt, multiple răspunsuri la o interogație filosofică directoare demersului reflexiv inițiat de conferința de față: care este raportul dintre artă și societate în modernitate? Cu alte cuvinte, în ce măsură arta oferă, individului modern, instrumentele necesare pentru a reforma, radical, societatea, în direcția standardelor de viață și a valorilor morale și estetice deopotrivă, ori în sensul deschiderii, întemeierii și propagării criticii la adresa modurilor de viață și a normalizării unor conduite sau practici sociale? Maniera în care arta modernă a creat rupturi între diferite etape ale modernității privită în sens larg a făcut posibilă distingerea utopiilor și a distopiilor modernității, ori a solidarizat reformatorii societății ca revoluționari, agenți responsabili, critici angajați sau „autori” ai produselor culturale ne indică posibilitatea de a gândi lumea socială plecând de la lumile artei.

 

Provocarea celei de-a VII-a ediții a Conferinței Naționale de Estetică și Filosofia Artei „Ion Ianoși” este aceea de a investiga particularitățile moderne ale relației dintre artă și societate plecând de la temele și direcțiile sugerate mai sus. Vă invităm să răspundeți apelului nostru folosind resurse interdisciplinare pentru a explica în ce măsură arta generează, susține, destituie și reformează diferitele chipuri ale societății moderne: societatea deschisă /  închisă (Bergson; Popper), societatea de clasă (de la observațiile lui Marx la moștenirea neomarxistă), societatea birocratică (Baudrillard), societatea bazată pe cunoaștere (Habermas), societatea unidimensională (Marcuse), societatea colaborativă, relațională (Bourriaud), societatea societatea de consum (în sensul lui Warhol sau al lui Lipovetsky).

 

Conferința este organizată de CCIIF-Centrul de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Prin tradiție, parteneri în acest demers sunt Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea de Muzică din București.

 

Data limită de înscriere / Deadline

Abstractele, în limita a 5-600 cuvinte, din care să rezulte tema și bibliografia propunerii de prezentare, însoţite de 5-6 cuvinte cheie, vor fi transmise la adresa de email cciif.fil.unibuc@filosofie.unibuc.ro

În cadrul propunerilor, va fi atașat CV-ul participantului, concentrat asupra lucrărilor activităților relevante din ultimii 3 ani menționând totodată și afilierea academică (în cazul masteranzilor, doctoranzilor şi cercetătorilor). Studenţii participanţi vor trimite, în perspectiva înscrierii, ataşată abstractului, o prezentare a activităţilor realizate de la începutul parcursului academic.

Deadline: 26 aprilie 2019.

 

Comunicarea rezultatelor

In urma selecției realizată de o comisie specializată (alcătuită din cadre universitare de la Facultatea de Filosofie) se vor anunța rezultatele pe data de  4 mai 2019.

Conferința se va desfășura pe data de 17 mai în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București.

 

Echipa de organizare

  • Prof. Univ. Dr. Mihaela Pop
  • Asist. Univ. Dr. Oana Șerban
  • Dr. Rodica Ivan-Hainz

 

Comitetul științific al conferinței

  • Prof. Univ. Dr. Viorel Cernica
  • Prof. Univ. Dr. Vasile Morar
  • Conf. Univ. Dr. Cristian Iftode
  • Lect. Univ. Dr. Cornel Florin Moraru
  • Lect. Univ. Dr. Raluca Nestor Oancea

CALL FOR CONTRIBUTIONS: CONFERINȚA NAȚIONALĂ ONLINE DE FILOSOFIE TEORETICĂ PENTRU STUDENȚI, A DOUA EDIȚIE

CONFERINȚA NAȚIONALĂ ONLINE DE FILOSOFIE TEORETICĂ PENTRU STUDENȚI,

A DOUA EDIȚIE

CALL FOR CONTRIBUTIONS

Conferința este dedicată studenților la licență și masteranzilor care fac studii de filosofie. Prezentările pot aborda teme de ontologie, metafizică, epistemologie, filosofia limbajului, filosofia minții, filosofia științei și a tehnologiei, filosofia logicii, filosofia religiei, filosofia acțiunii, etică teoretică ș.a. Sunt încurajate atât abordările specifice tradiției filosofiei analitice, cât și cele care se încadrează în tradiția fenomenologică.

A doua ediție a CNOFTS va avea loc în perioada 15-19 aprilie, având ca „loc virtual” de desfășurare Jurnalul Departamentului de Filosofie Teoretică (aflat la adresa: http://filosofieteoretica.wordpress.com).

Cel mult 3 prezentări (sub forma unor texte de maxim 5 pagini și/sau prezentări video de maxim 20 de minute) vor fi publicate în fiecare zi de conferință, autorii fiind rugați să răspundă la întrebările puse în comentarii în ziua respectivă (la începutul zilei următoare, comentariile la prezentările din ziua precedentă vor fi închise).

Dacă doriți să participați, vă rugăm să ne trimiteți până pe 25 martie 1 aprilie  un scurt rezumat (de cel mult o pagină) al prezentării pe care vă propuneți să o realizați, la adresa: filosofieteoretica[at]gmail.com.

În cazul în care numărul potențialilor participanți va fi mai mare decât numărul estimat al prezentărilor (maxim 3 pe zi, pe parcursul celor 5 zile ale conferinței), o selecție (după sistemul double-blind review) va fi realizată de către profesorii din Departamentul de Filosofie Teoretică al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, urmând ca programul conferinței să fie anunțat până pe 5 aprilie.

Participanții vor fi rugați să ne trimită prezentările până cel târziu pe 12 aprilie, urmând ca acestea să fie publicate potrivit programului conferinței.

 

CfP: CONFERINȚA ȘCOLII DOCTORALE DE FILOSOFIE “Realitate și aparență, evidență și probabilitate – direcții actuale de cercetare filosofică”

CONFERINȚA ȘCOLII DOCTORALE DE FILOSOFIE

Realitate și aparență, evidență și probabilitate – direcții actuale de cercetare filosofică

10 mai 2019

În anumite contexte filosofice, se discută astăzi despre rosturile pe care le mai păstrează câteva noțiuni socotite fundamentale în istoria filosofiei, printre ele aflându-se și cele menționate în tema conferinței: realitate, aparență, evidență, probabilitate. Motivează încă aceste concepte experiențe semnificative de reflecție pentru cercetătorii din domeniile filosofiei? Tehnicile de filosofare definite recent și exersate în filosofia analitică, în hermeneutica filosofică, în câteva discipline filosofice aplicate: etică, estetică, antropologie, în legătură cu teme ”speciale” aparținând acestor discipline, pot atrage în orizontul lor aplicativ conceptele în cauză? Temele accentuat specializate pe care lucrăm în mod covârșitor astăzi le resping pe cele mai generale, legate, unele dintre ele, de aceste concepte? Nu cumva recunoașterea temelor filosofice mai generale și încercarea de a le aborda în conexiune cu cele ”speciale” ar trebui să constituie astăzi o dominantă a activității de cercetare filosofică? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care vom încerca să le punem în discuție la această conferință.

Sunt invitați să participe cu lucrări doctoranzi ai Școlii Doctorale de Filosofie a Universității din București și ai altor școli doctorale, cercetători, cadre didactice universitare. Cei care doresc să participe trebuie să trimită, până la 15.04.2019, un rezumat al lucrării și un scurt CV, la adresa: scoala.doctorala@filosofie.unibuc.ro. Temele și rezumatele propuse vor fi evaluate, iar programul conferinței va fi comunicat pe 01.05.2019.

Lucrările prezentate vor fi publicate într-un volum la Editura Universității din București.

 

Comitetul de organizare

  • Prof. dr. Viorel Cernica
  • Prof. dr. Romulus Brâncoveanu
  • Conf. dr. Bogdan Mincă
  • Drd. Claudia Chireac
  • Drd. Cristina Cristea

Comitetul științific

  • Prof. dr. Mihaela Pop
  • Prof. dr. Constantin Stoenescu
  • Asistent dr. Oana Șerban
  • Drd. Gabriela-Paula Florea
  • Drd. Maria Racman

Doc.Eu Apel la contribuții nr. 4

Închisoarea: fenomen istoric, sociologic și psihologic

De la exilarea lui Ovidiu la Tomis și până la teroarea din temnițele comuniste, privarea de libertate a fost practicată sub diverse forme și aplicată atât pentru delicte penale sau de drept comun, cât și pentru opiniile politice. Dacă în Antichitate împărații cu vaste colonii preferau să își exileze opozanții în teritoriile locuite de barbari, pedepsindu-i prin suprimarea privilegiilor, în Evul Mediu se practică pedeapsa capitală. Pușcăriile nu au scop punitiv, ci sunt un loc de tranzit sau un adăpost temporar pentru cerșetori sau bolnavi psihic. Închisoarea, în accepțiunea de astăzi, este o invenție a secolului al XIX-lea și are drept model metodele de supraveghere și de pedepsire folosite în armată, în școli sau în mănăstiri. După sute de ani în care s-a practicat tortura ca metodă de constrângere pentru a smulge mărturisiri, secolul al XIX-lea, cel puțin în teorie, abolește supliciile și reformează sistemul penitenciar prin ideea reeducării deținuților. Conform lui Michel Foucault, schimbarea de paradigmă intervine ca urmare a faptului că legiuitorul conștientizează că, în unele cazuri, infracțiunile sunt provocate de dereglaje psihice. Evident, multă vreme corijarea comportamentului rămâne un deziderat, temnițele fiind doar niște locuri insalubre, unde indivizii suferă de foame, de frig sau capătă diverse boli. Pentru omul obișnuit, pușcăria este un loc al ororilor și al degradării morale.

Pe măsură ce societatea capitalistă începe să aplice pedepse pentru delicte ce țin de opinii, de morală sau pentru acte de corupție, în închisori ajung și elite financiare, politice sau culturale, iar statutul condamnatului se schimbă. Acesta nu mai este stigmatizat, deseori este chiar privilegiat: un regim alimentar mai bun, gardieni mai puțin vigilenți, dreptul de a fi vizitat de familie, dreptul de a citi sau de a purta haine civile. Tendința se menține până în perioada interbelică, atunci când o seamă de industriași, bancheri, spioni sau ilegaliști comuniști sunt condamnați și se bucură de clemența pușcăriei „burgheze”. Spioni ca G. G. de Chastelain sau Ivor Porter, militanți comuniști precum Gheorghiu Dej își continuă activitatea politică din temniță până la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, cu complicitatea autorităților. După ascensiunea nazismului, apare conceptul de lagăr de concentrare, construit după modelul experimentului spaniol din Cuba. Un loc al terorii și al morții, care se va perpetua în Europa de Est și după încheierea păcii. Ilegaliștii comuniști, care și-au făcut stagiul în închisoarea „burgheză” și au ajuns la putere prin sprijinul Armatei Roșii, organizează societatea după modelul penitenciarului. Dușmanii de clasă sunt urmăriți, li se înscenează procese, sunt hărțuiți și drogați în timpul anchetelor până când cei mai slabi cedează torturii și semnează declarațiile dictate de anchetatori. Oamenii liberi trăiesc cu spaima închisorii sau a denunțurilor, sunt epuizați de norma de lucru din uzine, copleșiți de activitățile propagandistice ale partidului sau de imixtiunea acestuia în viața intimă a familiei.

În Uniunea Sovietică se dezvoltă un întreg sistem concentraționar, prin lagăre sau prin deportări. Stalin, care a studiat metodele lui Hitler, inovează în acest domeniu: scopul nu mai este uciderea imediată a individului, ci folosirea lui ca forță de muncă în mine, în colhozuri sau în uzine pentru construirea noii societăți.

Numărul 4 al revistei Doc.Eu își propune să reflecteze asupra conceptului de închisoare, privit ca fenomen istoric, sociologic și psihologic, prin următoarele axe de reflecție:

Literatură și artă – Tema închisorii nu este abordată doar în domeniul ficțiunii, ci și în așa-numita paraliteratură sau literatură de graniță (biografii, memorialistică), unde deținuții politici își povestesc experiențele carcerale. Spre deosebire de documentele oficiale, biografiile și memorialistica îi permit cititorului să pătrundă în intimitatea deținuților, să le înțeleagă angoasele și slăbiciunile atunci când cedează sub presiunea torturii sau să admire rezistența în fața reeducării. O altă direcție de cercetare ar putea fi reeducarea prin artă sau studiul activităților desfășurate în Secțiile Culturale și Educative, deschise în cadrul lagărelor.

Istorie – Până la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, sistemul penitenciar este mai relaxat, mai puțin vigilent, ceea ce permite deținuților să comită ilegalități (acte de spionaj, activități politice) chiar sub ochii autorităților. După instaurarea regimurilor totalitare și apariția lagărului, viața prizonierilor este organizată și supravegheată cu strictețe: naziștii formează comandouri pentru trierea, gazarea și arderea evreilor. Sovieticii își deportează dușmanii de clasă, foștii soldați sau funcționarii ineficienți ai NKVD-ului în vasta rețea a Gulagului, unde viața se desfășoară conform ritualurilor comuniste. Zekului i se cere să lucreze în mine sau colhozuri pentru a contribui la construirea societății comuniste, iar supraviețuirea lui depinde de abilitatea de a se strecura printre ochiurile rețelei formate din deținuți de drept comun, informatori, gardieni, aparat administrativ. De multe ori, informatorii și gardienii sunt învestiți cu puteri discreționare chiar de oficialități. Posibile direcții de cercetare: anchetele, tortura, rețeaua de informatori, viața în comun, deportarea etc.

Lingvistică – De îndată ce individul este condamnat sau deportat, acesta pătrunde

într-un sistem cu reguli proprii și trebuie să învețe argoul deținuților și al gardienilor sau limbajul propagandei oficiale, utilizate pentru cosmetizarea realității. Cercetătorii pot opta pentru analiza: argoului închisorilor, a memorialisticii sau a documentelor oficiale.

 Psihologie și medicină – Justiția feudală și regimurile totalitare se bazează pe tortură și pe eficiența călăilor, care  își adaptează metodele în funcție de profilul psihologic al victimei: dacă omul orânduirii feudale nu rezistă chinurilor fizice și sfârșește prin a mărturisi crime reale sau imaginare, în lagărele naziste tortura se practică mai mult la nivel psihic. Evreilor li se întreține iluzia supraviețuirii până în pragul camerelor de gazare. În sistemul imaginat de Stalin, gardienii se bucură de o mare libertate, ceea ce îi transformă în adevărați torționari. Prezenta axă își propune să studieze relația

victimă-călău care i-a fascinat pe cercetători și a generat experimente de tipul Standford, metodele de tortură sau fenomenul reeducării.

Doctoranzii, cercetătorii și profesorii sunt invitați să facă propuneri folosind formularul de mai jos:

http://doc-eu.com/apel-la-contributii/#1546067106607-4570ae73-de1d

Articolele în română, engleză sau franceză, redactate conform normelor revistei, vor fi expediate pe adresele de email doc.eu2018@gmail.com, articole@doc-eu.com până pe data de 10/06/2019.

 

Articolele în limbi străine (engleză, franceză) vor fi trimise pe următoarele adrese: doc.eu2018@gmail.com, articles@doc-eu.com. Data limită 10/06/2019.

Website: www.doc-eu.com

N.B. Articolele neredactate conform normelor revistei vor fi respinse automat!

 

Bibliografie orientativă:

APPLEBAUM, Anne (2003), Goulag. Une histoire, Paris, Gallimard.

BOROWSKI, Tadeusz (2015), Le monde de pierre, Paris, Libella.

CONSTANTE, Lena (2013), Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România, București, Humanitas.

CORBIN, Alain (coord.) (2009), Istoria corpului, vol. III, pp. 376-401, București, Art.

CZAPSKI, Joseph (1978), Terre inhumaine, Paris, L’Age d’Homme.

FOUCAULT, Michel (1975), Surveiller et punir, Paris, Gallimard.

IERUNCA, Virgil (2013), Fenomenul Pitești, București, Humanitas.

PANDREA, Petre (2011), Memoriile mandarinului valah, București, Vremea.

PORTER, Ivor (1991), Operațiunea autonomous în România în vreme de război, București, Humanitas.

STEINER, Jean-François (1994), Treblinka. La révolte d’un camp d’extermination, Paris, Ed. Fayard.

TOMAZIU, George (1995), Jurnalul unui figurant, București, Editura Univers.

ANTON, Fabian; CARAMAN, Marius, Torționarul Franz Țandără,

[https://www.youtube.com/watch?v=uD1yU9JCq2M]- consultat la data de [25/01/2019].

MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford: sommes-nous tous des bourreaux en puissance?  [https://www.franceculture.fr/emissions/la-methode-scientifique/la-methode-scientifique-du-jeudi-03-mai-2018] – consultat la data de [25/01/2019].

 

 

 

 

 

 

NORME DE REDACTARE

Indicații pentru autori: Articolele trimise spre publicare trebuie să fie originale, nepublicate parțial sau integral în altă revistă cu caracter științific, în format tipărit sau online. Întreaga responsabilitate asupra originalității lucrării revine autorului.

Evaluarea articolelor se va face conform unei grile stabilite de recenzori.

Articolele primite după data limită nu vor fi luate în calcul pentru numărul în curs de publicare. Termenul pentru confirmarea de primire este de 10 zile lucrătoare.

Toate corecturile cerute de recenzori vor fi evidențiate prin culoarea roșie.

În cazul în care cercetătorul refuză să facă modificările cerute de recenzori, articolul nu va fi acceptat spre publicare. Regula se aplică atât colaboratorilor externi, cât și membrilor comitetului de redacție.

Comanda revistei se face contra cost, iar autorii au obligația de a cumpăra revista.

Informații generale:

  1. Se acceptă lucrări în limbile Română, Engleză și Franceză.
  2. Revista se adresează în special stundenților și doctoranzilor, însă sunt acceptate și articole ale profesorilor sau ale cercetătorilor.
  3. Articolele nu vor fi mai lungi de 5 pagini (spațiere la 1 rând), inclusiv bibliografia.
  4. Articolele în format Word, compatibil docx, vor fi expediate pe adresele articole@doc-eu.com, eu2018@gmail.com. Fișierul va fi denumit după cum urmează: NUME.Prenume.Titlu.
  5. Rezumatele vor fi așezate doar la ÎNCEPUTUL articolului.
  6. Afilierea instituțională a autorului, funcția ocupată și adresa de email vor fi trecute în prima notă de subsol. Revista își rezervă dreptul de a suprima prezentările biografice prea lungi sau redundanțele, fără a cere acordul autorului. Prin trimiterea articolului, autorul acceptă condițiile impuse de revistă.

Norme de redactare:

  1. Titluri:

 

  1. Titlul articolului, fără majuscule, va fi aliniat la dreapta și va fi urmat Prenume NUME (Ionel POPESCU).
  2. Afilierea instituțională (universitatea, facultate, departament și oraș), precum și adresa de email, vor fi date ca notă de subsol.
  3. Font titlu: Cambria, 14.
  4. Font subtitlu: Cambria, 12.
  5. Subtitlurile nu vor fi numerotare.
  6. Articolele vor fi însoțite de un rezumat în limba engleză sau franceză de maxim 10 rânduri.

 

  1. Text:

 

  1. Paginile nu vor fi numerotate.
  2. Font: Cambria, 12.
  3. Spațiere: 1.
  4. Aliniere: Justify
  5. Versurile vor fi aliniate stânga și centrat, după cum urmează:

Lu nasiddu paria cira chi adduma;

La vucca, si la guardi, tu nni spinni;

Li masciddi cchiù ghianchi di la scuma;

  1. Dacă versurile sunt într-o limbă străină, alta decât engleza sau franceza, în mod obligatoriu vor fi traduse într-o notă de subsol.
  2. Recomandăm evitarea oricărui tip de evidențiere a cuvintelor sau a conceptelor vehiculate în texte (italice, bold etc.).

 

  • Imagini:

Numărul maxim de imagini per articol este de 3. Pentru imaginile supuse drepturilor de autor, articolul trebuie să fie însoțit și de dovada plății (pe numele revistei și al editurii, pentru 50 de exemplare), precum și de contractul încheiat de autorul articolul cu instituția de la care se preia fotografia. Dimensiunea pentru imagini: 600×400 px/ 400×600 px.

Imaginile vor fi trimise separat, în format JPEG (denumite NUME.prenume.foto1, NUME.prenume.foto2 etc.). În text va fi marcat locul unde trebuie inserată fotografia, după cum urmează: Foto1, Foto 2 etc.     Legendele foto vor apărea în text, sub Foto 1, Foto2.

  1. Note:

 

  1. Notele vor fi date la finalul citatului după modelul (Blecher, 1970: 7) și nu în subsolul paginii. În subsol, se vor reda doar comentarii ale autorului sau orice altă informație ce are relevanță pentru articol. Font pentru note de subsol: Cambria- 10.
  2. Citatele mai mari de 3 rânduri vor fi trecute într-un paragraf distinct, font 10, aliniere la 1 cm, fără ghilimele, cu italice.
  3. Citatele ce nu depășesc 3 rânduri vor fi date în text și vor fi marcate prin ghilimele „…”.
  4. Orice observație privitoare la citate va fi marcată prin paranteze pătrate [ ].
  5. În cazul în care se lucrează pe manuscrise, orice completare/propunere de descifrare sau lipsă în manuscris va fi marcată prin […], [propunere lecțiune/explicații].
  6. Titlurile de cărți sau de lucrări științifice vor fi scrise în italice.
  7. Doar autorii și lucrările din note se vor regăsi în bibliografie.
  8. Dacă citatea este indirectă, ea va fi precedată de apud.
  9. Pentru articolele în limbă străină se vor adopta normele de redactare specifice limbii române, fără spațiere înainte de semnele duble (: ; ! ?). De asemenea, se vor folosi ghilimele limbii române: „Arhiva digitalizată funcționează de ani buni în țări ca Franța…”

Bibliografie :

  1. Numele și prenumele autorului vor fi date complet (PETRESCU, Camil), exceptând cazul când autorul însuși își prescurtează prenumele.
  2. Font : Times New Roman, 10, hanging.
  3. Pentru cărți: CASSIAN, Nina (1972), Lotopoeme, București, Albatros.
  4. Pentru antologii :

se trece numele coordonatorului urmat de an, titlu etc.

GRUNBERG, Laura (coord.) (2010), Introducere în sociologia corpului, Iași, Polirom.

  1. Pentru ziare/reviste:

CESEREANU, Ruxandra (2009), „O aniversare întârziată:  M. Blecher. Corps, os, piele, sânge”, în Steaua 12, pp. 7-9.

  1. Surse web:

Bibliografia web este acceptată DOAR pentru interviuri, documente din arhive, imagini sau cărți (nepublicate în format letric). Trimiterea se va face sub forma :

NUME, Prenume, an, Titlul [online], accesat la data de [data].

Ex: MARTIN, Nicolas, Expérience de Stanford : sommes-nous tous des bourreaux en puissance ? [https://www.franceculture.fr/emissions/la-methode-scientifique/la-methode-scientifique-du-jeudi-03-mai-2018] – consultat la data de [25/01/2019].

CFP – CONFERINŢA “TEME, TEHNICI ŞI MODELE DE FILOSOFARE ÎN ACTUALITATE”

 

CONFERINȚA ȘCOLII DOCTORALE DE FILOSOFIE

Apel la contribuţii

Diversitatea temelor, tehnicilor şi modelelor de filosofare este o caracteristică a cercetării doctorale actuale. Pe acest fond, este necesară însă şi sistematizarea domenială a activităţii filosofice. Teoria cunoaşterii, filosofia şi istoria ştiinţei, istoria filosofiei şi filosofia culturii, a valorilor, a religiei, estetica, etica, filosofia politică, antropologia filosofică sunt domenii reprezentate în structura activităţilor de cercetare din şcoala noastră doctorală. Prezentarea unor rezultate semnificative obţinute în aceste activităţi este un moment important pentru fiecare doctorand şi, totodată, pentru comunitatea academică din facultatea noastră.

Ne propunem, la această conferinţă, să ilustrăm preocupările şi interesele de cercetare ale doctoranzilor în filosofie, dar şi rezultatele obţinute şi recunoaşterea naţională şi internaţională a acestora.

Sunt invitaţi să participe cu lucrări – referate, schiţe tematice, proiecte de lucru pe anumite subiecte, propuneri metodologice inedite, discursuri pe teme prezente în medii filosofice diverse etc. – studenţii şcolii noastre doctorale, precum şi cei ai şcolilor doctorale de filosofie din alte universităţi şi ai altor şcoli doctorale din domeniul umanistic. Sunt invitaţi să participe, de asemenea, studenţi de la master şi de la licenţă, cercetători, cadre didactice.

Încercăm astfel să scoatem în evidenţă, pe de o parte, semnificaţia universal-filosofică a temelor, tehnicilor şi modelelor de filosofare asumate prin proiecte de cercetare în spaţiul academic românesc şi, pe de alta, rostul istoric al acestora în contextul nostru cultural, la o sută de ani de la Marea Unire.

Data desfășurării: 07.12.2018

Locul desfăşurării: Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, Splaiul Independenţei, Nr. 204, Sector 6, Bucureşti.

Condiții de participare

Persoanele care doresc să se înscrie în program sunt rugate să trimită, până la 31 octombrie 2018, titlul lucrării, un rezumat de cel mult 300 de cuvinte şi un scurt CV, la adresa de email: cernica.scoaladoctorala@filosofie.unibuc.ro . Programul simpozionului va fi definitivat până la data de 20 noiembrie 2018 şi va fi postat pe site-ul Facultăţii de Filosofie: filosofie.unibuc.ro

Pentru orice detalii privind participarea şi organizarea simpozionului, vă puteţi adresa organizatorilor la adresa de email menţionată.

Comitetul de organizare

  • Prof. univ. dr. Viorel Cernica
  • Prof. univ. dr. Mihaela Pop
  • Prof. univ. dr. Constantin Stoenescu
  • Conf. univ. dr. Bogdan Mincă
  • Drd. Oana Şerban
  • Drd. Maria Racman
  • Drd. Gabriela Florea

Comitetul ştiinţific

  • Prof. univ. dr. Romulus Brâncoveanu
  • Prof. univ. dr. Mircea Dumitru
  • Prof. univ. dr. Adrian-Paul Iliescu
  • Prof. univ. dr. Valentin Mureşan
  • Prof. univ. dr. Laurenţiu Staicu
  • Prof. univ. dr. Savu Totu

CFP – Conferinţa naţională “Faţa văzută şi nevăzută a filosofiei româneşti în ultima sută de ani”

Termenul de transmitere a titlului prelegerii, însoţit de un abstract de max. 500 de cuvinte şi un scurt CV a fost prelungit până la 1 octombrie 2018

CONFERINŢA NAŢIONALĂ

FAŢA VĂZUTĂ ŞI NEVĂZUTĂ A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI

16 – 17 noiembrie 2018

FACULTATEA DE FILOSOFIE, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

 

Apel la contribuţii

Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti organizează cu ocazia centenarului Marii Uniri de la 1918 Conferinţa naţională Faţa văzută şi nevăzută a filosofiei româneşti în ultima sută de ani.

Ne propunem ca acest eveniment să constituie prilejul unor reflecții deschise asupra tradiţiei filosofiei româneşti, plasată în contextul dominantelor tematice şi metodologice ale filosofiei europene. În același timp, dinamica istorică a acestei tradiţii este dată de continuităţi şi rupturi a căror întrepătrundere a determinat  constituirea unor sfere de continuitate epistemologică și culturală distincte. Vă invităm să privim deopotrivă faţa văzută şi faţa nevăzută a acestei construcţii spirituale, precum şi rolul actual al filosofiei româneşti în sfera publică. Scopul acestei conferinţe nu este acela de a reconstrui istoria filosofiei româneşti, ci de a pune într-o lumină nouă autori, opere sau polemici derulate de-a lungul unui secol de istorie.

 

Participare

Sunt invitați să participe profesori, specialiști și cercetători interesați din mediul academic şi de învăţământ, doctoranzi, masteranzi şi studenţi.

Titlul prelegerii, însoţit de un abstract de max. 500 de cuvinte şi un scurt CV (incluzând afilierea şi principalele contribuţii în domeniul de specialitate) vor fi trimise adresa de email office@filosofie.unibuc.ro, cu mențiunea Înscriere conferinţă − centenar filosofie românească”

Termen limită: 1 septembrie 2018  1 octombrie 2018

 

Comitetul de organizare

Preşedinte, Prof. Univ. Dr. Romulus Brâncoveanu

Prof. Univ. Dr. Mircea Dumitru

Prof. Univ. Dr. Constantin Stonescu

Prof. Univ. Dr. Viorel Vizureanu

Drd. Oana Şerban

Drd. Cristina Voinea

Drd. Andreea Popescu

 

Comitetul ştiinţific

Prof. Univ. Dr. Viorel Cernica

Prof. Univ. Dr. Savu Totu

Conf. Univ. Dr. Gheorghe Ştefanov

Conf. Univ. Dr. Dorina Pătrunsu

Conf. Univ. Dr. Emanuel Mihail Socaciu

Lect. Univ. Dr. Marin Bălan